Civil-răspundere civilă delictuală

Sentinţă civilă din 16.03.2010


Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei Buzau la data de 17.04.2009 sub nr. …200/2009, reclamanta SC Telecablu & Net SRL a chemat în judecată pârâtul FS, solicitând instantei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 2207 RON, cu titlu de despagubiri, precum si obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea cererii, s-a arătat că, la data de 04.07.2008, paratul a acrosat cu cupola utilajului pe care-l conducea un cablu de fibra optica apartinand reclamantei in zona depozitului de lemne din localitatea Adjud, ca, in urma acestei fapte ilicite, reclamanta a fost obligata sa inlocuiasca acel cablu, contravaloarea prejudiciului produs fiind de 2207 lei, ca paratul si-a asumat obligatia, prin angajamentul de plata din data de 04.07.2008, sa plateasca in patru rate de cate 500 lei suma respectiva, ca, insa, paratul nu si-a onorat aceasta obligatie asumata, desi a fost convocat la conciliere directa si a recunoscut vinovatia sa.

 În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 998-999 C.civ.

 În dovedirea cererii, legal timbrate, s-a solicitat de către reclamantă a se incuviinta proba cu înscrisuri, anexându-se înscrisuri în susţinere.

 Paratul nu a formulat intampinare in cauza, dar, prezent personal la termenul din data de 18.05.2009, a solicitat a i se incuviinta proba cu declaratiile unui martor, proba admisa si administrata de instanta, declaratia martorului propus de reclamant, RI , fiind consemnata si atasata la dosar.

 Analizând materialul probator administrat in cauza, instanţa reţine următoarele:

 Reclamanta si-a intemeiat cererea de chemare in judecata, prin care a solicitat obligarea paratului FS la plata sumei de 2207 RON, cu titlu de despagubiri, pe dispozitiile art. 998 c.civ., prevederi care reglementeaza conditiile angajarii raspunderii civile delictuale.

 Intr-adevar, potrivit art.998 C.civ., orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara.

 Din prevederile legale menţionate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii: (1) existenţa unui prejudiciu –prejudiciu care trebuie sa fie cert, adica sigur sub aspectul existentei sale si al posibilitatilor de evaluare si sa nu fi fost reparat inca-, (2) existenţa unei fapte ilicite – adica orice fapta prin care, incalcandu-se normele dreptului obiectiv, se cauzeaza prejudicii dreptului subiectiv apartinand unei persoane-, (3) existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, (4) existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat.

 Sarcina probei ca sunt indeplinite in speta toate aceste conditii cumulative pentru angajarea raspunderii civile delictuale revine victimei prejudiciului, potrivit art.1169 C.civ., care dispune ca “cel ce face o propunere în faţa judecăţii are obligaţia să o dovedească”,  respectiv, in cauza, aceasta proba incumba reclamantei.

Or, in speta, instanta constata ca reclamanta a facut proba ce-i revenea, a indeplinirii tuturor conditiilor antrenarii raspunderii civile delictuale in privinta paratului.

 Astfel, fapta ilicita a paratului consta in conducerea cu neglijenta a autovehiculului cu numarul de inmatriculare ….in zona depozitului de lemne apartinand societatii reclamante din localitatea Adjud, cu consecinta agatarii cu cupola acelui vehicul a unui cablu de fibra optica, ce era detinut de societatea reclamanta, fapt ce a produs sectionarea acestuia.

 Aceasta situatie de fapt reiese cu prisosinta din probele administrate in cauza, respectiv declaratia olografa data de catre parat la data de 4.07.2008 (fila 5), coroborata cu cele afirmate in mod explicit de catre parat in fata instantei la termenul din data de 18 mai 2009 (incheierea-fila 15) si cu declaratia martorului audiat nemijlocit de catre instanta.

 Din toate aceste probe administrate in cauza, rezulta ca paratul a lovit din neatentie sau neglijenta cablul de fibra optica detinut de reclamanta cu paravanul sau cupola vehiculului pe care-l conducea.

 Prejudiciul produs ca urmare a acestei fapte ilicite savarsite de catre parat  rezulta din inscrisurile anexate de catre reclamanta cererii sale introductive, ridicandu-se la suma totala de 2207 RON, reprezentand costurile cablului de fibra optica a carui inlocuire s-a impus in urma sectionarii sale, contravaloarea enclouserului a carui montare a fost necesara si a efectuarii celor 96 de lipituri fibra optica.

 Trebuie subliniat ca paratul, in cuprinsul apararilor facute la termenul din data de 18.05.2009, nu doar ca nu a contestat nici existenta prejudiciului, nici intinderea acestuia, dar l-a si recunoscut, obligandu-se sa plateasca suma de 2207 lei, reprezentand contravaloarea acestui prejudiciu, conform angajamentului de plata incheiat la data de 4.07.2008.

 Acest prejudiciu produs ca urmare a faptei ilicite savarsite de paratul FS , asa cum aceasta a fost descrisa in cele ce preced, este imputabil sub aspectul culpei in mod exclusiv paratului.

 Culpa paratului imbraca in speta forma neglijentei sau a imprudentei, atata vreme cat, desi cunoastea ca, prin conducerea acelui vehicul, putea produce avarierea cablului de fibra optica aflat la o inaltime joasa, a savarsit acea actiune, asumandu-si implicit riscul avarierii, desi trebuia si putea sa ia masurile necesare pentru evitarea acestei avarieri a cablului de fibra optica apartinand societatii reclamante, inclusiv prin luarea masurilor care se impuneau pentru a fi pilotat sau dirijat de o alta persoana daca nu avea vizibilitatea necesara.

 Nu pot fi primite asertiunile paratului in sensul ca nu poate fi angajata raspunderea civila delictuala in privinta paratului, intrucat este culpa exclusiva a societatii reclamante pentru faptul ca acel cablu de fibra optica pe care l-a distrus « era la inaltime joasa », intrucat  raspunderea civila delictuala este angajata si pentru culpa cea mai usoara, iar declaratia martorului propus de catre parat- singurul obligat a face proba asertiunii sale, de natura a-l exonera de reaspundere- nu este concludenta pe acest aspect, atata vreme cat practic martorul recunoaste franc ca nu a fost de fata la cele intamplate si ca modul de derulare a evenimentelor l-a auzit de la parat.

 Pentru aceste considerente, in temeiul art. 998-999 c.civ. si a art. 1169 c.civ., instanta va admite cererea asa cum a fost formulata si va obliga paratul la plata in favoarea reclamantei a sumei de 2207 lei, reprezentand contravaloarea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita produsa reclamantei la data de 04.07.2008.

 In temeiul art. 274 c.proc.civ., instanta va obliga paratul, cazut in pretentii, data fiind culpa sa procesuala, la plata catre societatea reclamanta a sumei de 220,5 lei, reprezentand cheltuieli de judecata, respectiv taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.