Sentinţa civilă nr. 561/08.03.2014
Contracte
Scadenţa obligaţiei de plată a preţului în ipoteza în care părţile nu au stipulat un termen de plată; răspunderea vânzătorului pentru viciile aparente ale bunului vândut.
Constată că , prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 29.11.2012 , reclamanta S.C. R. 2000 P. S.R.L. , cu sediul în A. I. , str. B. , nr. - , jud. A. , a solicitat obligarea pârâtei S.C. S. N. S.R.L. , cu sediul în Ş. M., str. P. , f.n. , jud. S., la plata sumei de 143.880 lei , reprezentând rest de preţ neachitat , precum şi a sumei care reprezintă contravaloarea dobânzii legale penalizatoare aferente debitului principal în cuantum de 143.880 lei , calculată de la data de 3.02.2010 până la plata integrală a debitului principal ; cu cheltuieli de judecată .
În motivarea acţiunii sale , reclamanta susţine că a vândut pârâtei un număr de 12 maşini industriale în valoare totală de 299.880 , pentru care s-a emis factura nr. 5/31.01.2010 , preţ din care pârâta a achitat doar suma de 150.000 lei până în prezent , cu toate că a fost notificată în acest sens .
În drept sunt invocate prevederile art. 1719 , 1721 , 1725 C.civ.
Prin întâmpinarea formulată , pârâta a solicitat respingerea acţiunii , cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată .
În motivarea întâmpinării , pârâta susţine că nu este exigibilă obligaţia de plată a sumei pretinse de reclamantă , pe de o parte , dat fiind faptul că în cuprinsul facturii nu este specificat un termen de plată a preţului , iar , pe de altă parte , având în vedere împrejurarea că între părţi a intervenit o convenţie privind plata în mod eşalonat a facturii , potrivit scadenţarului ataşat întâmpinării , corespunzător căruia plata urma să fie efectuată abia la data de 15.09.2013 .
Pe de altă parte , pârâta susţine că a solicitat reclamantei să înlocuiască produsele defecte livrate , întrucât unele dintre maşinile industriale cumpărate erau nefuncţionale , prevalându-se astfel de excepţia de neexecutare a contractului .
Analizând actele şi lucrările dosarului , instanţa a reţinut următoarele :
Reclamanta pretinde că a vândut şi predat pârâtei un număr de 12 maşini industriale , în valoare totală de 299.880 lei , iar pârâta recunoaşte că a cumpărat aceste produse .
Pentru încasarea preţului , reclamanta a emis factura nr. 5/31.01.2010 ( fila 9 dosar ) , în cuprinsul căreia sunt identificate maşinile industriale care au făcut obiectul convenţiei părţilor .
Factura nu este semnată sau parafată de către pârâtă prin reprezentantul său legal sau altă persoană desemnată în acest sens .
Părţile nu au consemnat contractul de vânzare cumpărare încheiat în formă scrisă , iar în cuprinsul facturii nu s-au făcut menţiuni privind scadenţa obligaţiei de plată a preţului sau modalitatea de plată a acestuia .
Pârâta a dovedit cu extrasele de cont ataşate întâmpinării că a plătit în mai multe tranşe , în perioada februarie 2010 – decembrie 2011 , o parte din preţul convenit , anume suma de 156.000 lei , restul neachitat din preţ fiind în cuantum de 143.880 lei .
Reclamanta susţine că scadenţa obligaţiei de plată a preţului s-ar fi împlinit la data de 3.02.2010 , dată de la care pretinde dobânda legală , şi că nu a existat o înţelegere între părţi privind plata eşalonată a preţului .
Pârâta , în schimb , afirmă că a existat o asemenea înţelegere , şi că aceasta stă la baza scadenţarului pe care ea l-a întocmit în scris ( aflat la dosar la fila 52 ).
Cert este că acest înscris , care evidenţiază un număr de 41 de rate de plată a preţului , nu este semnat de către societatea reclamantă prin reprezentantul său legal sau altă persoană desemnată în acest sens , şi nici nu este recunoscut de către aceasta ca reprezentând o convenţie între părţi asupra modalităţii de plată a preţului . Ca atare , se reţine că scadenţarul respectiv nu are valoarea probatorie a unui înscris sub semnătură privată .
Cu toate acestea , este evident că reclamanta cel puţin a acceptat tacit , dacă nu chiar expres , plata eşalonată a preţului , având în vedere faptul că aceasta a fost în concret modalitatea de plată a preţului , pârâta efectuând plăţi parţiale cu regularitate aproape lunară în perioada februarie 2010 – decembrie 2011 , fără să existe vreo opoziţie din partea reclamantei .
În acest sens este de reţinut că reclamanta a notificat pârâta doar o singură dată , la începutul anului 2012 pentru plata diferenţei neachitate din preţ ( notificare – fila 8 dosar), fără să fi procedat astfel în perioada celor 2 ani de la încheierea convenţiei , perioadă în care pârâta făcea plăţi în mod eşalonat .
Martora C. E. , care a prestat în favoarea reclamantei servicii de contabilitate şi consultanţă fiscală din 2008 până în prezent , este cea care a ţinut legătura cu directorul societăţii pârâte în perioada plăţilor făcute de aceasta , anume cu martorul P. N. .
Din declaraţia acestei martore ( fila 73 ) reiese că administratorul societăţii reclamante , care o contacta telefonic pentru a se interesa de plata preţului , a acceptat , în perioada celor doi ani în care pârâta a efectuat în mod eşalonat plăţi în contul preţului , această modalitate de plată ; acesta s-a exprimat tranşant în sensul refuzului unei plăţi eşalonate doar la începutul anului 2012 , când directorul societăţii pârâte i-a prezentat martorei C. E. acel scadenţar , refuzul vizând doar perioada ulterioară acelui moment de la începutul anului 2012 . Un argument în plus în acest sens , este tocmai decizia luată de administratorul societăţii reclamante de a notifica societatea pârâtă doar în primele luni ale anului 2012 ( notificarea comunicată pârâtei , aflată la dosar la fila 8 , nu conţine nici-o dată de întocmire , singurul reper pentru stabilirea reperului temporal al emiterii acesteia fiind data de 20.04.2012 menţionată în cuprinsul notificării ca şi dată desemnată pentru desfăşurarea concilierii directe , dată care este în mod evident ulterioară întocmirii notificării ; un alt reper este indicat de momentul la care pârâta a întocmit un răspuns la notificare – înregistrat la data de 18.04.2012 în evidenţa pârâtei – fila 54 dosar ).
Martorul P. N., director al societăţii pârâte , care s-a ocupat în concret de efectuarea plăţilor în contul preţului , relatează ( fila 75 dosar ) că iniţiativa încheierii convenţiei de vânzare cumpărare a utilajelor a aparţinut reclamantei , şi că , în aceeaşi manieră a fost iniţiat şi un alt contract de aceeaşi natură , ce a fost încheiat de părţi în anul 2009 , reclamanta fiind interesată să îşi vândă utilajele pe care le-a folosit în activitatea sa de producţie , în urma încetării acestei activităţi , atât la sediul său din A. I. , cât şi în cadrul unei firme din Polonia .
Martorul arată că a asistat la discuţia purtată de administratorul societăţii reclamante cu cel al societăţii pârâte atunci când aceştia au decis încheierea contractului de vânzare cumpărare analizat în cauză , context în care administratorul societăţii pârâte i-a pus în vedere că trebuie să plătească iniţial suma reprezentând TVA –ul aferent preţului convenit , până la data de 25 a lunii următoare .
Totodată , martorul susţine că , în acelaşi context , administratorul pârâtei i-a spus că s-ar fi înţeles cu administratorul reclamantei ca restul din preţ să fie plătit în 4 ani , în rate lunare egale , în cuantum de 1.300 – 1.400 euro .
Extrasele de cont ataşate de pârâtă întâmpinării , precum şi situaţia plăţilor efectuate prezentată de reclamantă în înscrisul de la fila 6 , dovedesc faptul că în februarie – martie 2010 , atunci când s-au făcut primele plăţi în contul preţului , pârâta a plătit de două ori câte 25.000 lei , iar în luna iulie a anului 2010 , 20.000 lei , în total 70.000 lei , cuantumul acestor plăţi fiind mai mare decât cel al fiecărei plăţi ulterioare . Suma de 70.000 lei reprezintă aproximativ cuantumul TVA –ului aferent preţului convenit de părţi . Ca atare , se confirmă afirmaţiile martorului privind înţelegerea intervenită între cei doi administratori pentru a se plăti iniţial contravaloarea TVA –ului aferent preţului convenit de părţi , şi , deci , implicit , faptul că restul preţului urma să se plătească eşalonat .
Se reţine , totodată , că reprezentantul în instanţă al reclamantei a făcut referire la plata cu întârziere a ratelor de către pârâtă ; acesta susţine că timp de doi ani s-au plătit ratele la insistenţe ( fapt , de altfel , dovedit cu martora C. ) , deoarece pârâta întârzia cu plata acestora ( încheierea de şedinţă din data de 8.02.2013 – fila 61 dosar ). Poziţia acestuia contrazice vehemenţa cu care reclamanta a negat orice înţelegere privind plata în rate a preţului .
Aşadar , există o serie de argumente care converg înspre a concluziona în sensul că părţile au convenit , odată cu încheierea contractului , plata eşalonată a preţului . Unul dintre argumente este reprezentat şi de existenţa unui contract similar anterior încheiat de părţi ( filele 69 – 72 ) în care părţile au stabilit în scris plata eşalonată a preţului ( care are un cuantum apropiat de cel analizat în cauză – 249.000 lei ) , eşalonare prevăzută pentru o perioadă de 1 an şi 6 luni . Ce nu s-a dovedit , însă , este modalitatea de eşalonare a plăţii , şi termenele de plată , acestea nefiind stabilite de părţi .
Susţinerea pârâtei , în sensul că data ultimului termen de plată convenit ar fi 15.09.2013 , nu poate fi primită , având în vedere faptul că acel scadenţar invocat în apărare nu a fost însuşit de către reclamantă .
Mai mult , afirmaţia directorului societăţii pârâte , în calitatea sa de martor , în sensul că părţile ar fi convenit ca preţul să se achite în 4 ani , nu are relevanţă probatorie , dat fiind faptul că nu se coroborează cu alte elemente probatorii , şi ea aparţine unei persoane care , prin funcţia sa , are interesul să susţină apărarea pârâtei în cauză .
Pârâta a invocat în apărare şi excepţia de neexecutare a contractului , faţă de împrejurarea că două dintre utilajele cumpărate ar fi fost defecte şi , deci , nefuncţionale .
Cele două utilaje au fost identificate de către avocatul pârâtei în şedinţa de judecată din data de 8.02.2013 ( încheiere – fila 61 ) ca fiind cele indicate la poziţia a 2-a şi a 5-a din factură .
Preţul acestor două utilaje este de 64.260 lei , astfel cum reiese din conţinutul facturii ( fila 9 ) , or pârâta a refuzat plata sumei de 143.880 lei .
Martorul P. afirmă în declaraţia sa că ar fi aflat că cele două utilaje nu funcţionau încă din primăvara anului 2010 şi că , pentru că nu a putut folosi cele două utilaje , a sistat plata preţului . Susţinerea acestuia este , însă , infirmată de situaţia plăţilor făcute în contul preţului , care indică faptul că pârâta a făcut astfel de plăţi aproape lunar până în 19.12.2011 ( potrivit extraselor decont depuse de pârâtă în apărare ).
Predarea utilajelor s-a făcut fie la data întocmirii facturii , anume la 31.01.2010 , astfel cum susţine reclamanta la interogatoriu ( fila 58 ) fie înainte de întocmirea facturii – corespunzător declaraţiei martorei C. ; oricum momentul predării acestora nu a făcut obiectul controversei părţilor şi nu are relevanţă stabilirea cu exactitate a acestuia în cauză .
Potrivit declaraţiei martorului P. N. , pârâta a cerut asistenţă tehnică reclamantei pentru rezolvarea problemelor de funcţionalitate a celor două utilaje , sens în care aceasta din urmă a desemnat doi colaboratori ai săi , care au intervenit în vederea reparării acestora , fără succes , însă.
Astfel cum susţine şi martora C. , şi cum reiese şi din declaraţia martorului P. , reclamanta şi-a manifestat disponibilitatea de a ajuta pârâta în continuare pentru aducerea în stare de funcţionare a acelor utilaje , ajutorul oferit a fost , însă , refuzat de către pârâtă , din cauza costurilor presupuse de reparaţii , costuri pe care nu era dispusă să le suporte .
Cert este că din probele administrate nu reiese că părţile s-ar fi înţeles ca utilajele ce fac obiectul convenţiei să fie funcţionale , sau cel puţin să fie verificată funcţionalitatea acestora înainte de încheierea contractului , cu toate că s-ar fi impus o asemenea condiţie tocmai pentru că acestea nu erau noi , ci fuseseră folosite în activitatea de producţie a reclamantei . Mai mult decât atât , este evident că pârâta a preluat bunurile fără să fi procedat la o verificare a funcţionalităţii acestora , martorul P. confirmând că doar după o lună sau două de la predare , a aflat că cele două utilaje sunt defecte .
Vânzătorul nu răspunde de viciile aparente şi despre care cumpărătorul a putut singur să se convingă ( art.1352 vechiul C.civ.) , el este răspunzător doar pentru cele ascunse , pe care cumpărătorul nu le-ar fi putut identifica cu ocazia încheierii convenţiei .
În speţă , pârâta nu a manifestat niciun fel de diligenţă , nici când a încheiat contractul , nici când i s-au predat bunurile , pentru a verifica starea de funcţionare a utilajelor , însă atunci când a făcut-o , a putut constata fără nici-o dificultate că cele două utilaje erau defecte , viciile acestora nefiind nicidecum ascunse .
Chiar să fi fost ascunse viciile , ele ar fi putut fi invocate doar în limita termenului de prescripţie de 6 luni ( prevăzut de art. 5 din Decretul 167/1958 ) ; or , nefiind invocate în termenul de prescripţie , acestea nu pot fi invocate nici pe cale de excepţie în acţiunea vânzătorului pentru plata preţului .
Invocarea excepţiei de neexecutare a contractului influenţează poziţia exprimată de pârâtă în apărare cu privire la neexigibilitatea obligaţiei sale de plată a preţului . Invocarea acesteia presupune existenţa unei obligaţii de plată scadente , care este însuşită de către debitorul ei , pentru că excepţia de neexecutare doar suspendă executarea acestei obligaţii până la executarea obligaţiei celeilalte părţi contractante , care face obiectul excepţiei .
Aşadar , şi din această perspectivă , se poate argumenta în sensul că obligaţia de plată a preţului este scadentă .
Cumpărătorul unui bun este obligat să plătească preţul acestuia – potrivit art. 1361 din vechiul C.civ.
Scadenţa obligaţiei de plată a preţului nu este , în speţă , astfel cum s-a argumentat pe larg în cele ce preced , nici data predării bunurilor , nici data întocmirii facturii , în condiţiile în care a existat o convenţie privind plata eşalonată a acestuia , fără să se poată determina , însă , termenul limită de achitare integrală a preţului .
Prin urmare , solicitarea reclamantei de a fi obligată pârâta la dobândă legală începând cu data de 3.02.2010 , nu are temei .
Reclamanta este îndreptăţită la a primi daune interese pentru neexecutarea obligaţiei de plată a preţului de către pârâtă ( potrivit art. 1082 vechiul C.civ. ) , daune interese care cuprind , pe lângă pierderea suferită şi beneficiul nerealizat de care a fost lipsită ( art. 1084 vechiul C.civ. ) , acesta din urmă fiind reprezentat de dobânda legală penalizatoare , potrivit prevederilor art. 1088 vechiul C.civ. şi cele ale art.3 alin.2 din O.G.13/2011.
În lipsa unei date certe a scadenţei obligaţiei de plată a preţului , aceasta se va acorda doar de la data introducerii acţiunii – 29.11.2012, până la plata integrală a debitului principal .
Pentru considerentele expuse , va fi admisă în parte acţiunea reclamantei , în sensul că va fi obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 143.880 lei , reprezentând rest de preţ neachitat , precum şi suma care reprezintă contravaloarea dobânzii legale penalizatoare aferente debitului principal în cuantum de 143.880 lei , calculată de la data introducerii acţiunii – 29.11.2012, până la plata integrală a debitului principal ; vor fi respinse pretenţiile reclamantei privind dobânda legală penalizatoare aferentă debitului principal , pentru perioada 3.02.2010 – 28.11.2012 .
În temeiul art. 274 C.proc.civ. , având culpă procesuală , pârâta va fi obligată să plătească reclamantei cheltuieli de judecată parţiale în cuantum de 8.000 lei , raportat la măsura în care a fost admisă acţiunea .
Curtea de Apel Constanța
Litigiu privind domeniul public. Neîncălcarea obligaţiilor contractuale prin decontarea unor servicii efectuate în afara ariei de competenţă.
Tribunalul Buzău
COMERCIAL:Contract de vânzare-cumpărare comercial. Incidenţa prevederilor art. 1307 din Codul civil. Sancţiunea actului adiţional la contractul de societate, privind înstrăinarea părţilor sociale între soţi
Judecătoria Sibiu
Contracte
Curtea de Apel Craiova
Clauze abuzive. Clauza privind comisionul de acordare a creditului
Judecătoria Tecuci
Îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii - creanța este certă lichidă șui exigibilă