Fond funciar

Prin plângerea formulată de petentul T B G şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău din 25.10.2007, acesta a solicitat în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău anularea procesului verbal de contravenţie.

În motivarea plângerii petentul arată că prin procesul verbal de contravenţie contestat a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 1 500 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 4 alin. 1 lit. g din Legea nr. 11/1991, modificată şi completată prin Legea nr. 298/2001.

S-a reţinut în sarcina sa faptul că în calitate de asociat şi administrator al S.C. T. T S.R.L. Bacău a deturnat doi dintre clienţii S.C. A S.A., folosindu-se de legăturile stabilite cu aceştia prin prisma funcţiei de director comercial al S.C. A S.A., calitate în care semna contracte de vânzare-cumpărare din partea acesteia.

Mai arată petentul faptul că contractul său individual de muncă încheiat la S.C. A S.A. pentru perioada 01.01.2007 – 21.02.2007 nu a cuprins clauze de neconcurenţă sau de confidenţialitate, precum şi faptul că activitatea desfăşurată la S.C. T. T S.R.L. începând cu luna martie 2007, nu a adus atingere intereselor S.C. A S.A., nefiind folosit nici un mijloc neloial care să confirme deturnarea clientelei de la această din urmă societate.

Intimata D.G.F.P. Bacău a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii, arătând următoarele:

Petentul a deţinut funcţia de director comercial la S.C. A S.A. în perioada 01.01.2007 - 21.02.2007, ocupându-se de contactarea clienţilor.

În martie 2007 petentul a înfiinţat S.C. T. T S.R.L. având acelaşi obiect de activitate ca cel al S.C. A S.A. – comercializarea de produse petroliere.

Comparând listele de clienţi ale S.C. A S.A. cu cele ale S.C. T. T S.R.L. reiese faptul că două societăţi comerciale: S.C. M IS.R.L. Roman şi S.C. AS.R.L. Suceava, au încetat colaborarea cu prima societate, începând a se aproviziona din luna martie 2007 de la S.C. T. T S.R.L.

Datorită acestui fapt intimata a concluzionat că cei doi agenţi economici au încetat colaborarea cu S.C. A S.A., ai cărui clienţi erau, aprovizionându-se de la societatea comercială al cărui administrator şi asociat este petentul, fiind deturnaţi de acesta ca urmare a legăturilor stabilite prin prisma funcţiei de director economic deţinute la S.C. A S.A.

S.C. A S.A. Bacău a formulat cerere de intervenţie în interes alăturat intimatei, solicitând respingerea plângerii formulată de petent. În motivarea cererii, intervenienta a arătat în esenţă faptul că petentul a constituit la data de 07.02.2007 S.C. T. T S.R.L. Bacău având ca obiect principal de activitate comerţul cu ridicata de produse petroliere. Acelaşi obiect de activitate îl are şi intervenienta, la care petentul a deţinut funcţia de director economic, calitate în care negocia şi încheia contractul cu diverşi clienţi. După înfiinţarea S.C. T. T S.R.L. doi dintre clienţii intervenientei au încetat să se aprovizioneze de la aceasta, aprovizionându-se de la S.C. T. T S.R.L.

Cererea de intervenţie în interes alăturat a fost admisă în principiu la termenul din 20.02.2008.

La termenul de judecată din 09.04.2008 petentul a depus precizări la plângerea formulată, prin care a invocat nulitatea absolută a procesului verbal de contravenţie, motivat de faptul că nu i s-a oferit posibilitatea de a formula obiecţiuni.

La ultimul termen de judecată apărătorul petentului a invocat de asemenea nulitatea procesului verbal de contravenţie, întrucât acesta nu cuprinde locul comiterii contravenţiei şi nu este descrisă fapta săvârşită de petent.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând susţinerile şi apărările părţilor pe baza probelor administrate în cauză, instanţa apreciază că plângerea formulată de petent este nefondată pentru considerentele ce succed.

Art. 4 alin. 1 lit. g din Legea nr. 11/1991 modificată şi completată prin Legea nr. 298/2001 „deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legăturilor stabilite cu această clientelă în cadrul funcţiei deţinute anterior la acel comerciant”.

Legea (nici cea generală şi nici o altă lege specială) nu defineşte noţiunea de „deturnare”. În aceste condiţii, conform regulilor de interpretare a normelor juridice, instanţa va defini înţelesul acestui cuvânt prin raportare, pe de o parte la dicţionarul explicativ al limbii române, iar pe de altă parte la interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 4 alin. 1 lit. g din Legea nr. 11/1991, care enumera diferite cazuri de concurenţă neloială.

Astfel, se constată că în definiţia dată de dicţionar rezultă că noţiunea de deturnare, folosită de norma legală mai sus menţionată, presupune existenţa unui fapt ilicit, care constă în sustragerea sau atragerea cu rea-credinţă a clientelei unui alt comerciant.

Pe de altă parte, din coroborarea situaţiei de fapt prevăzute de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 11/1991, rezultă fără echivoc că prin deturnare nu se poate înţelege în nici un caz vreuna dintre ipotezele de fapt învederate de petent în plângerea contravenţională (şi anume crearea unei confuzii în rândul consumatorilor, denigrarea şi/sau discreditarea firmei concurente şi/sau exploatarea reputaţiei acestei societăţi) deoarece acesta se încadrează în latura obiectivă a altor contravenţii (cele de la lit. a şi e).

Odată stabilit sensul normei legale la care a făcut referire agentul constatator, instanţa urmează a verifica dacă situaţia de fapt relevată ce rezultă din probatoriul administrat în cauză se circumscrie contravenţiei reţinute prin procesul verbal de contravenţie.

Or, din probele administrate în cauză rezultă că petentul în timp ce era acţionar cu o cotă de 36,4% şi ocupa funcţia de director comercial la S.C. A S.A., a înfiinţat la data de 07.02.2007 S.C. T. T S.R.L., având ca obiect principal de activitate comerţul cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi şi gazoşi şi al produselor derivate (cod CAEN - 5151). Acest obiect de activitate este identic cu cel al intervenientei, conform afirmaţiilor acesteia din cererea de intervenţie în interes alăturat, ce nu au fost combătute de petent.

La scurt timp de la încetarea contractului de muncă al petentului prin acordul părţilor, S.C. T. T S.R.L. a încheiat mai multe contracte de vânzare-cumpărare de combustibil lichizi cu 2 societăţi comerciale S.C. M Impex S.R.L. Roman şi S.C. A S.R.L. Suceava, care anterior (în luna ianuarie 2007) încheiaseră acelaşi tip de contract cu societatea la care petentul deţinuse funcţia de director comercial. Despre existenţa acestor clienţi, petentul a avut fără îndoială cunoştinţă, deoarece a semnat contractele de vânzare-cumpărare din partea S.C. A S.A.

Desigur că într-o economie de piaţă libertatea comerţului (inclusiv dreptul de a alege clienţii) este garantată. Însă această libertate nu este una absolută în sensul că ea trebuie exercitată de bună-credinţă, potrivit uzanţelor şi cu respectarea cerinţelor concurenţei neloiale.

Legea nr. 11/1991 sancţionează tocmai aceste practici comerciale neloiale.

Instanţa, faţă de această situaţie de fapt, consideră că nu este nerezonabil să se concluzioneze că petentul se face într-adevăr vinovat de săvârşirea contravenţiei reţinute prin procesul verbal de contravenţie.

Este irelevant faptul că în contractul individual de muncă al petentului nu au fost incluse şi clauze de neconcurenţă, deoarece actele de concurenţă neloială nu presupun neapărat încălcarea unei clauze contractuale de neconcurenţă.

Nu faptul în sine că S.C. T. T S.R.L. se află în raporturi de concurenţă cu intervenienta este sancţionabil, ci atitudinea petentului care şi-a exercitat cu rea-credinţă drepturile prevăzute de lege.

Referitor la excepţiile invocate de petent, instanţa constată că acestea sunt nefondate, deoarece pe de o parte nu se poate reţine că agentul constatator nu i-a adus la cunoştinţă petentului dreptul de a formula obiecţiuni, în condiţiile în care acesta a refuzat să semneze procesul verbal de contravenţie neprezentându-se la momentul încheierii acestuia le sediul intimatei, iar, pe de altă parte nu s-a dovedit existenţa vreunei vătămări prin neconsemnarea eventualelor obiecţiuni.

Cât priveşte descrierea faptei şi a locului în care aceasta a fost săvârşită, se observă din preambulul procesului verbal de contravenţie că agentul constatator a detaliat în fapt contravenţia reţinută prin actul de sancţionare. Locul săvârşirii faptei nu este într-adevăr determinat în mod expres, dar este determinabil (Mun. Bacău) din moment ce societatea petentului are sediul în Bacău.

Procesul verbal de contravenţie fiind legal şi temeinic întocmit, instanţa va respinge ca nefondată plângerea contravenţională şi va admite cererea de intervenţie în interes alăturat.

1

Domenii speta

Spete similare