Raspunderea civila delictuala solidara a ziaristului oi a societa?ii comerciale de?inatoare a publica?iei pentru atingeri aduse onoarei oi reputa?iei unor persoane

S.C- 2521/10.10.2011

Răspundere civilă delictuală

Răspunderea civilă delictuală solidară a ziaristului şi a societăţii comerciale deţinătoare a publicaţiei pentru atingeri aduse onoarei şi reputaţiei unor persoane

Constată că prin acţiunea civilă înregistrată la Tribunalul Sibiu la data de 26.05.2010, reclamantul P. I. domiciliat în M. str. L. nr.- bl. - sc. - ap.- judeţ S., a chemat în judecată pe pârâţii O. L. domiciliat în M. str. L. B. nr. - ap.- judeţ S., S.C.,,I.,, S.R.L.-ziarul ,, Informaţia săptămânii,, cu sediul în M. str. L. B. nr.- ap.- judeţ S., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună următoarele:

-obligarea în solidar a celor doi pârâţi la plata sumei de 45.000 lei , cu titlu de daune morale, pentru articolul publicat în săptămânalul,, Informaţia săptămânii,, nr. -/13.07.2009, articol intitulat,, Unde ne sunt banii? Sau Cine vorbeşte?( A. T. D. A. Mediaş?),, articol prin care au fost încălcate demnitatea , onoarea, reputaţia şi prestigiul profesional, fiind supus astfel reclamantul, dispreţului public al tuturor celor care în data de 13.07.2009 au citat acest articol.

-Obligarea în solidar a celor doi pârâţi la publicarea în termen de 5 zile de la comunicare, hotărârea ce se va pronunţa, în trei ziare de circulaţie naţională, iar în caz de refuz în cazul întârzierii publicării hotărârii, să fie obligaţi la plata sumei de 500 lei /zi cu titlu de daune cominatorii

-Obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată

În susţinerea acţiunii, reclamantul arată că în data de 13.07.2009 pârâtul O. L., în calitate de autor, a publicat pe prima pagină a numărului - al săptămânalului Informaţia săptămânii articolul denumit ,, Unde ne sunt banii? Sau Cine vorbeşte?( A. T. D. A. Mediaş?),,.

Acest articol conţine afirmaţii neadevărate şi aduce atingere demnităţii, onoarei şi reputaţiei reclamantului, prezentând opiniei publice următoarele:

1.reclamantul şi soţia sa au fost angajaţi în condiţii nu tocmai oneste şi legale

2.reclamantul nu a lucrat în schimburi şi nu a cunoscut regimul totalitar

3.reclamantul a făcut dosare care formează haznaua naţională

4.reclamantul ar fi fost un fals membru al Partidului N. Ţ.C. D. din Mediaş

5.reclamantul nu are o facultate de profil

6.reclamantul vine dintr-o anumită zonă, denumită,, zona aceea,, şi ar fi plătit de cineva anume, să facă ceva anume

7.reclamantul face parte din rândul persoanelor enumerate la punctul 8 din Proclamaţia de la Timişoara, respectiv a fost activist comunist ori ofiţer de securitate

8.reclamantul a pierdut procese, ale angajatorului său, din culpa sa sau a neprofesionalismului său.

După publicarea afirmaţiilor sus enunţate, reclamantul menţionează că a solicitat prin scrisoare recomandată pârâţilor să facă dovada  celor afirmate, în primul număr al săptămânalului, însă aceştia nu au dat curs solicitării. A fost publicat în numărul -/17.08.2009 la pagina 11 doar solicitarea reclamantului, motiv pentru care reclamantul a fost nevoit a promova prezenta acţiune.

Învederează instanţei reclamantul îndeplinirea prevederilor art. 720 ind. 1 cpc  privind invitarea la conciliere a SC I. SRL MEDIAŞ.

În drept sunt invocate prevederile art. 998, 999, 1000 alin. 1 şi 1003 cod civil.

La acţiune reclamantul a anexat: copia articolului publicat în data de 13.07.2009 în nr. - , copia articolului publicat în data de 17.08.2009 în nr. -, notificarea adresată pârâtului , dovada achitării taxei de timbru.

Pârâţii au fost legali citaţi, însă a depus întâmpinare doar pârâtul O. L.fila 13 dosar, prin care acesta invocă excepţia lipsei competenţei materiale  Tribunalului Sibiu, arătând că este competentă Judecătoria Mediaş, invocând prevederile art. 2 pct. 1 lit. B cpc.

Pe fondul cauzei, solicită respingerea acţiunii ca nefiind fondată şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, pentru următoarele:

-nu se pot acorda daune morale atâta timp cât instanţa nu a fost investită cu existenţa vreunei fapte ilicite şi ca urmare cu producerea vreunui prejudiciu

-în urma articolului evocat de reclamant acesta a promovat plângere penală împotriva pârâtului pentru infracţiunile de insultă şi calomnie prevăzute de art. 205, 206 cod penal, dar prin rezoluţia procurorului din 21.12.2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale, cu motivarea că pârâtul nu se face vinovat de săvârşirea vreunei fapte penale

-nu s-a dovedit existenţa vreunei vinovăţii în sarcina pârâtului

-nu poate fi antrenată nici răspunderea delictuală a pârâtului atâta timp cât nu a săvârşit fapte penale

-nu s-a dovedit existenţa vreunui prejudiciu de ordin moral, în urma afirmaţiilor pârâtului în contextul articolului publicat

-reclamantul solicită atât daune morale cât şi publicarea hotărârii solicitare inadmisibilă, pentru că s-ar acoperi de două ori acelaşi prejudiciu.

În drept sunt invocate prevederile art. 115-118 cpc, 998 cod civil şi 274 cod procedură civilă.

Prin sentinţa civilă nr. -/2010, Tribunalul Sibiu a admis excepţia invocată de pârât şi în temeiul art. 158 raportat la art. 2 pct. 1 cpc a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mediaş.

Procedând la analizarea actelor şi probelor dosarului, instanţa a apreciat întemeiată în parte solicitarea reclamantului, pentru următoarele considerente:

În calitatea sa de Preşedinte al A. T. D. A. din Mediaş care se ocupă cu monitorizarea a tot ceea ce înseamnă administraţie locală, documente, mod de desfăşurarea a activităţii aleşilor din consiliul local, primărie, întreg aparatul primăriei, reclamantul a fost invitat de realizatoarea emisiunii M. la televiziunea locală N. TV, pentru a dezbate problema aflării destinaţiilor banilor publici de către primărie.

Transcriptul acestei emisiuni televizate a fost anexat la dosarul cauzei atât de pârâtul O. L. filele 90-102 cât şi de către reclamant în format dischetă- fila 111 dosar.

În cadrul acestei emisiuni, reclamantul a răspuns întrebărilor telespectatorilor şi realizatoarei emisiunii, declarând printre altele, că primarul şi viceprimarul municipiului Mediaş ar fi obţinut în urma unui proces , plata unor sporuri salariale retroactive începând cu anul 2005 până în anul 2009. Reclamantul a criticat aceste demersuri ale conducerii municipiului afirmând că sunt în contradicţie cu tăierile de salarii ale profesorilor şi cu închiderea

 masivă de firme. De asemenea reclamantul a criticat şi faptul că ,, aleşii locali,, ar fi putut solicita aceste sporuri Consiliului Local, înainte de alegerile din 2008, dar s-au mulţumit să promoveze acţiune în justiţie întemeiată pe Lg. 40.

Reclamantul şi-a exprimat de asemenea nemulţumirea că în calitatea sa de Preşedinte al A. T. D. A. din Mediaş ar fi dorit să  vizualizeze în format electronic, pe site-ul Primăriei hotărârea C. L. Mediaş prin care s-a şi aplicat hotărârea judecătorească cu plata retroactivă a unor sporuri, însă deşi apar toate hotărârile, cea în cauză nr. 62/23.02.2009 , lipseşte.

Discuţiile sunt ample, şi au continuat pe aceeaşi temă, a plăţii sporurilor retroactiv acordate prin hotărâre judecătorească, a faptului că hotărârea C. L. nu este publicată şi a lipsei de transparenţă de care dă dovadă aparatul administrativ local.

Nici unul dintre pârâţii în cauză nu a fost subiect al acestei dezbateri şi numele lor nu a fost angrenat în nici un fel în contextul acestei emisiuni.

Urmare a acestei emisiuni televizate, în săptămânalul Informaţia săptămânii apare la nr. -/13.07.2009, articolul denumit ,, Unde ne sunt banii? Sau Cine vorbeşte? ( A. T. D. A. Mediaş?),, scris de pârâtul O. L., în care acesta ,, îl atacă,, la modul ziaristic vorbind pe reclamant făcând următoarele afirmaţii:

-domnul P. s-a gândit să ne spună unde sunt banii

-…nu-mi fac iluzii că domnul P. n-ar avea pe nimeni în spate, n-a mâncat usturoi şi nici gura nu-i miroase

-Dl. P. este fratele fostului şef al securităţii din Mediaş… iar când ai o poziţie de vulnerabilitate maximă datorită fratelui( care a fost, ce-a fost) şi ai intrat la SC R. MEDIAŞ, datorită lui împreună cu soţia, ( am impresia că nu prin realizări profesionale) de ce nu stai locului?

-Nu ai cunoscut coşmarul totalitarismului, nu ai lucrat în trei schimburi, nu ştiai ce-i foamea, lipsa de curent, apă caldă, lumină, frig, frică, umilinţă, răutate, trădarea celor din jur? … cred că ai făcut dosare care formează haznaua naţională

-Părinţii tăi n-au umblat în şube, cu cizme de cauciuc în picioare, pe ploaie, pe frig, pe arşiţă la sondele de gaz… n-ai nici măcar o facultate de profil!

-Te-ai înscris în PNŢCD să pozezi în disident, ei te-au primit chiar dacă ştiau cine eşti, pentru că oricum  nu mai aveau şi nici nu mai au acum nici o perspectivă cu echipa lor…

-… vii din ,, zona aceea,, oricine şi oricât te-ar plăti nu te expune, fratele tău s-a privatizat în altă parte nu în Mediaş… , punctul 8 al Proclamaţiei din Timişoara te-ar fi ţinut departe de orice, dar nu ai revelaţia personalităţii, că nu arzi gazul de pomană! Când ai timp să faci atâtea ? înseamnă că nu ai ce face!

-… poţi fi judecat la rându-ţi în ,, urma unei evoluţii profesionale remarcabile cu o carieră ireproşabilă?,,

-De ce  nu te-ai remarcat câştigând  pentru întreprinderea ta, procesele pe care le-ai pierdut?

Aceste afirmaţii la adresa trecutului personal şi al familiei reclamantului, la probitatea sa profesională şi la calităţile acestuia , au fost expuse de pârât în articolul evocat, ca o contracarare a atacurilor realizate de reclamant în cadrul acelei emisiuni televizate şi în care reclamantul în calitatea sa de Preşedinte al A. T. D. A. din Mediaş a criticat aşa cum s-a arătat demersurile aleşilor locali.

Reclamantul a depus la dosar mai multe înscrisuri încercând să facă dovada contrarie afirmaţiilor sus enunţate.

Astfel au fost depuse la dosar următoarele acte:

1.referitor la angajarea reclamantului şi a soţiei sale: solicitarea acordului şi acordul transferului în interes de serviciu dat de fostul angajator SC A. SA Mediaş către R. RA Mediaş , înregistrat sub nr. 2102/26.11.1997, procesul verbal din 25.11.1997 cuprinzând examinarea şi încadrarea reclamantului  funcţia de consilier juridic la R. Mediaş, referatul şi modalitatea de ocupare a posturilor vacante de inspector securitate şi protecţie civilă şi statistician din cadrul Serviciului de protecţie şi pază şi securitate înregistrat sub nr. 9377/2005, decizia internă, anunţul, subiectele concursului organizat de R. pentru ocuparea acestui post

2.referitor la activitatea desfăşurată de reclamant în cadrul PNŢCD Mediaş: diploma aniversară conferită în anul 2001, buletin de vot pentru alegerea C. L. Mediaş din 06.06.2004, buletin vot C. J. Sibiu alegeri locale 2004, demisia reclamatului din cadrul PNŢCD Mediaş din 06.06.2004, pliante electorale, procesele verbale ale şedinţelor de partid, sentinţa civilă nr.-/C/01.06.2004 a Tribunalului Sibiu din care rezultă că reclamantul avea mandat să reprezinte în faţa instanţelor partidul

3.referitor la părinţii săi: carnetul de muncă al tatălui, diploma de absolvire a şcolii profesionale de ucenici,, V.,, a mamei

4. referitor la lipsa unei facultăţi de profil: diploma de licenţă seria - nr. - eliberată de Universitatea L. B. Sibiu din care rezultă că reclamantul este licenţiat în ştiinţe juridice specializarea drept

5.referitor la activitatea profesională: carnet de muncă întocmit prima dată la 24.10.1986

6. referitor la performanţele profesionale : fişele de apreciere profesională pentru perioada 2007/2009

7.referitor la punctul 8 din Proclamaţia de la Timişoara: adeverinţă nr. 164/2010 eliberată de C. N. pentru s. A. S. prin care se confirmă că reclamantul nu a fost colaborator sau lucrător al securităţii

8. contractul de prestări servicii abonamente semnat de pârât cu SNTGN T. la data de 01.12.2008, din care rezultă că în perioada 01.01.2009- 31.12.2009 au fost livrate zilnic un nr. de 80 exemplare din ziarul I. S., inclusiv nr. 606/13.07.2009 conţinând afirmaţiile în cauză, un PrintScrean  al site-ului ziarului din care reiese că acesta are un tiraj de 400 exemplare şi este distribuit în Sibiu, Alba, Mureş, Cluj, Braşov şi Bucureşti.

Instanţa nu a putut achiesa la apărările formulate de pârâtul O. L., pentru următoarele:

Conform art. 30 alin. 1 din Constituţie, libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor, sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel ( inclusiv prin scris) sunt inviolabile. Conform alin. 6 al aceluiaşi articol, libertatea de exprimare nu poate prejudicia libertatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine, iar conform alin. 8, răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţa publică revine editorului sau autorului , în condiţiile legii.

Conform art. 69 alin. 1 din LG 3/1974 republicată, libertatea presei nu poate fi folosită în scopuri potrivnice ordinii de drept statornicite prin Constituţie şi prin celelalte legi ori în scopuri potrivnice drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice. Conform alin. 2 lit. J al aceluiaşi articol, în apărarea intereselor societăţii şi persoanelor împotriva folosirii abuzive a dreptului de exprimare prin presă, se interzice publicarea şi difuzarea prin presă a materialelor care cuprind date sau fapte neadevărate, de natură a vătăma interesele legitime şi a ştirbi demnitatea, onoarea sau reputaţia unei persoane, prestigiul său social sau profesional, ori prin care se proferează insulte şi calomnii.

Articolul 70, prevede răspunderea pentru respectarea dispoziţiilor art. 69 de către fiecare organ de presă, revine consiliului de conducere, colegiului de redacţie, redactorului şef al acestuia, iar art. 72, reglementează dreptul la replică a persoanei fizice ori juridice lezate prin afirmaţiile făcute în presă.

Conform art. 76, ziaristul poartă deplina răspundere pentru respectarea dispoziţiilor art. 69, atât în materialele proprii pe care le publică, cât şi în cele de a căror publicare răspunde în cadrul obligaţiilor de serviciu.

Conform art. 90, încălcarea dispoziţiilor atrage, printre altele, răspunderea civilă a persoanei vinovate.

Conform art.998 cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu , obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara.

 Articolul 1003 cod civil stabileşte că atunci când delictul sau cvasidelictul este imputabil mai multor persoane, ele sunt ţinute solidar pentru despăgubire.

Articolul 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului statuează că orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi informaţii sau de a le comunica, însă comportă îndatoriri şi responsabilităţi şi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru protecţia sănătăţii, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora, etc.

Emisiunea televizate la care reclamantul a participat în calitate de Preşedinte al A. D. T. A.,  reprezintă un demers jurnalistic plasat ,fără îndoială, în contextul unei teme de interes general pentru comunitatea locală a municipiului şi anume destinaţia banilor aflaţi în bugetul local, însă nu acelaşi lucru se poate afirma despre articolul scris de pârât,  ce s-a vrut o contracarare a celor susţinute de reclamant.

În cazul de faţă, pârâtul O. L., pornind de la subiectul acestei emisiuni cu tema ,, Unde sunt banii dumneavoastră,, în articolul de ziar menţionat, în plasează pe reclamant , fără să existe un suport real factual, în centrul proiectatei cercetări a trecutului reclamantului şi a membrilor familiei sale, acuzându-l că este fratele fostului securist, că a colaborat cu securitatea, că a obţinut încadrări în muncă pe nedrept, că este plătit să facă ceea ce face, etc.

Aceste afirmaţii , care privesc fapte ( iar nu judecăţi de valoare) au o gravitate extremă, afectând reputaţia reclamantului, prin crearea unei imagini eronate în ochii publicului şi aici instanţa se referă în primul rând la colegii de muncă, rude, cunoştinţe, colegii din cadrul Asociaţiei al cărei preşedinte este reclamantul, şi prin urmare ar fi trebuit fundamentate pe o bază factuală, precisă, fiabilă şi solidă. O astfel de bază factuală nu a fost dovedită în cauză, dimpotrivă reclamantul a fost cel care a produs dovezi contrare afirmaţiilor enunţate în articol, de către pârât.

Instanţa consideră că în articolul de presă, unele afirmaţii au fost distorsionate, prezentând ca adevăruri certe, pierderea unor procese ale angajatorului reclamantului din neştiinţa profesională a acestuia, lipsa unei facultăţi de profil a reclamantului, angajare acestuia într-un post în cadrul R. datorită fratelui său. Pârâtul a construit afirmaţii lipsite de suport probator, cu intenţie calomnioasă la adresa reclamantului. Dacă unele exagerări sunt permise jurnaliştilor, mai ales în exprimarea unor judecăţi de valoare, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre afirmarea unor fapte , date fiind ca certe şi care  nu sunt dovedite, aşa cum s-a reţinut.

Analizând întrunirea condiţiilor răspunderii civile delictuale ( care există independent de săvârşirea unei fapte penale), în persoana pârâţilor, instanţa constată că atât autorul articolului pârâtul O. L. cât şi editorul publicaţiei I. S., SC I. SRL Mediaş au săvârşit fapta ilicită de natură a atrage  răspunderea lor civilă, constând în crearea, respectiv publicarea articolului cu caracter defăimător la adresa reclamantului, precum şi refuzul la solicitarea reclamantului de a demonstra veridicitatea afirmaţiilor făcute.

Prejudiciul produs a constat în atingerea adusă demnităţii , onoarei, reputaţiei reclamantului prin imputarea desfăşurării unor activităţi ilegale şi a unor atitudini care pot atrage oprobiul public, printr-un mijloc de informare a publicului larg.

Există şi legătura de cauzalitate între fapta ilicită, concretizată în afirmaţiile din articolul publicat şi cauzarea  unui prejudiciu moral reclamantului, prin aceea că persoanele care au citit respectivul articol, au obţinut informaţii de natură să afecteze moralitatea reclamantului.

Pârâtul nu a făcut dovada afirmaţiilor sale şi apărările acestuia au vizat aspecte legate de lipsa săvârşirii de către pârât a unei fapte penale, situaţie care nu-l disculpă în domeniul răspunderii civile delictuale, faţă de pârât neîncepându-se urmărirea penală dat fiind faptul că infracţiunile reclamate au fost dezincriminate, astfel că nu s-a ajuns la cercetarea vinovăţiei pârâtului.

În cadrul răspunderii civile delictuale, nu este necesară sesizarea instanţei cu cercetarea existenţei vreunei fapte ilicite, aceasta fiind datoria instanţei de a cerceta condiţiile de îndeplinire şi atragere a răspunderii civile delictuale, atunci când cererea dedusă judecăţii este întemeiată pe aceste prevederi legale, ca în cazul de faţă.

Reclamantul a făcut şi dovada prejudiciului, ziarul conţinând articolul în cauză fiind distribuit în mai multe exemplare chiar în întreprinderea în care reclamantul lucrează dar şi în întreg municipiul şi chiar alte judeţe.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a afirmat în repetate rânduri (spre exemplu, în cauza Nilsen şi Johnsen contra O.) ca afirmaţii referitoare la fapte determinate, care sunt susceptibile de a fi probate, făcute în absenţa oricăror dovezi care să le susţină şi care nu sunt susţinute de persoana vătămată, nu se bucură de protecţia art. 10 din Convenţie.

În aceste condiţii, instanţa apreciază că articolul în cauză, s-a constituit într-o campanie defăimătoare la adresa reclamantului, şi în măsura arătată anterior, nu este protejat de dreptul constituţional la libertatea de exprimare, respectiv informare prin presă şi nici de art. 10 din Convenţie.

Prejudiciul produs este unul de natură morală, iar doctrina şi practica judecătorească sunt unanime în a accepta posibilitatea acordării unor despăgubiri materiale, în bani,  pentru prejudiciul moral produs, fără ca acesta să devină însă un mijloc de îmbogăţire fără justă cauză  a părţii vătămate.

Prin urmare, instanţa apreciază că suma de 45.000 lei solicitată de reclamant, este una disproporţionată în raport cu prejudiciul suferit, însă apreciază că suma de 3000 lei este una echitabilă, apreciind că pentru reclamant sunt mai importante confirmarea de către instanţă a susţinerilor sale şi recunoaşterea existenţei unui prejudiciu moral.

Aşadar pârâţii , în solidar vor fi obligaţi în temeiul art. 998, 999, 1003 cod civil la plata către reclamant a acestei sume de 3000 lei, reprezentând daune morale.

Solicitarea reclamantului vizând publicarea hotărârii în trei ziare de circulaţie naţională a fost respinsă de către instanţă apreciindu-se că,, reparaţia morală,, pecuniară acordată reclamantului este una îndestulătoare, cu atât mai mult cu cât persoana reclamantului nu este una recunoscută pe plan naţional, ci doar local şi acesta în calitatea se de preşedinte al unei Asociaţii care veghează asupra transparenţei funcţionării aparatului administrativ al municipiului.

În temeiul art. 274 cpc pârâţii în solidar vor fi obligaţi la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în sumă de 8 lei taxa de timbru achitată şi justificată cu chitanţa la dosar.

Domenii speta

Spete similare