Constatare nulitate act juridic

Sentinţă civilă 289 din 07.03.2013


(SC nr. 289/07.03.2013 – DOMENIU : CONTRACTE )

Reclamantul DG, în contradictoriu cu pârâtii ZV si ZS, a solicitat instantei sa constate ca actul sub semnatura privata intitulat „chitanta” întocmit în data de 21 iunie 1984 a fost întocmit în fals prin contrafacerea semnaturii pretinsei vânzatoare ZV, sa se dispuna anularea actului sub semnatura privata intitulat „chitanta” din 21 iunie 1984 pentru întocmirea în fals a înscrisului respectiv. În urma precizarilor si lamuririlor ulterioare ale reclamantului a rezultat ca acesta nu a înteles sa investeasca instanta cu anularea actului juridic patrimonial la care se refera înscrisul a carui contrafacere a solicitat sa fie constatata, prin nici unul din cele 2 capete de cerere formulate.

Instanta a constatat : în  procesul civil, daca o parte îsi sprijina pretentiile pe un înscris, partea careia i se opune actul poate declara ca este fals, aratându-l si pe autorul falsului, cercetarea si stabilirea falsului urmând sa se faca de organele de urmarire penala si de instanta de judecata penala, asa cum prevede art. 183 CPC. Potrivit art. 184 CPC când nu este caz de judecata penala sau daca actiunea publica s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanta civila, prin orice mijloace de dovada. Art. 184 CPC invocat de reclamant nu poate primi eficienta juridica, facându-se abstractie de celelalte dispozitii procesuale, art. 180-183 CPC, care reglementeaza procedura falsului si din care rezulta ca cercetarea falsului de catre instanta se face pe cale incidentala si nu pe cale principala asa cum a solicitat reclamantul în prezenta cauza. Instanta civila nu se poate transforma în instanta penala, pentru a cerceta falsul pe cale principala, chiar în ipotezele în care actiunea penala s-a stins sau s-a prescris. În cauza nu se poate invoca în vederea sustinerii admisibilitatii actiunii nici decizia nr. 15 din 21 noiembrie 2005 a I.C.C.J., potrivit caruia în cauzele în care actiunea penala s-a stins în faza de urmarire penala, printr-o solutie de netrimitere în judecata, adoptata de procuror, acesta are calitatea de a exercita în fata instantei civile actiunea pentru desfiintarea totala sau partiala a unui înscris falsificat, numai în cazurile prevazute de art. 45 alin. 1 din CPC, iar în celelalte cazuri, aceeasi actiune apartine partilor, întrucât nu este data situatia premisa, respectiv aceea a unei actiuni penale stinse în faza de urmarire penala. De asemenea, potrivit art. 111 CPC. „Partea care are interes poate sa faca cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului.”. Asadar, admisibilitatea unei astfel de actiuni este data de premisa existentei unui drept si a carei constatare este necesara, fara ca titularul sau sa aiba la dispozitie o actiune în realizare. În cauza, reclamantul nu a solicitat constatarea unui drept ci constatarea unei situatii de fapt, respectiv a contrafacerii unui înscris, ca mijloc de proba si ulterior, pe cale de consecinta anularea acestuia. În consecinta, instanta a admis exceptia inadmisibilitatii si a respins cererea formulata de reclamant ca inadmisibila.