Obligativitatea procedurii prealabile în cazul contestării încetării raportului de serviciu a funcţionarului public

Prin sentinţa nr. 45/CA/19.01.2011  s-a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii ridicată de pârâtă prin întâmpinare şi, pe cale de consecinţă, s-a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de către reclamanta C. M. împotriva pârâtei CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut următoarele:

La data de 17.03.2008, reclamanta şi-a început raportul de serviciu în cadrul pârâtei Casa Judeţeană de Pensii, raport care a încetat prin eliberarea reclamantei din funcţia publică de execuţie, începând cu data de 15.09.2010, în baza Deciziei nr. 314/14.09.2010. raportul de serviciu a încetat ca urmare a reorganizării activităţii pârâtei, în temeiul art. 97 lit. c) din Legea nr. 188/1999.

Potrivit art. 106 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcţionarul public le considera netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanţei de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condiţiile si termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum si plata de către autoritatea sau instituţia publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si recalculate, si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcţionarul public.

Reclamanta nu a făcut dovada efectuării procedurii prealabile, deşi instanţa de judecată i-a acordat un termen în acest sens.

În conformitate cu art. 7 din Legea 554/2004 republicată, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 109 alin.2 cod proc. civilă, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de acea lege, dovada îndeplinirii procedurii prealabile anexându-se la cererea de chemare în judecată.

Nu poate fi reţinută apărarea reclamantei în sensul că nu era obligată să parcurgă procedura prealabilă deoarece în raportul său de serviciu se află inserată o clauză potrivit căreia raportul de serviciu se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999 şi ale Legii nr. 53/2003 – Codul Muncii, întrucât legea nr. 188/1999 se completează cu prevederile legislaţiei muncii, si cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, în măsura în care nu contravin legislaţiei specifice funcţiei publice. Or, în cazul încetării raportului de serviciu, legislaţia specială prevede obligativitatea urmării procedurii prealabile, derogând de la regula de drept comun.

Raţiunea procedurii administrative prealabile este de a da posibilitate emitentului actului administrativ contestat, care este nelegal, să-l reformeze sau să-l retracteze, după caz, evitându-se în acest fel un proces între părţi, motiv pentru care nu se poate considera că reclamanta a fost prejudiciată prin obligaţia impusă de lege, din contră, textul legal urmărind evitarea tergiversării soluţionării litigiului printr-un proces ce poate fi de durată.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 106 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 coroborat cu art. 7 din Legea nr. 554/2004, instanţa va admite excepţia inadmisibilităţii acţiunii ridicată de pârâtă prin întâmpinare şi pe cale de consecinţă, va respinge cererea formulată de reclamantă ca inadmisibilă.

Definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului prin Decizia nr. 2450/2012 a Curţii de Apel Oradea

Domenii speta

Spete similare