Tăinuire. Neaplicarea cauzei speciale de nepedepsire în cazul concubinilor. Criterii de individualizare a sancţiunii.

Prin sentinţa penală nr. 188 pronunţată la data de 20.01.2010, instanţa a dispus condamnarea inculpatei F.M. la pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 99 alin. 3 Cod penal, dispunând totodată suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de un an şi 4 luni. Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:

La data de 27.05.209, inculpata F.M., minoră la acea dată, a primit de la inculpatul S.C., concubinul său, un lănţişor sustras de acesta prin smulgere de la gâtul unei persoane care a rămas neidentificată şi l-a ascuns până la sediul organelor de poliţie, deşi cunoştea că bunul provenea din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.

În ceea ce priveşte legătura de concubinaj a inculpatei F.M. cu autorul tâlhăriei din care a provenit bunul, instanţa a reţinut, contrar susţinerilor apărătorului inculpatei, că textul alin. 2 al art. 221 Cod penal prevede o cauză de nepedepsire doar pentru soţul ori o rudă apropiată a autorului faptei prevăzute de legea penală din care provine bunul. Instanţa a apreciat că,  deşi se poate face o analogie între situaţia inculpatei, care trăia în concubinaj cu S.C., cu care avea şi un copil, şi cea a unei soţii potrivit legii, aplicarea textului, care nu lasă loc de interpretări, prin extindere în acest caz ar fi nejustificată. Câtă vreme relaţia dintre cei doi inculpaţi nu a fost oficializată prin căsătorie potrivit dispoziţiilor legale, concubina inculpatului nu poate beneficia de cauza de nepedepsire prevăzută de textul amintit. În dreptul român reglementarea în acest sens este unitară, în sensul că efectele căsătoriei nu se extind, nici din alte puncte de vedere, cum ar fi regimul bunurilor comune ori starea civilă a copiilor, asupra concubinilor.

La stabilirea şi individualizarea sancţiunii, instanţa a ţinut cont de faptul că, întrucât a împlinit deja 18 ani, are un nivel de educaţie scăzut şi un copil de crescut în condiţii dificile din punct de vedere material, astfel cum rezultă din referatul de evaluare, aplicarea unei măsuri educative nu ar fi eficientă, orientându-se în sancţionarea faptei de tăinuire spre aplicarea unei pedepse. În stabilirea cuantumului acestei pedepse, instanţa a ţinut seama de gradul de pericol social ridicat al faptei în concret, prin prisma gravităţii faptei din care provenea bunul şi a urmărilor acesteia, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatei, care nu are antecedente penale şi care în îngrijire un copil mic, realizând doar venituri ocazionale, neavând, din cauza vârstei şi a gradului scăzut de educaţie, reprezentarea completă a gravităţii faptei săvârşite şi a semnificaţiei acesteia, acţionând şi sub influenţa negativă a concubinului său, S.C., recidivist, care era de aproape două ori mai în vârstă şi avea un evident ascendent de autoritate asupra sa.

Domenii speta

Spete similare