Neantrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtei pentru conduita culpabilă a reclamantei care nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale asumate

Prin acţiunea civilă, legal timbrată, înregistrată la instanţă sub nr. 6590/4.03.2010, reclamanta SC K SRL a  chemat  în judecată  pe  pârâta  U.T. G. A. Iaşi solicitând să se dispună prin hotărâre judecătorească  obligarea  la plata sumei  de 21109 lei reprezentând prejudiciul cauzat  prin  neevaluarea activelor  imobiliare care a atras  un impozit majorat  pe clădiri,  cu dobânda legală.

Reclamanta arată că a  încheiat  cu pârâta contractele de închiriere  nr. 10635/2004  şi 15355/2004 şi a achitat cu titlu de impozit  pe clădiri sumele  de 2934,14,  3683,69  şi 14481,81  RON  însă acesta este nedatorat întrucât pârâta nu şi-a  îndeplinit obligaţia  de reevaluare a activelor  fizice.

In dovedirea acţiunii a depus  înscrisuri.

In drept, a  invocat disp.art.  OG 81/2003, art. 253 din codul fiscal , art. 998 – 999  Cod civil.

Pârâta a depus  întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, întrucât contractele de  închiriere  sunt şi în prezent în derulare, iar potrivit actului adiţional  încheiat la data de 28.01.2005 prin care  s-a stabilit că „ locatarul va  prelua obligaţia  depunerii  declaraţiei de impunere cu privire  la impozitele  şi taxele locale  şi a plăţii directe  a acestora  către direcţia  Generală a Finanţelor Publice Locale a municipiului Iaşi .

Precizează că  prin  aparţia OUG 103/2007  pentru modificarea  şi completarea  OG 81/2003 nu s-a permis  reevaluarea clădirilor  în întreg sistemul  bugetar întrucât coeficienţii de  actualizare a valorii activelor  fixe  începând cu  anul 2003 nu au mai fost reactualizaţi, fiind  menţinuţi  la nivelul anului 2002.

Susţine că  după apariţia OUG 103/2007 şi a intrării în vigoare a  noilor coeficienţi  de actualizare a valorii activelor fixe a procedat la reevaluarea spaţiilor  în vederea stabilirii bazei de impozitare

La cererea părţilor s-a admis  proba cu  înscrisuri şi  proba cu  interogatoriu, la cea din urmă  ambele  părţi renunţând  la  ultimul termen de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 15433/ 2010  instanţa a respins acţiunea cu  următoarele considerente :

Reclamanta pretinde  că  datorită conduitei culpabile  a  pârâtei  a fost nevoită să achite un impozit  majorat cu  7%  pentru  perioada 2007 – 2009, însă potrivit  actului adiţional încheiat la data de 28.01.2005 obligaţia depunerii declaraţiei de impunere asupra  imobilelor închiriate  îi revenea  în exclusivitate, ca şi a plăţii impozitului.

OG 81/2003 a menţinut coeficienţii de actualitaze a valorii  activelor fixe la nivelul anului  2002 până la aparţia  OUG 103/2007, etapă în care potrivit  actului adiţional  din 28.01.2005 reclamanta a devenit  titulara  obligaţiilor de plată a impozitului  datorat pentru spaţiile  închiriate.

De altfel  potrivit  adresei nr.  88727/2010 ( f 58) emisă de Municipiul Iaşi – Direcţia Economică şi de Finanţe Publice Locale, reclamanta  nu a făcut contestaţie  pe cale  administrativă  împotriva actelor administrative  fiscale  conform  art. 205 din OG 92/2003 comunicate pentru  anii 2007, 2008  şi 2009 astfel că titlurile de creanţă  îşi produc  în continuare efectele.

Răspunderea civilă delictuală  nu poate opera în sarcina  pârâtei  potrivit  art. 998 – 999 Cod Civil,  pentru atitudinea culpabilă a reclamantei care nu şi-a  îndeplinit clauzele contractuale  asumate  potrivit  art. 969 Cod Civil.

Domenii speta

Spete similare