Contestație tabel de creanțe în procedura insolvenței debitorului – calitatea de creditor garantat

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BRAŞOV

SECŢIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

SENTINŢA CIVILĂ NR.580/SIND

Şedinţa publică din 7 martie 2013

Completul compus din:

JUDECĂTOR SINDIC : A. R. A.

Grefier:  D. D.

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra soluţionării contestaţiei formulată de creditorul Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, împotriva tabelului definitiv al creanţelor,  în cadrul procedurii generale a insolvenţei deschisă împotriva debitorului SC I. T. SRL, J08/1131/2000, CUI 13596xxx prin administrator C. F. C., cu sediul în B., str.x, nrx judeţul B. , potrivit Legii nr.85/2006 .

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, la pronunţare, se constată lipsa părţilor.

 Procedura legal îndeplinită.

 S-a făcut referatul cauzei după care:

Dezbaterile în cauza de faţă au avut loc în şedinţa publică din 21 februarie 2013, când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor menţionate în încheierea de şedinţă din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa, pentru a da posibilitate părţilor să depună concluzii scrise, a amânat pronunţarea pentru data de 28 februarie 2013, apoi pentru data de 7 martie 2013. 

JUDECĂTORUL SINDIC:

Constată că la data de 25 10 2012 s-a înregistrat contestaţia formulată de către creditorul DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BRAŞOV împotriva tabelului definitiv al creditorilor debitorului SC I. T. SRL – în insolvenţă, întocmit de către administratorul judiciar C. SPRL, în dosarul nr.1419/62/20xx şi afişat la uşa instanţei la data de 28 08 2012.

Prin contestaţia formulată  creditorul a invocat că în tabelul creditorilor debitorului a fost exclus din categoria creanţelor garantate , fiind înscris parţial în categoria creanţelor bugetare.

Creditorul a arătat căci creanţa sa este una garantată având mai multe avize înscrise în Arhiva Electronică de Garanţii Reale, iar aceste garanţii poartă asupra universalităţii bunurilor debitorului.

În cadrul procedurii insolvenţei debitorului administratorul judiciar a dispus efectuarea unei evaluări a garanţiilor, iar ca urmare a acestui raport de evaluare s-a stabilit căci creanţa creditorului contestator este una bugetară. Evaluatorul nu a analizat universalitatea bunurilor debitorului.

Creditorul a detaliat pe larg aspecte legate de caracterul garantat la creanţei sale.

În drept au fost invocate prevederile art.41 şi 75 din Legea nr.85/2006.

Contestatorul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.

Contestaţia creditorului este scutită de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.

Debitorul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei.

Debitorul a invocat şi excepţia decăderii creditorului din dreptul de mai formula contestaţie, raportat la prevederile art.75 din Legea nr.85/2006, însă dat fiind căci contestatorul a invocat în drept aceste prevederi, judecătorul sindic a calificat această excepţie ca fiind o apărare de fond.

Debitorul a susţinut netemeinicia contestaţiei, faţă de prevederile art.41 alin.2 din Legea nr.85/2006 şi raportul de evaluare a garanţiilor creditorilor garantaţi ce nu a fost contestat în dosarul de insolvenţă.

Contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare.

Administratorul judiciar a depus la dosarul un punct de vedere prin care a solicitat respingerea contestaţiei.

În motivare administratorul judiciar a arătat că în cadrul procedurii insolvenţei debitorului şi-a îndeplinit atribuţiile conform prevederilor legii insolvenţei.

Astfel, creditorul contestator a solicitat înscrierea creanţei sale în categoria creanţelor garantate şi astfel a dispus evaluarea garanţiilor, conform art.41 din Legea nr.85/2006.

În consecinţă, faţă de prevederile art.3.9 cu aplicarea art.41 din Legea nr.85/2006 creditorul nu poate fi înscris în tabelul definitiv al creditorilor debitorului în categoria creanţelor garantate.

Analizând actele şi lucrările dosarului judecătorul sindic reţine următoarele:

Contestaţia formulată este nefondată pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte sancţiunea decăderii invocată de către contestator judecătorul sindic reţine că verificarea creanţelor garantate se face distinct de către administratorului judiciar. Astfel, administratorul judiciar are obligaţia verificării cererii de creanţă raportat la existenţa creanţei care trebuie să fie certă, lichidă şi exigibilă, conform art.379 din codul de procedură civilă cu aplicarea art.66 din Legea nr.85/2006, pe baza înscrisurilor justificative anexate cererii de creanţă. Ca urmare a acestei proceduri de verificare administratorul judiciar are obligaţia întocmirii tabelului preliminar al creanţelor debitorului, conform art.72 din Legea nr.85/2006. În ceea ce priveşte categoria de creanţe în care urmează a fi înserată creanţa în tabelul definitiv al creditorilor debitorului, potrivit art.41 alin.2 din Legea nr.85/2006, administratorul judiciar dispune efectuarea unei evaluări a garanţiilor creanţelor pretinse de către creditori ca fiind garantate.

În consecinţă, art.73 alin.2 din Legea nr.85/2006 nu este aplicabil prezentei contestaţii, dat fiind că această prevedere se referă la contestaţia împotriva tabelului preliminar al creanţelor debitorului. Contestatorul prin prezenta contestaţie nu critică valoarea cu care a fost înscris în tabelul preliminar al creanţelor, respectiv în tabelul definitiv al creditorilor, ci critică categoria creanţelor în care a fost înscris.

Constatând că legiuitorul, după modificarea adusă Legii nr.85/2006 prin Legea nr.169/2010 prin care s-a modificat şi art.41, nu a reglementat o cale de contestaţie distinctă pentru tabelul definitiv al creditorilor, dat fiind că valoarea creanţei garantate, potrivit art.41 alin.2 din Legea nr.85/2006, se determină pentru prima dată şi definitiv prin acest tabel definitiv, în speţă nu pot fi incidente decât prevederile art.75 din Legea nr.85/2006.

În speţă nu se poate aprecia că măsura administratorului judiciar de a determina valoarea creanţei garantate direct prin tabelul definitiv al creditorilor nu poate fi contestată, dat fiind căci creditorii au un drept de contestaţie referitor la creanţă atât în ceea ce priveşte valoarea creanţei, dar şi categoria din care face parte aceasta.

În consecinţă, judecătorul sindic va înlătura apărarea contestatorului privind decăderea creditorului din dreptul de a contesta tabelul definitiv al creditorilor debitorului.

Pe fondul contestaţiei judecătorul sindic reţine că faţă de debitorul SC I. T. SRL s-a deschis procedura generală a insolvenţei în dosarul nr.693/62/2012.

În cauză a fost desemnat administrator judiciar practicianul în insolvenţă C.SPRL.

Procedura insolvenţei debitorului s-a desfăşurat potrivit calendarului stabilit de judecătorul sindic prin sentinţa civilă de deschidere a procedurii generale a insolvenţei debitorului.

Creditorul contestator a formulat în dosarul de insolvenţă al debitorului o cerere de creanţă, acesta solicitând înscrierea sa în tabelul preliminar al creanţelor debitorului cu suma de 2.005.764 lei, în categoria creanţelor garantate.

Pentru dovedirea creanţei creditorul a depus titluri executorii emise faţă de debitor.

Administratorul judiciar a verificat cererea de creanţă a creditorului şi a înscris creditorul contestator, în tabelul preliminar al creanţelor debitorului, cu suma de 2.005.764lei, în categoria creanţelor garantate.

Faţă de prevederile art.41 alin.2 din Legea nr.85/2006 administratorul judiciar a dispus evaluarea garanţiilor pentru determinarea valorii garantate a creanţelor şi întocmirea ulterioară a tabelului definitiv al creditorilor debitorului.

Administratorul judiciar a constatat că în averea debitorului nu s-au identificat faptic bunurile care constituie garanţia reală a obligaţiilor debitorului faţă de creditor.

Creditorul a invocat existenţa unei garanţii asupra universalităţii bunurilor debitorului, iar în tabelul preliminar al creanţelor debitorului s-a menţionat acest aspect la observaţii.

În consecinţă, evaluatorul a determinat o valoare pentru garanţiile creditorului contestator, respectiv suma de 110.540 lei.

Astfel, administratorul judiciar a întocmit tabelul definitiv al creditorilor debitorului, iar creditorul contestator a fost înscris în acest tabel în categoria creanţelor garantate cu suma de 110.540 lei, iar în categoria creanţelor bugetare cu suma de 1.895.224 lei.

Judecătorul sindic constată căci contestatorul invocă căci creanţa sa este una garantată faţă de existenţa unui aviz emis de Arhiva Electronică de Garanţii Reale.

În consecinţă, chiar din titulatura acestei instituţii rezultă căci garanţiile pentru care se emit aceste avize sunt reale, adică poartă asupra unor bunuri individual determinate.

Potrivit art.3.9 din Legea nr.85/2006 creanţele garantate sunt creanţele persoanelor care beneficiază de o garanţie reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acest debitor este principal sau terţ garantat faţă de persoanele beneficiare al garanţiilor reale.

Potrivit prevederilor generale în materie de garanţii reale cuprinse  în codul civil acestea sunt ipoteca (art.1742 şi urm. cod civil) şi amanetul (gajul) (art.1685 şi urm. cod civil).

Potrivit prevederilor Noului cod civil garanţiile reale sunt ipoteca (art.2343), gajul  (art.2480) şi dreptul de retenţie (art.2495).

În ceea ce priveşte aceste garanţii reale, atât sun imperiul codului civil cât şi în lumina noului cod civil, acestea poartă asupra unuia sau mai multe bunuri imobile sau asupra unuia sau mai multor bunuri mobile.

Rezultă că, atât prevederile legii speciale a insolvenţei care se completează, în măsura compatibilităţii cu prevederile codului civil, faţă de prevederile art.149 din Legea nr.85/2006, garanţiile reale poartă asupra unor bunuri individual determinate.

Susţinerea contestatorului că garanţia sa poartă asupra universalităţii de bunuri a debitorului nu poate fi primită.

Astfel, contestatorul nu a făcut distincţia dacă face referire la o universalitate de drept (juridică), care  înseamnă patrimoniul debitorului, înţeles ca o totalitate de drepturi şi obligaţii cu valoarea economică (pecuniară), ori o universalitate de fapt, care potrivit art.541 din Noul cod civil, dar  definită similar de doctrină anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv ansamblul bunurilor care aparţin aceleiaşi persoane şi care au destinaţie comună stabilită de lege ori prin voinţa titularului.

În ambele cazuri pentru ca o garanţie să fie calificată ca fiind una reală aceasta trebuie să fie reglementată de legea generală, respectiv codul civil, ca atare şi astfel creditorul nu poate invoca existenţa unei garanţii reale  neprevăzută de lege.

Garanţia invocată de către creditor asupra universalităţii bunurilor debitorului, adică asupra patrimoniului acestuia, potrivit art.1718 din codul civil, care reglementează dreptul de gaj general al creditorilor chirografari, respectiv art.2324 din noul cod civil, care reglementează garanţia comună creditorilor, îi  conferă acestuia calitatea de creditor chirografar, însă având în vedere izvorul obligaţiei debitorului, acesta are în cadrul procedurii insolvenţei calitatea de creditor bugetar.

Potrivit art.41 alin.2 din Legea nr.85/2006 creanţele garantate se înscriu în tabelul definitiv  la valoarea garanţiilor, evaluată, dar nu mai mult de valoarea totală a creanţei.

Potrivit art.121 alin.2 din Legea nr.85/2006 în cazul în care ca urmare a valorificării garanţiilor preţul încasat este inferior valorii creanţei garantate creditorul va avea pentru diferenţă o creanţă chirografară.

În consecinţă, legiuitorul a stabilit în cadrul procedurii insolvenţei, faţă de prevederile art.3.9, art.41 alin.2 şi art.121 alin.2 din Legea nr.85/2006 căci creditorul garantat are o creanţă cu care va fi înscris în tabelul definitiv al creditorilor numai până la limita valorii de evaluare a garanţiei bunului ce constituie obiectul garanţiei reale.

În speţă, în averea debitorului nu exista bunuri mobile ori imobile, contestatorul nu a făcut dovada constituirii unei garanţii reale asupra vreunui bun al debitorului şi astfel acesta nu va putea avea calitatea de creditor garantat în cadrul procedurii insolvenţei debitorului.

Faţă de cele prezentat judecătorul sindic va respinge contestaţia ca fiind neîntemeiată.

Se constată că în cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, conform art.274 din codul de procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E:

Respinge contestaţia formulată de către creditorul DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BRAŞOV, înregistrată la grefa instanţei la data de 25 10 2012, împotriva tabelului definitiv al creditorilor debitorului SC I. T. SRL – în insolvenţă, întocmit de către administratorul judiciar C. SPRL, în dosarul nr.693/62/2012 şi afişat la uşa instanţei la data de 28 08 2012.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 07 03 2013.

Judecător sindic ,Grefier,

A. R. A.D. D.

Redactat RA 15.03.2013

Dact DD 19.03.2013

2 ex.

Domenii speta

Spete similare