Plângere prealabilă. nerespectarea de către organul de urmărire penală a dispoziţiilor art. 202 alin.3 c.p.p. cu privire la obligaţia de a aduce la cunoştinţa persoanelor vătămate printr-o infracţiune drepturile lor procesuale. nereţiner...

PLÂNGERE PREALABILĂ. NERESPECTAREA DE CĂTRE ORGANUL DE URMĂRIRE PENALĂ A DISPOZIŢIILOR ART. 202 ALIN.3 C.P.P. CU PRIVIRE LA OBLIGAŢIA DE A ADUCE LA CUNOŞTINŢA PERSOANELOR VĂTĂMATE PRINTR-O INFRACŢIUNE DREPTURILE LOR PROCESUALE.

NEREŢINEREA CA CIRCUMSTANŢĂ ATENUANTĂ A LIPSEI DE ANTECEDENTE PENALE ŞI A ATITUDINII SINCERE DUPĂ COMITEEA FAPTEI.

OBLIGARE ÎN SOLIDAR A INCULPAŢILOR LA REPARAREA PREJUDICIULUI DOAR ÎN CAZUL ACTELOR MATERIALE ALE INFRACŢIUNII DE FURT CALIFICAT CARE AU FOST COMISE ÎMPREUNĂ DE CĂTRE ACEŞTIA.

În temeiul art. 202 alin. 3 C.p.p. organele judiciare au obligaţia de a aduce la cunoştinţa persoanelor vătămate printr-o infracţiune drepturile lor procesuale. Neîndeplinirea acestei obligaţii de către organele judiciare nu este imputabilă părţii vătămate, iar aceasta nu poate fi sancţionată pentru acest motiv. Ca urmare, instanţa va lua în considerare declaraţia părţii vătămate dată în cursul judecăţii, prin care confirmă faptul că a înţeles să solicite tragerea la răspundere penală a inculpatului L.R. A. şi pentru comiterea infracţiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal chiar dacă,  fiind audiat doar în faza actelor premergătoare, a declarat doar că se constituie parte civilă în cauză.

 Constatarea de către instanţă a lipsei de antecedente penale a inculpatului şi recunoaşterea comiterii fapteide către inculpat nu obligă instanţa la reţinerea circumstanelor atenuante prev. de art.74 lit.a,c C.p. cu consecinţa reducerii pedepsei aplicate sub minimul special al pedepsei  prevăzut de lege pentru fapta comisă, având în vedere pe de o parte numărul mare al actelor materiale şi modalitatea concretă de săvârşire care denotă pericolul social sporit al inculpatului iar pe de altă parte  împrejurarea că în unele situaţii inculpatul a fost depistat cu o parte din bunurile sustrase asupra sa, iar la locul săvârşirii faptei au fost identificate urme papilare. Pedeapsa aplicată trebuie să corespundă scopului prevăzut de art. 52 C.p., respectiv  reeducarea inculpatului şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

În cazul infracţiunilor de furt calificat în formă continuată dacă au fost comise mai multe acte materiale de sustragere în dauna aceloraşi părţi vătămate, inculpaţii vor fi obligaţi în solidar la repararea prejudiciului cauzat prin fiecare act material doar în măsura în care au participat la comiterea acestuia.

Prin S.p.791/2011 a Judecătoriei Bistriţa pronunţată în dosar  nr. 5265/190/2010 s-a dispus condamnarea inculpatului, L.R.A. la pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. a,g,i C.p. cu aplic. art. 41 alin.2 C.p. şi art. 75 lit. c C.p. şi la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de distrugere prev. de art. 217 alin.1 C.p. Se constată că cele două infracţiuni deduse judecăţii sunt comise în concurs real prev. de art. 33 lit. a C.p. şi în temeiul art. 34 lit. b C.p. se contopeşte pedeapsa de 3 ani şi 2 luni cu pedeapsa de 2 luni în pedeapsa mai grea de 3 ani şi 2 luni închisoare pe care o va executa inculpatul. În temeiul art. 71 C.p. s-au aplicat pedepsele accesorii prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a, lit.b C.p., s-a menţinut arestul preventiv fiind dedusă perioada executată la zi.

Totodată a fost condamnat inculpatul M.I.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. a,g,i C.p. cu aplic. art. 41 alin.2 C.p., pedeapsă a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani stabilindu-se conform art.863 alin.1 Cod penal, ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte în prima săptămână din prima lună a fiecărui trimestru, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa Năsăud, potrivit programului care i se va întocmi;

- să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea  locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă;

 Pune în vedere inculpatului disp. art. 864 C.penal.

Face aplic.  disp. art. 71 al. 2 C.penal rap. la art. 64 lit. a teza a-II-a şi b C.penal, iar în tem. art. 71 al. 5 C.penal, dispune suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere.

În baza art. 998 C.civil rap. la art. 14 şi 346 C.p.p. instanţa obligă pe inculpatul L.R.A. la plata sumei de 500 lei cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părţii civile S.V.O., 1500 lei în favoarea părţii civile G.A. respingând celelalte pretenţii.

În baza art. 998 C.civil, art. 1003 C.civil rap. la art. 14 şi 346 C.p.p. obligă pe inculpatul L.R.A în solidar cu inculpatul M.I.M la plata sumei de 250 lei cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părţii civile S.V.O., de 300 lei cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părţii civile V.D., respingând celelalte pretenţii ca neîntemeiate, de 1000 lei cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părţii civile R.E.V.,  de 550 lei cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părţii civile C.C.O., 420 lei cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părţii civile B. G.

Constată că părţile vătămate H.L., H.M., V.V., S.C., T.A., R.G., Ş.I., B.I. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În temeiul art. 118 alin.1 lit.e C.p. confiscă de la fiecare dintre inculpaţi suma de 13.667,5 lei şi echivalentul în lei la data plăţii a sumei de 65 euro.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistriţa nr. 520/P/2010, înregistrat la Judecătoria Bistriţa sub nr. 5265/190/2010, au fost trimişi în judecată inculpaţii L.R.A pentru săvârşirea  infracţiunilor de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g şi i Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 75 lit. c Cod penal ( 14 acte materiale) şi distrugere, prev.de art.217 al.1 Cod penal, ambele cu aplic.art.33 lit.a Cod penal în perioada 17.01.2010-12/13.03.2010 şi M.I.M pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, prev.de art.208 al.1, 209 al.1 lit.a,g şi i Cod penal, cu aplic.art.41 al.2 Cod penal (11 acte materiale) în perioada 17.01.2010-9/10.02.2010.

 În urma probatoriului administrat în cauză s-a stabilit în sarcina inculpatului L.R.A că în perioada susmenţionată, a sustras în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu alte persoane printre care şi un minor, pe timp de noapte, prin efracţie sau escaladare, bunuri în dauna a 14 părţi vătămate cauzând un prejudiciu total de peste 25.000 lei, recuperat în foarte mică parte. Totodată inculpatul a distrus cu intenţie monitorul computerului părţii vătămate V.V. crezând că este o cameră de filmat şi pentru a împiedica astfel să fie recunoscut.

 În sarcina inculpatului M.I.M s-a stabilit că în perioada 17.01.2010-9/10.02.2010 a participat în calitate de coautor la săvârşirea a 11 acte materiale de furt calificat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu inculpatul L.A.R., pe timp de noapte, prin efracţie, escaladare.

Inculpaţii au recunoscut atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei comiterea faptei, arătând că sunt de acord cu recuperarea prejudiciului aşa cum s-au constituit părţi civile,  părţile vătămate. Doar în ceea ce priveşte ceasul marca GFF evaluat de partea vătămată V.V. la suma de 80 Euro, inculpatul L.A.R a arătat că acesta nu a fost sustras. Din declaraţiile inculpaţilor rezultă de asemenea că de regulă bunurile sustrase sau sumele obţinute ca urmare a valorificării acestora au fost împărţite în mod egal între aceştia.

 În ceea ce priveşte infracţiunea de distrugere reţinută în sarcina inculpatului L.A.R  aceasta de asemenea a fost recunoscută în întregime, iar partea vătămată V.V., a precizat cu ocazia audierii de către instanţă, că a înţeles să solicite tragerea la răspundere penală a inculpatului şi pentru această infracţiune, însă organele judiciare nu i-au adus la cunoştinţă modul în care trebuie să formuleze plângerea penală, astfel că nu a ştiut care este modalitatea corectă de exprimare, partea vătămată neavând cunoştinţe juridice. Astfel partea vătămată a fost audiată o singură dată în cursul efectuării actelor premergătoare, ocazie cu care a descris bunurile care i-au fost sustrase sau distruse precizând suma totală cu care se constituie parte civilă în cauză. Ulterior partea vătămată a plecat în străinătate astfel că nu a mai fost audiată. Prezentă în cursul judecăţii partea vătămată a arătat că îşi menţine plângerea penală prealabilă formulată pentru infracţiunea de distrugere, însă nu se constituie parte civilă în cauză. Întrucât, în temeiul art. 202 alin. 3 C.p.p. organele judiciare au obligaţia de a aduce la cunoştinţa persoanelor vătămate printr-o infracţiune drepturile lor procesuale, neîndeplinirea acestei obligaţii de către organele judiciare nu este imputabilă părţii vătămate, iar aceasta nu poate fi sancţionată pentru acest motiv. Ca urmare, instanţa va lua în considerare declaraţia părţii vătămate prin care confirmă faptul că a înţeles să solicite tragerea la răspundere penală a inculpatului L.A.R  şi pentru comiterea infracţiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal.

 La individualizarea pedepselor care au aplicate inculpatului L.A.R  instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p., limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social al faptei, numărul mare de acte materiale, modalitatea concretă de comitere a acestora, valoarea prejudiciului cauzat, modalitatea şi măsura în care a fost recuperat, persoana infractorului, pericolul social al acestuia raportat la împrejurările sus menţionate, dar şi lipsa antecedentelor penale şi atitudinea ulterioară comiterii faptei constând în recunoaşterea săvârşirii infracţiunilor şi poziţia în latura civilă a cauzei.

 Faţă de gravitatea faptei, numărul mare de acte materiale, numărul şi natura infracţiunilor,  modalitatea concretă de comitere, pe timp de noapte, prin efracţie, escaladare, atragerea în câmpul infracţional a altor persoane printre care şi un minor,  valoarea prejudiciului cauzat, faptul că acesta a fost recuperat doar în măsura în care au putut fi identificate şi ridicate o mică parte din bunurile sustrase, instanţa consideră că, chiar dacă inculpatul nu are antecedente penale nu se impune reţinerea acestei împrejurări ca şi circumstanţă atenuantă cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special.

 Pentru aceleaşi motive instanţa nu reţine recunoaşterea săvârşirii infracţiunilor ca şi circumstanţă atenuantă cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special, având în vedere pe de altă parte şi împrejurarea că în unele situaţii inculpatul a fost depistat cu o parte din bunurile sustrase asupra sa, iar la locul săvârşirii faptei au fost identificate urme papilare.

 Totuşi, lipsa antecedentelor penale şi atitudinea sinceră a inculpatului după comiterea faptei a fost avută în vedere la individualizarea pedepsei, urmând ca aceasta să fie orientată înspre minimul special, astfel încât pedeapsa aplicată să corespundă scopului prevăzut de art. 52 C.p., respectiv atât reeducarea inculpatului cât şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

 Instanţa consideră că executarea efectivă a pedepsei în penitenciar se impune în vederea realizării scopului pedepsei, respectiv formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept, faţă de regulile de convieţuire socială.

 Atât la individualizarea cuantumului pedepsei cât şi a modului de executare instanţa a avut în vedere şi faptul că întreaga activitate infracţională a fost condusă, organizată, planificată de către acest inculpat care totodată a atras în câmpul infracţional şi alte persoane.

 În ceea ce îl priveşte pe inculpatul M.I.M. la individualizarea judiciară a pedepsei instanţa va avea în vedere de asemenea criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p., limitele speciale de pedeapsă prevăzută de textul incriminator, gradul de pericol social al faptei, numărul mare de acte materiale, modalitatea concretă de comitere a acestora, valoarea prejudiciului cauzat, modalitatea şi măsura în care a fost recuperat, persoana infractorului, pericolul social al acestuia raportat la împrejurările sus menţionate, dar şi lipsa antecedentelor penale şi atitudinea ulterioară comiterii faptei constând în recunoaşterea săvârşirii infracţiunii şi poziţia în latura civilă a cauzei.

 Faţă de gravitatea faptei, numărul mare de acte materiale, numărul şi natura infracţiunilor,  modalitatea concretă de comitere, pe timp de noapte, prin efracţie, escaladare, valoarea prejudiciului cauzat, faptul că acesta a fost recuperat doar în măsura în care au putut fi identificate şi ridicate o mică parte din bunurile sustrase, instanţa consideră că, chiar dacă inculpatul nu are antecedente penale, şi a recunoscut săvârşirea infracţiunii, nu se impune reţinerea acestor împrejurări ca şi circumstanţă atenuantă cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special.

 Totuşi, lipsa antecedentelor penale şi atitudinea sinceră a inculpatului după comiterea faptei va fi avută în vedere la individualizarea pedepsei, urmând ca aceasta să fie orientată înspre minimul special, astfel încât pedeapsa aplicată să corespundă scopului prevăzut de art. 52 C.p., respectiv atât reeducarea inculpatului cât şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

 Instanţa ţinând cont şi de faptul că acesta a fost atras în câmpul infracţional de inculpatul L.R.A., are un număr mai mic de acte materiale şi nu a participat la comiterea vreunui act material împreună cu un minor, consideră că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea afectivă a acesteia, astfel că în baza art. 861 Cod penal a suspendat executarea  pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere şi a stabilit conform art. 862  Cod penal un termen de încercare de 5 ani urmând ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere conform art.863. alin.1 C.p.

În latura civilă a cauzei instanţa a reţinut faptul că partea civilă S.V.O. a solicitat obligarea ambilor inculpaţi la plata sumei de 800 lei iniţial şi apoi 750 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului total cauzat prin faptele descrise la pct.1-2 din prezenta sentinţă. Întrucât fapta de la pct.-ul 1 a fost comisă doar de inculpatul L.R.A, doar acesta a fost obligat la plata sumei de 500 lei respingându-se pretenţiile în ceea ce priveşte obligarea inculpatului M.I.M.

De asemenea, s-a avut în vedere că deşi partea vătămată V.D. s-a constituit parte civilă cu suma de 500 lei din care 300 lei reprezintă contravaloarea geamului distrus iar 200 lei reprezintă contravaloarea unei butelii, sustragerea buteliei nu a fost dovedită nici în cursul urmăririi penale ( aşa cum rezultă şi din rechizitoriu) şi nici în faza judecăţii. Prin urmare acţiunea civilă a fost admisă în parte iar inculpaţii au fost obligaţi doar la recuperarea prejudiciului dovedit ca fiind cauzat respectiv a contravalorii geamului distrus.

În temeiul art. 118 alin.1 lit.e C.p. s-a confiscat de la fiecare dintre inculpaţi suma de 13.667,5 lei şi echivalentul în lei la data plăţii a sumei de 65 euro reprezentând contravaloarea bunurilor dobândite prin comiterea faptelor deduse judecăţii, cu privire la care părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile în cauză deşi prejudiciile nu le-au fost recuperate.

1

Domenii speta

Spete similare