Închiderea procedurii insolvenţei

Închiderea procedurii insolvenţei datorită faptului că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor administrative, în condiţiile în care nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare şi nu s-a formulat nici vreo cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorilor statutari ai debitoarei, poate fi realizată în orice stadiu s-ar afla această procedură.

(Decizia nr. 443/R/ 21.03.2007 a Curţii de Apel Bucureşti pronunţată în dosarul nr. 46175.2909/3/2005:

Asupra recursului de faţă ,deliberând, constată:

Prin sentinţa comercială nr. 2909/09.11.2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a Comercială s-a dispus, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 închiderea procedurii insolvenţei debitorului S.C. S. C.  S.R.L. în contradictoriu cu creditorii S.C. TCCI- . S.R.L. şi I. T. M. Bucureşti, radierea debitorului din registrul comerţului, notificarea prezentei hotărâri conform legii, precum şi descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri şi responsabilităţi.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, prin sentinţa comercială nr. 528/02.03.2006, a fost deschisă procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995 faţă de debitoarea S.C. A. P. S.R.L. devenită S.C. S. C. S.R.L., fiind numit administrator judiciar, iar la data de  21.09.2006, societatea debitoare a intrat în faliment. Lichidatorul judiciar şi-a îndeplinit atribuţiile stabilite de lege şi a constatat că debitorul nu mai funcţionează la sediul declarat şi că nu există bunuri în patrimoniul acestuia care să poată fi valorificate în cadrul procedurii. Creditorii ale căror creanţe nu au fost acoperite în cadrul procedurii nu au formulat cereri pentru angajarea răspunderii administratorilor statutari ai debitoarei, iar la data de 09.11.2006, creditorul care a solicitat deschiderea procedurii a cerut închiderea acesteia, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006.

Din analiza probelor dosarului, judecătorul sindic a reţinut că nu există bunuri în patrimoniul debitoarei care să poată fi valorificate în scopul acoperirii creanţelor înregistrate, nu au fost formulate cereri pentru angajarea răspunderii administratorului debitoarei, nici unul dintre creditori nu s-a oferit să avanseze sumele necesare continuării procedurii în aceste condiţii, astfel că a constatat îndeplinite condiţiile art. 131 din Legea nr. 85/2006 pentru închiderea procedurii.

Împotriva sentinţei comerciale nr. 2909/09.11.2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a Comercială a declarat recurs în termen legal A. F. P. .Sector 4 Bucureşti, care a criticat-o pentru următoarele motive de recurs redate în esenţă:

1) prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin.2 C.pr.civ., motiv de recurs enumerat de art. 304 pct. 5 C.pr.civ. În dezvoltarea acestui motiv s-a arătat că au fost încălcate dispoziţiile art. 7 alin.1 din Legea nr. 85/2006 în sensul că nu s-a efectuat citarea părţilor şi comunicarea actelor de procedură prin Buletinul procedurilor insolvenţei. Recurenta a fost notificată cu privire la deschiderea procedurii insolvenţei cu notificarea transmisă prin poştă la data de 03.11.2006, în condiţiile în care termenul limită de înregistrare a cererilor de admitere a creanţelor stabilit prin sentinţa de deschidere a procedurii era 26.10.2006. Ca urmare, nu a putut depune în termenul stabilit de instanţă cererea de admitere a creanţei, datorită unei nulităţi de procedură de natură a-i produce o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinţei recurate. Sentinţa recurată s-a pronunţat cu încălcare flagrantă a dreptului la apărare al recurentei deoarece notificarea acesteia cu privire la deschiderea procedurii s-a făcut cu nerespectarea prevederilor art. 61 şi 62 din Legea nr. 85/2006.

2) Nu este justificată o sentinţă de închidere a procedurii insolvenţei în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 în condiţiile în care nu a fost definitivat tabelul creanţelor debitoarei şi nu s-a întrunit adunarea creditorilor pentru a fi prezentate eventuale relaţii din care să rezulte că debitoarea nu are bunuri şi să se stabilească măsuri în vederea continuării procedurii.

Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs expuse şi care vizează prevederile art. 304 pct. 5 şi art. 3041 C.pr.civ.,se constată că nu este fondat.

Referitor la primul motiv de recurs se constată că nu este întemeiat.

Astfel, Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei care prevede la art. 7 citarea părţilor şi efectuarea comunicărilor prin Buletinul procedurilor insolvenţei a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 359/21.04.2006 şi a intrat în vigoare în termen de 90 de zile de la data publicării ei, potrivit art. 156 alin. 1 din lege.

Alin. 2 al art. 156 din Legea nr. 85/2006 prevede că " citarea, comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor, notificărilor prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, conform art. 7 din prezenta lege, vor fi efectuate şi potrivit Codului de procedură civilă pe durata a 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Faţă de aceste dispoziţii legale, se constată că notificarea deschiderii procedurii de faliment către recurentă s-a efectuat potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă în concordanţă cu prevederile art. 156 alin. 2 din Legea nr. 85/2006. Deci nu este întemeiată critica recurentei privind încălcarea dispoziţiilor art. 105 alin. 2 C.pr.civ.şi cea referitoare la încălcarea dreptului său la apărare.

Susţinerea recurentei în sensul că a primit cu întârziere notificarea în cauză, motiv pentru care nu a putut formula în termen cererea de admitere a creanţei, nu are relevanţă în ceea ce priveşte soluţionarea prezentului recurs declarat împotriva unei încheieri de închidere a procedurii insolvenţei.

Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este întemeiat.

Conform art. 131 alin.1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va putea da o sentinţă de închidere a procedurii, prin care se dispune şi radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".

Se deduce că închiderea procedurii insolvenţei datorită faptului că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor administrative, în condiţiile în care nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare şi nu s-a formulat nici vreo cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorilor statutari ai debitoarei, poate fi realizată în orice stadiu s-ar afla această procedură.

Aceasta înseamnă că închiderea procedurii în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 se poate realiza şi în situaţia în care, cum este cazul în speţa de faţă, nu s-a stabilit în mod definitiv masa activă, prin înscrierea în tabelul obligaţiilor debitoarei a tuturor creanţelor necontestate sau definitivate  ale creditorilor acesteia şi nu a avut loc nici adunarea creditorilor.

Susţinerea recurentei în sensul că este posibil să existe bunuri ale debitoarei care să facă obiect al valorificării acestora în cadrul procedurii insolvenţei nu a fost probată cu nici un mijloc de probă concludent.

Faţă de aceste considerente, se apreciază că recursul nu este fondat, astfel că, în temeiul art. 312 alin. 1 Cpr.civ., va fi respins.)

Domenii speta

Spete similare