Cerere de radiere a unei înregistrări din registrul comerţului. Caracterul necontencios al judecăţii cererii formulate în temeiul art.25 din Legea nr.26/1990 privind registrul comerţului. Consecinţe.

Cerere de radiere a unei înregistrări din registrul comerţului. Caracterul necontencios al judecăţii cererii formulate în temeiul art.25 din Legea nr.26/1990 privind registrul comerţului. Consecinţe.

Legea nr.26/1990, privind Registrul Comerţului: art.25

În raport cu prevederile art.25 din Legea nr.26/1990, instanţa sesizată cu o cerere de radiere a unei înregistrări în registrul comerţului are de verificat existenţa cumulativă a următoarelor condiţii de formă cu privire la raporturile juridice dintre părţi: existenţa unei hotărâri judecătoreşti anterioare irevocabile prin care să se fi modificat sau desfiinţat actele care au stat la baza menţiunii ce se solicită a fi radiată, nedispunerea prin acea hotărâre a efectuării de menţiuni în registrul comerţului privind modificarea sau desfiinţarea actelor, dovedirea - de către persoana interesată - a prejudicierii sale prin înregistrarea a cărei radiere a solicitat-o. Dispoziţiile art.25 din Legea nr.26/1990 se completează cu dispoziţiile art.331 şi următoarele din Codul de procedură civilă instituindu-se astfel o procedură de judecată necontencioasă, în care cererea de radiere este subsecventă unei acţiuni principale anterioare iar pe calea cererii respective nu se poate dispune şi cu privire la valabilitatea titlului sau raporturilor juridice dintre părţi. De altfel, în sensul susţinut Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Comercială a pronunţat, în soluţionarea recursului în interesul legii, Decizia nr.X din 20.03.2006, iar potrivit art.329 alin.3 Cod procedură civilă, dezlegarea problemelor de drept judecate în recursul în interesul legii este obligatorie pentru instanţe.

(Decizia comercială nr.358R din 08.03.2007 - Secţia a VI-a Comercială a Curţii de Apel Bucureşti)

Prin sentinţa comercială nr.10353/20.11.2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a Comercială, s-a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul F.V. în contradictoriu cu pârâţii S.C. C... S.R.L. şi Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, cererea având ca obiect, radierea sediului social al societăţii pârâte din Registrul Comerţului de la adresa din Bucureşti, B-dul ...

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că reclamantul este proprietarul imobilului, fapt ce rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3117/02.11.2004 şi că prin încheierea nr.10891/SC/2002 pronunţată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti s-a admis cererea de înregistrare nr.2666/28.10.2002 a S.C. C... S.R.L. în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.25285/11.11.1993.

Tribunalul a constatat că reclamantul nu a făcut dovada existenţei unei hotărâri anterioare irevocabile, prin care să fi fost desfiinţate sau modificate actele ce au stat la baza înregistrării a cărei radiere se solicită, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art.25 din Legea nr.26/1990 republicată şi modificată prin Legea nr.348/2001 prin Registrul Comerţului. S-a mai apreciat că reclamanta, în raport de motivele invocate în susţinerea cererii, are deschisă acţiunea în dizolvarea societăţii, conform art.237 lit.c din Legea nr.31/1990.

Reclamantul F.V. a declarat în termenul legal recurs împotriva acestei sentinţe, apreciind că în mod greşit instanţa de fond a respins acţiunea, fără a examina valabilitatea actului ce a stat la baza înregistrării menţiunii a cărei radiere se solicită.

Se arată că este prejudiciat prin această menţiune pentru că nu îşi poate înmatricula propria firmă. În drept, au fost invocate dispoziţiile art.304 pct.8 Cod procedură civilă.

Nu s-a formulat întâmpinare.

Nu s-au administrat alte probe.

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, în raport de  probele aflate în dosarul instanţei de fond şi ţinând seama de dispoziţiile art.25 din Legea nr.26/1990 republicată şi de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea cu majoritate de voturi, a apreciat că recursul este întemeiat pentru următoarele argumente:

Art.25 alin.1 din Legea nr.26/1990, modificată prin Legea nr.161/2003 prevede că: "Orice persoană fizică sau juridică prejudiciată ca efect al unei înmatriculări ori printr-o menţiune în registrul comerţului are dreptul să ceară radierea înregistrării păgubitoare, în tot sau numai cu privire la anumite elemente ale acesteia, în cazul în care prin hotărâri judecătoreşti irevocabile au fost desfiinţate în tot sau în parte sau modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea, dacă prin hotărârea judecătorească nu a fost dispusă menţionarea în registrul comerţului".

Acesta este temeiul de drept pe care recurentul-reclamant şi-a întemeiat cererea de radiere a menţiunii sediului social al intimatei-pârâte.

Instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt corectă, respectiv că S.C. C... S.R.L. a înregistrat sediul social la adresa din Bucureşti, B-dul ..., în baza titlului de proprietate deţinut de asociatul unic al societăţii, M.C., respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.25285/11.11.1993, mai exact în baza acordului asociatului unic ca societatea să aibă sediul social în imobilul proprietatea sa.

Din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3117/02.11.204 rezultă că M.C. a vândut imobilul către B.M. şi V.A. şi aceştia la rândul lor l-au înstrăinat recurentului-reclamant.

Prin urmare, recurentul-reclamant F.V. este titularul dreptului de proprietate asupra imobilului ce figurează în Registrul Comerţului ca fiind  sediul social al S.C. C... S.R.L.

Probele aflate în dosarul de fond relevă că, ulterior înstrăinării imobilului de către asociatul unic al societăţii pârâte, acesta nu a solicitat înregistrarea schimbării sediului la o altă adresă şi nici nu a cerut înscrierea unui alt titlu sau act juridic, ca temei al continuării menţinerii sediului la  aceeaşi adresă, cum ar fi un contract de închiriere sau asociere cu noul proprietar.

Potrivit dispoziţiilor art.21 lit.h şi art.22 alin.1 din Legea nr.26/1990 modificată şi republicată, "Comerciantul are obligaţia să solicite înregistrarea în registrul comerţului a menţiunilor prevăzute la art. 21, în cel mult 15 zile de la data actelor şi faptelor supuse obligaţiei de înregistrare".

Intimata-pârâtă S.C. C... S.R.L. nu şi-a îndeplinit această obligaţie, astfel că, recurentul-reclamant în calitate de  proprietar este prejudiciat în exercitarea drepturilor sale (de a-şi înregistra propria societate comercială) prin menţinerea înregistrării sediului social al S.C.  C... S.R.L. la adresa imobilului ce reprezintă proprietatea sa.

Art.25 din Legea nr.26/1990 republicată, aşa cum a fost interpretat şi de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr.10/20.03.2006, prevede ca o condiţie de admisibilitate, dovada unei hotărâri judecătoreşti irevocabile anterioare prin care au fost modificate sau anulate actele ce au stat la baza înregistrării a cărei radiere se solicită.

Desigur că, interpretarea obligativităţii existenţei unei hotărâri judecătoreşti irevocabile anterioare nu se poate referi decât la acea situaţie în care "actele ce au stat la baza înregistrării" pot fi modificate sau anulate prin hotărâri judecătoreşti. În  practică, există însă numeroase situaţii de fapt, cum este şi în speţa de faţă, când "actul în baza căruia s-a înregistrat menţiunea sediului", act reprezentat de acordul asociatului unic al societăţii, proprietar al imobilului la acel moment, nu mai există.

Acordul asociatului unic, ca act ce produce efecte juridice, a încetat în momentul în care şi-a înstrăinat prin vânzare apartamentul.

A solicita recurentului-reclamant să prezinte o hotărâre judecătorească irevocabilă care să desfiinţeze "un acord" care nu mai există echivalează cu o obligaţie excesivă impusă unei părţi, în timp ce o altă parte, S.C. C... S.R.L. nu şi-a îndeplinit propria obligaţie legală ce-i revenea în baza dispoziţiilor art.21 şi 22  din Legea nr.26/1990 republicată.

Art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului referitor la dreptul oricărei peroane la un proces echitabil, a fost interpretat în jurisprudenţa CEDO, în sensul că un proces echitabil nu trebuie să împovăreze una dintre părţile litigiului cu obligaţii excesive prin care se rupe acel echilibru pe care îl presupune principiul fundamental juridic al "echităţii".

În concluzie, prima instanţă a pronunţat o hotărâre greşită, prin neobservarea faptului esenţial că "actul" ce a stat la baza înregistrării menţiunii sediului nu mai există, ceea ce conduce la concluzia că pentru admisibilitatea cererii nu se mai impune condiţia existenţei unei hotărâri judecătoreşti anterioare.

Având în vedere, aşa cum am arătat mai sus, că recurentul-reclamant este prejudiciat prin această menţiune (fiind proprietar împiedicat să beneficieze de toate atributele dreptului său de proprietate), Curtea cu majoritate de voturi, a admis recursul, a modificat în tot sentinţa atacată, în sensul că a admis cererea şi a dispus radierea din Registrul Comerţului a menţiunii privind sediul social al pârâtei de la adresa din Bucureşti, B-dul ..., cu opinia separată a celui de-al treilea judecător din completul de judecată, în sensul respingerii recursului, ca nefondat.

În opinia separată s-au reţinut următoarele:

Menţiunea privind înregistrarea sediului social al unei societăţi comerciale în Registrul Comerţului se realizează în  baza unor acte specifice. În cauza de faţă, actele care au stat la baza stabilirii sediului social al S.C. C... S.R.L. la adresa din Bucureşti, B-dul ..., sunt, după cum au fost enumerate în adresa nr.458469/25.102.2006 a Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi depuse la dosarul cauzei, în principal certificatul de înregistrare emis la 06.11.2002, încheierea nr.10891/SC/2002 pronunţată de judecătorul delegat la 05.11.2002, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.25285/11.11.1993, actul constitutiv al societăţii menţionate, acordul de stabilire a sediului.

Raporturile juridice exprimate prin actele care au stat la baza înregistrării sediului social pot fi, în timp, supuse schimbării. Urmare a schimbărilor intervenite, există posibilitatea formulării, pe calea dreptului comun, a unor acţiuni vizând modificarea, anularea, desfiinţarea, etc., a actelor care au stat la baza înregistrării sediului, iar pe această cale se poate solicita, în mod corespunzător şi efectuarea menţiunii în registrul comerţului privind soluţia pronunţată în cauza respectivă.

Dacă prin hotărârea judecătorească astfel pronunţată nu s-a dispus menţionarea în Registrul Comerţului, dispoziţiile art.25 din Legea nr.26/1990 privind Registrul Comerţului, care au caracter special, oferă în completare posibilitatea formulării unei cereri de radiere a menţiunii din Registrul Comerţului care nu mai corespunde schimbărilor intervenite, însă în condiţiile reglementării speciale în materia respectivă.

Astfel, potrivit art.25 din Legea nr.26/1990, orice persoană fizică sau juridică prejudiciată ca efect al unei înştiinţări ori printr-o menţiune în Registrul Comerţului are dreptul să ceară radierea înregistrării păgubitoare, în tot sau în parte, în cazul în care prin hotărâri judecătoreşti irevocabile au fost desfiinţate sau modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicita radierea, dacă prin hotărârea judecătorească nu a fost dispusă menţionarea în Registrul Comerţului.

Rezultă că prevederile arătate impun verificarea de către instanţa sesizată cu o astfel de cerere a existenţei cumulative a următoarelor condiţii de formă cu privire la raporturile juridice dintre părţi, referitoare la: existenţa unei hotărâri judecătoreşti anterioare irevocabile prin care să se fi  modificat sau desfiinţat actele care au stat la baza menţiunii ce se solicită a fi radiată, nedispunerea prin acea hotărâre a efectuării de menţiuni în Registrul Comerţului privind modificarea sau desfiinţarea şi dovedirea - de către persoana interesată - a prejudicierii sale prin înregistrarea a cărei radiere a solicitat-o.

În contextul arătat în cauză este evident că prima condiţie dintre cele enumerate anterior, referitoare la existenţa unei hotărâri anterioare, nu este îndeplinită în cauză, nefăcându-se nici o susţinere sau dovadă sub acest aspect.

De asemenea, în condiţiile în care cererea prevăzută de art.25 este specifică reglementării materiei privind Registrul Comerţului, dispoziţiile art.25 se completează nu cu dispoziţiile de drept comun ci cu dispoziţiile art.331 şi următoarele din Codul de procedură civilă, instituindu-se astfel o procedură necontencioasă, care presupune doar exercitarea unui control al actelor care au stat la baza efectuării menţiunii şi implică posibilitatea de a dispune radierea acesteia doar în măsura în care actele respective au fost modificate, anulate, desfiinţate, etc., printr-o hotărâre judecătorească anterioară. Prin urmare,  cererea de radiere întemeiată pe dispoziţiile art.25 apare ca fiind derivată, complementară şi subsecventă unei acţiuni principale anterioare, iar  pe această cale, având caracter necontencios, nu se poate dispune şi cu privire la valabilitatea titlului sau raporturilor juridice dintre părţi.

Obiectul judecăţii anterioare este prevăzut prin art.25 într-o formulare generală, în sensul desfiinţării sau modificării actelor ce au stat la baza menţiunii, ceea ce echivalează în principiu, cu posibilitatea formulării oricărei acţiuni sub aspectul respectiv, inclusiv o acţiune în anulare.

În opinia majoritară exprimată în soluţionarea cauzei, deşi potrivit art.25 obiectul cererii vizează radierea menţiunii, obiectul judecăţii efectuate priveşte de fapt susţinerile din motivarea cererii, cu privire la care nu s-a formulat un capăt de cerere corespunzător, procedura de judecată având un evident caracter contencios.

De asemenea, în opinia majoritară se reţine în mod greşit că formularea referitoare la modificare/anulare nu are caracter general şi că ar exista şi alte ipoteze, cu titlu de excepţii, derogatorii, cărora nu le-ar fi aplicabile dispoziţiile art.25 din Legea nr.26/1990. Or, dispoziţiile cu caracter special, derogatorii, trebuie să fie prevăzute în mod expres de către legiuitor, aspect care nu intervine în cazul de faţă.

Prevederile art.25 din Legea nr.26/1990 se referă la toate actele care au stat la baza menţiunii a cărei radiere se solicită. În opinia majoritară se are în vedere sub acest aspect doar un aşa-zis acord al asociatului unic al S.C. C... S.R.L. Or, existenţa unui astfel de acord, ca act care ar fi stat la baza înregistrării sediului social, nu este menţionată în adresa O.R.C.T.B. nr.458469/25.12.2006 şi nu se regăseşte nici la dosarul cauzei, având în vedere că singurul înscris depus la dosar în acest sens, la fila 13, priveşte acordul asociaţiei de locatari. Prin urmare,  orice susţinere formulată în baza aşa-zisului acord trebuie considerată neavenită.

În schimb, între actele care au stat la baza  efectuării menţiunii privind sediul social se regăseşte, de exemplu şi actul constitutiv al S.C. C... S.R.L., cu privire la care în opinia majoritară nu s-a susţinut/dovedit în cauză că ar fi intervenit vreo schimbare.

În aceeaşi opinie s-a susţinut că reclamantul este prejudiciat în concret deoarece nu este în măsură să îşi înmatriculeze propria societate comercială la adresa respectivă. Or, nu s-a dovedit în cauză că reclamantul ar fi  solicitat o astfel de înmatriculare. Înscrisul constituind o înştiinţare emisă în dosarul nr.671873/2005 nu face dovada şi cu privire la obiectul acelui dosar, iar în cazul în care a intervenit perimarea, trebuie avute în vedere şi efectele acesteia.

Într-adevăr, potrivit art.21 lit.h şi art.22 din Legea nr.26/1990, comerciantului îi revine obligaţia de a solicita efectuarea înregistrărilor corespunzătoare din art.21. În opinia majoritară obligaţia neîndeplinită s-a concretizat în sensul că S.C. C... S.R.L. nu a solicitat înregistrarea schimbării sediului la o altă adresă şi nici a vreunui alt titlu ca temei al menţinerii sediului la aceeaşi adresă. Or, astfel de considerente sunt supraadăugate, în condiţiile în care recurentul nu a dobândit imobilul direct de la asociatul unic al S.C. C... S.R.L. ci de la un cumpărător intermediar, iar primul act de vânzare-cumpărare nu s-a depus la dosar, putând  cuprinde, de exemplu, clauza vânzării cu menţinerea sediului la aceeaşi adresă.

Oricum, sancţiunea pentru neîndeplinirea obligaţiei respective, astfel cum s-a apreciat că trebuie aplicată conform opiniei majoritare nu este prevăzută în sensul respectiv de un text de lege, sau cel puţin nu s-a indicat un astfel de temei legal, în condiţiile în care dispoziţiile art.25 din Legea nr.26/1990 prevăd altceva.

Nu este cazul să se conteste interpretarea dată prevederilor art.6 din C.E.D.O. dar nici să se reţină aplicabilitatea acestora în cauza de faţă, în care de fapt se pune problema promovării unei cereri în limita condiţiilor legale şi a dovedirii tuturor celor susţinute în cerere, iar aceste aspecte nu pot fi considerate ca o "împovărare" cu obligaţii excesive a reclamantului.

Dimpotrivă, în opinia majoritară nu se are în vedere că prevederile art.25 din Legea nr.26/1990 se constituie într-o măsură de protecţie a societăţilor comerciale în ceea ce priveşte  menţiunile din Registrul Comerţului referitoare la acestea.

De altfel, în sensul susţinut prin opinia de faţă, s-a şi pronunţat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Comercială, în soluţionarea unui recurs în interesul legii, Decizia X/20.03.2006, iar potrivit art.329 alin.3 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate în recursul în interesul legii este obligatorie pentru instanţe, dispoziţiile în acest sens trebuind să fie respectate în general iar nu aplicate selectiv. Incidenţa Deciziei nr.X/20.03.2006 este de factură generală iar nu limitată doar la cazurile în care actele care au stat la baza înregistrării pot fi modificate sau anulate cum se susţine în opinia majoritară pentru că legiuitorul nu a făcut nici o distincţie şi, în acelaşi sens, trebuie avut în vedere şi obiectul recursului în interesul legii.

De remarcat, de asemenea, că cererea soluţionată în primă instanţă mai cuprindea şi un alt capăt de cerere, privind obligarea pârâtei la plata despăgubirilor constând în taxele plătite de reclamant în dosarul nr.671873/2005, care în opinia majoritară, deşi prin aceasta s-a admis recursul cu consecinţa admiterii cererii reclamantului, a fost în totalitate ignorat.

Prin urmare, în raport cu toate aceste considerente potrivit opiniei separate se impunea respingerea recursului, ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare