Aplicarea nelegala a pedepsei complementare

Drept Penal: Aplicarea nelegala a pedepsei complementare.

Dosar nr  4158/324/2008

Prin decizia penală nr. 324/ 02.07.2009 a  T r i b u n a l u l ui  Galati,

definitiva la 04.08.2009

S-a hotarat:

Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci

împotriva sentinţei penale nr 81/06.02.2009 pronunţată  de Judecătoria Tecuci în

dosarul  nr 4158/324/2008.

Desfiinţează  în parte sentinţa penală  apelată , numai cu privire la latura

penală a cauzei şi în rejudecare :

Înlătură  din sentinţa penală apelată  dispoziţiile în conformitate cu care i

s-a aplicat inculpatului R P R pedeapsa complementară  a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza II , b şi c C.penal  pe o durată de 2 (doi)  ani,pentru

fiecare dintre infracţiunile deduse  judecăţii  ,respectiv  cele prev. de art.  9 al. 1

lit. f din Legea nr  241/2005 şi art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 .

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate .

Potrivit  art. 189 C.pr.pen. onorariul  apărător din oficiu în sumă  de 200 lei 

va fi  avansat BA Galaţi  din fondul Ministerului  Justiţiei , urmând a fi inclus în

cuantumul cheltuielilor judiciare către stat .

În baza art. 192 al. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate  de stat rămân

în sarcina acestuia.

In motivarea deciziei  s-au retinut urmatoarele:

Prin sentinţa penală nr. 81/06.02.2009 pronunţată de judecătoria Tecuci în

dosarul nr. 4158/324/2008 s-a dispus în baza art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005,

coroborat cu art.74 al.1 lit.a şi art.76 al.1 lit.d Cp, condamnarea inculpatului R P-R la

pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare şi  la pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art.64 al.1 lit.a teza II, lit.b şi lit.c Cp pe o perioadă de 2 ani,

pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În baza art.9 al.1 lit.f din Legea nr.241/2005, coroborat cu art.74 al.1 lit.a şi

art.76 al.1 lit.d Cp, s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 1an şi 10

luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de

art.64 al.1 lit.a teza II, lit.b şi lit.c Cp pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea

infracţiunii de evaziune fiscală.

În baza art.33 lit.a, 34 lit.b Cp, s-a dispus contopirea pedepselor stabilite,

urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, şi anume aceea de 1 an şi 10

luni închisoare sporită la 2 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art.64 al.1 lit.a teza II, lit.b Cp şi lit.c Cp pe o

perioadă de 2 ani.

S-a făcut aplicarea disp.art.71 rap.la art.64 al.1 lit.a teza a II-a, lit.b şi lit.c 

Cp.

Potrivit art.81 Cp şi art.71 al.5 Cp, s-a dispus  suspendarea condiţionată a

executării pedepsei aplicate şi a executării pedepsei accesorii pe durata unui

termen de încercare de 4 ani, conform art.82 Cp.

Potrivit art.359 Cpr.pen., i s-a atras atenţia inculpatului asupra disp.art.83

Cp.

În baza art.14 şi 346 Cpr.pen. şi 998 şi 999 C.civ., a fost obligat inculpatul, în

solidar cu partea responsabilă civilmente SC G SRL Galaţi, să plătească părţii civile

Agenţia de Administrare Fiscală suma de 6.164,5 lei reprezentând prejudiciul creat

prin săvârşirea infracţiunilor.

În baza art.191 al.1 C.p.p, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea

responsabilă civilmente SC G SRL Galaţi, să plătească statului suma de 400 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezintă onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, urmând a fi avansată din fondurile Ministerului

Justiţiei.

 Pentru a pronunţa această sentinţă penală, prima instanţă a reţinut

următoarele:

Prin Rechizitoriul nr.1565/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Tecuci a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul R P-Rpentru

săvârşirea  infracţiunilor de evaziune fiscală prev.de art.9 al.1 lit.b şi f din Legea

nr.241/2005, reţinându-se, în esenţă, că în a doua jumătate a anului 2006, acesta a

cesionat părţile sociale ale SC G SRL Galaţi, cu sediul social în Galaţi, iar începând cu

data de 20.09.2006, şi-a început mandatul de administrator al acestei societăţi,

schimbându-i sediul social  în municipiul Galaţi, întrucât la data de 19.09.2006 a

încheiat contractul de închiriere nr.25/2006 cu administraţia complexului „B

C”Galaţi.

La nici două săptămâni de la încheierea contractului de închiriere, acesta a

fost reziliat, astfel că sediul social declarat al SC G SRL Galaţi nu a fost folosit

niciodată.

Inculpatul a efectuat mai multe operaţiuni comerciale cu diferite societăţi,

nefiind înregistrate în contabilitatea societăţii, sustrăgându-se şi de la plata

impozitului pe venit şi TVA, în sumă de 6164,58 lei.

În cursul urmăririi penale  au fost audiaţi martorii A C-V, P S şi C I-M.

În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi martorii P S şi C I-M,

declaraţiile acestora fiind ataşate la dosar.

Inculpatul nu s-a înfăţişat la instanţă, astfel că nu s-a putut proceda la

audierea acestuia.

Analizând probele administrate în cauză, prima instanţă a reţinut următoarea

situaţie de fapt:

În a doua jumătate a anului 2006, inculpatul R P-Ra cesionat părţile sociale

ale părţii responsabile civilmente SC G SRL Galaţi, societate înregistrată la

Registrul Comerţului la data de 15.09.2003, cu sediul social în Galaţi, iar începând cu

data de 20.09.2006, şi-a început mandatul de administrator al acestei societăţi,

schimbându-i sediul social în municipiul Galaţi, str.Lupeni nr.2, et.3, birou 18,

deoarece la data de 19.09.2006 a încheiat contractul de închiriere nr.25/2006 cu

administraţia complexului „B C”Galaţi.

La nici două săptămâni de la încheierea contractului de închiriere, la data de

01.10.2006, cest înscris a fost reziliat, astfel că sediul social declarat al SC G SRL

Galaţi nu a fost folosit niciodată.

Atât contractul de închiriere, cât şi înscrisul de reziliere al acestuia, au fost

semnate de inculpat, în calitate de reprezentant al părţii responsabile civilmente.

În perioada 29.11.2006-10.02.2007, inculpatul a primit de la SC S SRL Galaţi,

prin intermediul agentului de vânzări C I-M, marfă în valoare de 14.242,04 lei, de la

SC C G SRL Bârlad, ţiglă metalică în valoare de 79.463,90 lei, iar de la SC U I SRL

Tecuci, electrocasnice în valoare de 11.092,00 lei.

Aceste operaţiuni comerciale nu au fost înregistrare în contabilitatea părţii

responsabile civilmente, astfel că suma totală de 104.797, 94 lei nu a fost

înregistrată în contabilitate, sustrăgându-se de la plata impozitului pe venit şi TVA

în sumă de 6164,58 lei, datorate bugetului de stat.

Având în vedere situaţia de fapt reţinută, prima instanţă a reţinut că în

drept, fapta inculpatului R P-Rcare, în calitate de asociat unic şi administrator al SC

G SRL Galaţi, nu a evidenţiat în actele contabile ori în alte documente legale,

operaţiunile comerciale efectuate cu alte societăţi comerciale şi veniturile

realizate, sustrăgându-se de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale datorate bugetului de

stat, prin neplata impozitului pe profit şi TVA, în sumă de 6.164,58 lei, întruneşte

elementele constitutive ale infracţiunii prev.de art.9 al.1 lit.b din Legea

nr.241/2005.

Fapta inculpatului, care s-a sustras de la efectuarea verificărilor fiscale prin

declararea fictivă a sediului SC G SRL Galaţi şi nedeclararea sediului secundar din

Tecuci al acestei societăţi, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii

prev.de art.9 al.1 lit.f din Legea nr.241/2005.

Ca urmare, prima instanţă a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu

închisoarea, pedeapsă apreciată de instanţă ca fiind proporţională cu gradul de

pericol social al fiecărei fapte.

La individualizarea pedepsei au fost  avute în vedere gradul de pericol social

concret al faptelor, faptul că inculpatul a avut o conduită bună înainte de săvârşirea

infracţiunii,  aspecte care au putut fi reţinute ca şi circumstanţe atenuante,

circumstanţe care au atras coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de

lege, în acord cu dispoziţiile art. 76 lit. d).

În conformitate cu art.71 al.1 Cp, inculpatului i s-a aplicat şi pedeapsa

accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.64 al.1lit.a teza a II-a, lit.b şi lit.c

Cp, având în vedere gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite, precum şi

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 al.1lit.a teza

a II-a, lit.b şi lit.c CP, pe o perioadă de 2 ani, având în vedere că Legea nr.241/2005

prevede o astfel de pedeapsă.

S-a arătat că pe latură civilă, Agenţia de Administrare Fiscală s-a constituit

parte civilă cu suma de 6.164,5 lei reprezentând prejudiciul creat bugetului de stat,

astfel că prima instanţă l-a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă

civilmente SC G SRL Galaţi, la plata acestei sume.

 Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal a declarat apel Parchetul

de pe lângă Judecătoria Tecuci, apreciind-o ca nelegală, pentru următoarele motive:

I. Potrivit art. 65 Cod penal:

„1. Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată

dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puţin 2 ani …”.

2. Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea

prevede această pedeapsă.

3. Condiţia arătată la alin. 1, cu privire la cuantumul pedepsei principale

trebuie să fie îndeplinită şi în cazul în care aplicarea pedepsei prevăzute în acel

alineat este obligatorie.”

Potrivit  art. 9 din Legea 241/2005, infracţiunile de evaziune fiscală se

pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi.

Având în vedere că legea care reglementează sancţionarea infracţiunilor de

evaziune fiscală prevedere în mod obligatoriu şi interzicerea unuia sau unora din

drepturile prevăzute de art. 64 Cod penal, pedeapsa principală aplicată inculpatului

pentru cel puţin una din infracţiunile prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. b şi f din Legea

241/2005, trebuia să fie în cuantum de minim 2 ani. Aplicarea de către instanţă a

unor pedepse cu închisoare de 1 an şi 10 luni este nelegală în raport de textul de

lege menţionat mai sus. Astfel, potrivit art. 65 alin. 1 Cod penal, pedeapsa

complementară a interzicerii unor drepturi se aplică numai pe lângă o pedeapsă

principală stabilită pentru o pedeapsă principală stabilită pentru o infracţiune, cu

condiţia ca pedeapsa principală să fie de cel puţin 2 ani. Textul de lege nu prevede

ca pedeapsa rezultantă, în caz de pluritate de infracţiuni, să fie de cel puţin 2 ani ci,

dimpotrivă, pedeapsa principală pentru una din infracţiunile care compun pluritatea

să fie de cel puţin 2 ani.

S-a apreciat că prin urmare, cuantumul celor două pedepse stabilite de

instanţă de 1 an şi 10 luni nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru

aplicarea pedepselor complementare.

II. La stabilirea pedepselor, prima instanţă nu a făcut individualizarea

corectă în concordanţă cu criteriile pe care le prevede art. 72 Cod penal.

Astfel, prin sentinţa penală nr. 81/06.02.2009, Judecătoria Tecuci l-a

condamnat pe inculpatul R P – Rla pedepsele de 1 an şi 10 luni închisoare în baza art.

9 alin. 1, lit. b şi art. 9 alin. 1, lit. f din legea 241/2005, cu reţinerea dispoziţiilor art.

74 alin. 1, lit. a şi art. 76 alin. 1, lit. d Cod penal.

Limitele de pedeapsă prevăzute de art. 9 din Legea 241/2005 sunt de la 2 ani

la 8 ani închisoare.

S-a apreciat că în mod incorect s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin.

1, lit. a şi 76 alin. 1, lit. d Cod penal, întrucât conduita infractorului anterior

săvârşirii faptelor reţinute în sarcina sa nu au fost de natură să conducă la

reţinerea circumstanţelor atenuante.

Astfel, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci s-a

reţinut că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, dar prin ordonanţa nr.

317/P/2007 din 28.03.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci s-a dispus

scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter

administrativ pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 84 alin. 1, pct. 2 şi 3

din Legea 59/1934. De asemenea, în cursul celor două faze procesuale, inculpatul s-a

sustras de la cercetări, fiind plecat din ţară, fără a i se cunoaşte reşedinţa.

Anterior declanşării procesului penal, inculpatul nu a stăruit pentru a înlătura

rezultatul infracţiunii şi a repara paguba pricinuită.

S-a arătat că prin urmare, nu se poate reţine că conduita inculpatului

anterioară, concomitentă sau subsecventă săvârşirii infracţiunilor, relevă un grad de

pericol social mai scăzut sau de periculozitate mai redusă a acestuia.

Apelul declarat este fondat.

Analizând cauza prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, în limitele

prevăzute de art. 371 al. 2 C.p.p., tribunalul constată că prima instanţă a pronunţat o

hotărâre nelegală în ce priveşte aplicarea pedepsei complementare inculpatului R P

Robert.

Prima instanţă, analizând probele administrate atât în cursul urmăririi penale,

cât şi în faza de cercetare judecătorească, a stabilit o corectă situaţie de fapt,

dând faptelor reţinute în sarcina inculpatului încadrarea juridică corespunzătoare.

De asemenea, instanţa de fond a realizat şi o justă individualizare a

pedepselor aplicate inculpatului, în raport cu criteriile prev. de art. 72 C.pen.,

reţinând în mod corect în favoarea acestuia circumstanţa atenuantă judiciară prev.

de art. 74 al. 1 lit. a C.pen. având în vedere că inculpatul se află la primul impact cu

legea penală, din fişa de cazier judiciar rezultând că nu au antecedente penale

(faptele pentru care s-a dispus anterior scoaterea de sub urmărire penală

neconstituind un motiv care să determine reţinerea circumstanţei atenuante

judiciare prev. de art. 74 al. 1 lit. a Cod penal).

Prima instanţă a realizat o justă individualizare a pedepsei accesorii aplicate

inculpatului, în conformitate cu criteriile prev. de art. 71 al. 3 C.pen. precum şi a

modalităţii de executare a pedepsei rezultante stabilite.

Sentinţa penală apelată este nelegală în ce priveşte aplicare pedepsei

complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza II, b şi c

C.pen. pe o durată de 2 ani.

Aplicarea de către instanţa de fond a unor pedepse cu închisoarea în cuantum

de 1 an şi 10 luni – nu impune aplicarea pedepsei complementare – chiar dacă

aplicarea este obligatorie potrivit art. 9 al. 1 lit. b şi f din Legea 241/2005 întrucât

conf. art. 65 al. 1 şi 3 C.pen. – pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi

se aplica numai pe lângă o pedeapsă principală stabilită pentru o infracţiune, cu

condiţia ca pedeapsa principală să fie de cel puţin 2 ani.

Domenii speta

Spete similare