Civil. obligatia de a face

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe reclamanţii  BE şi BC au solicitat ca, în contradictoriu cu pârâţii MD şi MV, să se pronunţe o hotărâre prin care să se dispună obligarea pârâţilor la demolarea următoarelor construcţii: anexa 1, anexa 2, două garduri din plăci de beton, edificate pe linia de hotar care separă proprietatea reclamanţilor de cea a pârâţilor, precum şi obligarea pârâţilor de a suporta toate cheltuielile efectuate de reclamanţi, în ceea ce priveşte demolarea acestor construcţii, în condiţiile în care s-ar ajunge a se efectua demolarea pe cheltuiala proprie a reclamanţilor, cu cheltuieli de judecată.

În motivare,  reclamanţii au arătat că prin sentinţa civilă s-a dispus grăniţuirea celor două proprietăţi. Prin dosarul al BEJ PA, s-a pus în executare această sentinţă civilă, iar în momentul deplasării executorului la faţa locului şi în încercarea acestuia de a executa sentinţa civilă, s-a constatat că pe linia de hotar stabilită prin raportul de expertiză întocmit se află mai multe construcţii ce aparţin pârâţilor, executorul fiind în imposibilitatea executării sentinţei datorită acestor împrejurări.

Având în vedere atitudinea recalcitrantă a pârâţilor, singura soluţie posibilă  pentru reclamanţi a fost promovarea prezentei acţiuni.

În drept, cererea nu a fost motivată.

Cererea a fost timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru şi 0,3 lei timbru judiciar, conform art. 3 alin.1 din OG nr. 32/1995.

În dovedirea acţiunii, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri sens în care a depus, în copie, următoarele acte: proces-verbal încheiat de BEJ PAG în dosarul de executare silită, carte de identitate, carte de identitate, raport de expertiză, sentinţa civilă pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul, schiţă, proces-verbal încheiat de BEJ PAG în dosarul de executare silită.

Legal citaţi, pârâţii nu s-au prezentat în instanţă şi nici nu au formulat întâmpinare în termenul prevăzut de lege.

În baza art. 167 alin.1 C.proc.civ., instanţa a încuviinţat proba cu înscrisurile existente la dosar, apreciind ca acestea sunt pertinente, concludente şi utile dezlegării pricinii.

La solicitarea reclamanţilor a încuviinţat proba testimonială cu martora MV, depoziţia acesteia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine:

Prin sentinţa civilă pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul s-a dispus grăniţuirea proprietăţii reclamanţilor de aceea a pârâţilor, stabilind hotarul între proprietăţile pe aliniamentul AHP din schiţa anexă la raportul de expertiză întocmit de expert CE.

Pentru a pune în executare această sentinţă, reclamanţii s-au adresat Biroului Executorului Judecătoresc PAG, formându-se dosarul de executare silită. Cu ocazia deplasării la faţa locului, executorul judecătoresc a constatat că este în imposibilitatea de a pune în executare hotărârea judecătorească, întrucât pe aliniamentul stabilit prin raportul de expertiză, parte integrantă din sentinţă, pârâţii aveau edificate anumite corpuri de clădire, evidenţiate în procesul verbal din data de 16.10.2008 încheiat de BEJ PAG în dosarul de executare silită, respectiv în procesul verbal. În acest din urmă proces-verbal, executorul judecătoresc a consemnat imposibilitatea stabilirii liniei de hotar pe aliniamentul H-P, deoarece pe teren există la stradă circa 40 cm de gard din plăci de beton, parţial anexa 1 şi parţial anexa 2, proprietatea debitorilor.

Reaua-credinţă a pârâţilor reiese din împrejurarea că aceştia au fost părţi în dosarul de grăniţuire, finalizat prin hotărâre judecătorească încă din decembrie 2007, definitivă şi irevocabilă la data de 18.04.2008, şi că vreme de câteva luni au stat în pasivitate şi nu s-au conformat celor dispuse prin sentinţa judecătorească.

Se constată astfel că din primăvara anului 2008 reclamanţii se află în imposibilitatea de a obţine executarea hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care s-a dispus delimitarea celor două proprietăţi, o parte din terenul reclamanţilor fiind stăpânit fără titlu de pârâţi, contrar hotărârii judecătoreşti anterior menţionate.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a arătat în cauza Ruianu împotriva României că dreptul la justiţie protejează în egală măsură şi punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti definitive şi obligatorii, care într-un stat care respectă preeminenţa dreptului nu pot rămâne fără efect în defavoarea unei părţi. Prin urmare, executarea unei hotărâri nu poate fi amânată o perioadă lungă de timp. Executarea unei sentinţe sau hotărâri trebuie considerată ca făcând parte integrantă din "proces", în sensul art. 6 alin. 1 din Convenţie şi că dreptul la instanţă ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă şi obligatorie să rămână inoperantă în detrimentul unei părţi (Cauza Immobiliare Saffi împotriva Italiei); or, existenţa acestor construcţii pe linia de hotar echivalează cu imposibilitatea de executare a unei hotărâri definitive şi irevocabile, ceea ce conduce la privarea reclamanţilor de dreptul lor de proprietate, aceştia nefiind în măsură să exercite toate cele trei atribute ale dreptului de proprietate, respectiv posesia, folosinţa şi dispoziţia, cu privire la acea porţiune de teren pe care se află amplasate construcţiile pârâtului.

Prin prisma celor dezvoltate anterior, primul capăt de cerere apare ca fiind întemeiat şi, în consecinţă, instanţa îl va admite şi va dispune obligarea pârâţilor la demolarea următoarelor construcţii: gard din plăci de beton pe o porţiune de 40 cm, anexa 1 şi anexa2, în porţiunea amplasată pe terenul reclamanţilor şi pe linia de hotar dintre cele două proprietăţi, astfel cum a fost delimitată prin sentinţa civilă pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul, pe cheltuiala acestora.

Pentru soluţionarea celui de-al doilea capăt de cerere, instanţa va avea în vedere prevederile art. 5802 C.proc.civ., potrivit cărora dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligaţie de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la primirea somaţiei, creditorul poate fi autorizat de instanţa de executare, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor, să o îndeplinească el însuşi sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului.

Prin urmare, reclamanţii trebuie să aştepte să fie în posesia unui titlu executoriu care să instituie în sarcina pârâţilor obligaţia de a face – de a demola construcţiile amplasate pe linia de hotar şi pe teritoriul proprietatea vecinilor şi, doar în cazul în care, în termenul prescris de lege, pârâţii ar refuza, aceştia au deschisă calea de a solicita autorizarea instanţei de executare ca ei înşişi să ducă la îndeplinire obligaţia, dar pe cheltuiala debitorului.

Prin raportare la dispoziţiile legale anterior redate, instanţa urmează să respingă al doilea capăt de cerere.

Faţă de soluţia la care a ajuns instanţa în urma deliberării, având în vedere dispoziţiile art. 274 C.proc.civ. care prevăd că partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, instanţa urmează să admită în parte cererea reclamanţilor privind acordarea cheltuielilor de judecată. În acest sens, pârâţii vor fi obligaţi la plata către reclamanţi a sumei de 458,3 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru legal datorată în cuantum  de 8 lei, potrivit art. 13 din Legea nr. 146/1997, timbru judiciar în valoare de 0,3 lei şi onorariu de avocat redus la 450 lei.

Domenii speta

Spete similare