Evacuarea

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, sub nr. 4515/245 la data de 10.02.2011, reclamanţii DN şi DV au chemat în judecată pârâtul MA solicitând instanţei evacuarea acestuia din imobilul situat în jud. Iaşi.

În fapt, motivează reclamaţii în esenţă că din anul 2002 mama acestora D R, locuieşte împreuna cu concubinul acesteia MA, în casa reclamanţilor din jud. Iasi, că MA are un comportament violent, o ameninţa cu moartea pe mama reclamanţilor, că  provoacă scandaluri si tulbură liniştea publică.

Se mai  expune de reclamanţi că  paratul nu face altceva decât sa consume băuturi alcoolice in fiecare zi si susţine că imobilul în care locuieşte este al lui.

De asemenea nu lipsit de importanţă se mai învederează de reclamanţi că de nenumărate ori au încercat sa aplaneze conflictele ivite intre ei, atât ei cat si mama acestora, dar paratul continuă si persista in acest comportament aducându-le mama la exasperare si, mai mult decât atât aceasta nu se mai simte in siguranţa atunci când se găseşte in preajma lui. Datorita acestui comportament, mama reclamanţilor a făcut si plângere penala către politia din comunală pârâtul fiind amendat şi de multe ori mama reclamanţilor este nevoita sa locuiască în sat la o vecina binevoitoare si din când în când la domiciliul reclamanţilor din Iaşi.

Se mai menţionează ca paratul nu deţine nici un act de proprietate asupra imobilului  , mai mult, acesta locuieşte în casa reclamanţilor fără forme legale, fiind tolerat, iar când organele de politie i-au cerut sa facă dovada faptului ca locuieşte cu acte în regula acesta nu a putut dovedi, neexistând nici un document care sa facă dovada celor afirmate de parat.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 480 cod cvcil, art. 242 al  Cod Procedură Civilă şi art. 24 din lg. 114/1996.

Pârâtul prin apărător ales  a formulat întâmpinare , invocând următoarele excepţii: excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, motivat de faptul că reclamanţii nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului şi că succesiunea nu a fost dezbătută.

S-a mai invocat şi excepţia de autoritate de lucru judecat prin  prisma sentinţei civile nr. 3380 din 04.03.2010 a Judecătoriei Iaşi

S-a  solicitat în probaţiune şi instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri, interogatoriu  şi proba testimonială cu martorul  CG

Analizând cu precădere excepţiile invocate, instanţa apreciază ca acestea nu sunt întemeiate cu următoarea motivare:

Reclamanţii, ca moştenitori ai defuncţilor DM(+1993) şi DN(+2000) pot exercita o acţiune în  evacuare privind imobilul  casă de locuit şi anexele gospodăreşti, dobândit în baza testamentului autentificat sub nr. 3650/14.05.21986 de Notariatul de stat Judeţean Iaşi, întrucât un proces referitor la folosinţa  unei locuinţe, reprezintă un act de administrare  şi conservare a masei succesorale, legitimându-şi prin aceasta reclamanţii calitatea procesuală activă, în cauză nefiind vorba de înstrăinare, ipotecare sau de facerea unor acte care trec peste  administrarea ordinară.

Respinsă a fost  acţiunea în dosar nr.6659/245/2009, pe excepţia lipsei calităţii procesuale active conform sentinţei civile nr. 3380 din 04.03.2010 a Judecătoriei Iaşi, invocată în prezentul dosar în  admiterea  excepţiei prev. de art. 1201 Cod civil, raportat la art. 161 Cod procedură civilă nu poate fi primită , deoarece soluţionarea primei acţiuni prin  admiterea unei excepţii procesuale,  nu afectează în principiu, dreptul  reclamanţilor la o judecată pe fondul cauzei, hotărârea pronunţată în urma admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale  active  ,( care în prezentul dosar , nu se justifică cu motivarea de mai sus ), nu are putere de lucru judecat în ceea ce priveşte fondul pretenţiei.

În aceste condiţii cu motivarea sus-invocată  se vor respinge excepţiile  invocate de pârâtul MA  şi cu următoarea motivare:

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active -  invocând pârâtul lipsa calităţii  de proprietari ai reclamanţilor, însă într-o acţiune în evacuare fiind vorba de  raporturi derivate dintr-un raport locativ nu se impune  verificarea calităţii de proprietar, ci doar cea de locatar şi de chiriaş, calitatea de proprietar ar fi putut fi analizată cel mult în cazul  unei acţiuni în realizarea dreptului –revendicare, ceea ce nu a format obiectul cauzei de faţă.

De asemenea în respingerea excepţiei  de  autoritate de lucru judecat, verificând actele şi lucrările dosarului, raportat la  motivele formulate şi la dispoziţiile legale incidente în cauză, instanţa a mai constatat următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 3380 din 04.03.2010 pronunţată  de Judecătoria Iaşi s-a respins  pentru MA,privind evacuarea acestuia din imobilul situat în jud. Iaşi.

În cauza ce formează obiectul prezentului dosar, instanţa a fost învestită de reclamanţi cu o acţiune identică. Puterea de lucru judecat nu este reglementată în mod expres ca efect al hotărârii judecătoreşti, ci ca o prezumţie legală absolută irefragabilă, în sus-menţionatul text de lege şi ca o excepţie  de fond peremptorie şi absolvită  de art. 166 Cod procedură civilă. Astfel, pentru a  exista lucru judecat, dedus într-un proces din hotărârea pronunţată într-un proces anterior, potrivit art. 1201 Cod civil, trebuie să existe tripla  identitate cerută de acest text: de persoane, de obiect şi de cauză. Atât prezumţia, cât şi excepţia lucrului judecat reprezintă instrumente juridice menite  să servească instituţia puterii de lucru judecat care, fiind cel mai important  efect al hotărârilor judecătoreşti, are la bază două reguli fundamentale: o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar soluţia cuprinsă în hotărâre este prezumată a exprima adevărul şi nu trebuie  să fie contrazisă de o alta. Cât priveşte prima regulă, instanţa va aprecia că prima hotărâre definitivă trebuia să fi fost rezolvat în fond procesul dintre părţi.

În speţă, prin sentinţa civilă nr. 3380 din 04.03.2010 Judecătoria Iaşi a  respins acţiunea pentru consideraţii procedurale(lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor) fără a discuta temeinicia motivelor invocate. În aceste condiţii, din moment ce în primul proces fondul raporturilor juridice  dintre părţi nu a fost soluţionat, era evident că existenţa unei asemenea hotărâri nu putea constitui un impediment, pentru introducerea unei nou acţiunii, astfel că în mod legal instanţa va constata că în cauză nu există autoritate de lucru judecat.

Prin urmare faţă de cele anterior  constatate şi având în vedere şi dispoziţiile art. 1201 cod civil şi 161 Cod procedură civilă instanţa va respinge şi această excepţie.

Pe fondul cauzei instanţa constată că  pârâtul ocupă spaţiul locativ în litigiu ce aparţine reclamanţilor, fără să poată opune vreun titlu chiar  şi în capătul de cerere disjuns şi  formulat de  pârât, acesta în dosar nr. 9752/245/2010 a înţeles să dea eficienţa  dispoziţiilor art. 246 Cod procedură civilă şi nu a se stabili  vreun  drept de creanţă asupra imobilului, aşa cum s-a încercat să se  motiveze prin concluzii scrise  depuse în condiţiile art. 146 Cod procedură civilă , atunci când se afirmă , „din partea subsemnatului există şi cerere privind  dreptul de retenţie asupra imobilului” contrar  celor dispuse prin dispozitivul  încheierii dată în şedinţa publică din data de 20.01.2011, în dosar nr.9752/245/2010 a Judecătoriei Iaşi.

Potrivit art. 480  cod civil, „proprietatea  este dreptul  ce are cineva de a se bucura şi de a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut” şi  evacuarea fiind prevăzută în mod exclusiv în  vederea ocrotirii şi  întregirii patrimoniului  sub aspectul conservării acestuia, acţiunea reclamanţilor  urmează a fi admisă şi dispune evacuarea  pârâtului din spaţiul  situat jud. Iaşi, pe care pârâtul îl ocupă abuziv fără vreun titlu.

Domenii speta

Spete similare