Constatarea legalitatii sesizarii instantei - evaziune fiscala

DOSAR NR.XX/40/2015

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BOTOŞANI - SECŢIA PENALĂ

ÎNCHEIERE

Şedinţa Camerei de consiliu din data de xx.xx.xxxx

Judecător de cameră preliminară:

Grefier:

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani reprezentat de:

Procuror:

Pe rol se află constatarea legalităţii sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul nr. XXX/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani, cauză în care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor C. C., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de „evaziune fiscală”, faptă prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 (două fapte), cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal din 1968, art. 5 alin. 1 Cod penal (Legea 286/2009), şi M. D., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de „complicitate la evaziune fiscală”, faptă prev. şi ped. de art. 26 Cod penal 1968, raportat la art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 (o faptă), cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal (Legea 286/2009).

La apelul nominal, făcut în şedinţa camerei de consiliu, a răspuns avocatul ales al inculpatului C. C., A. C., în baza împuternicirii avocaţiale aflată la fila nr. 40 din dosarul cauzei, avocatul ales al inculpatului M. D., S. I., lipsind inculpaţii C. C. şi M. D., partea civilă ANAF – prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi partea responsabilă civilmente S.C. X. SRL Botoşani.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Avocatul inculpatului M. D. arată că acesta a fost internat într-un spital din Ucraina şi în prezent locuieşte pe teritoriul Ucrainei, depunând la dosar o adeverinţă medicală. Faţă de acest aspect, apreciază că procedura de citare nu este legal îndeplinită cu inculpatul pe care îl reprezintă, iar conform art. 259 alin. 9 Cod procedură penală, solicită citarea acestuia prin scrisoare recomandată.

Judecătorul de cameră preliminară învederează faptul că articolul invocat se aplică pentru inculpatul care locuieşte în străinătate, însă nu s-a făcut dovada că acesta ar avea reşedinţa în străinătate, astfel că nu sunt aplicabile aceste dispoziţii.

Reprezentantul Ministerului Public arată că achiesează la concluziile judecătorului, iar dacă inculpatul locuieşte într-adevăr în străinătate, dovada trebuia făcută la termenul trecut.

Judecătorul de cameră preliminară, faţă de dovezile prezentate, apreciază că procedura este legal îndeplinită.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepţii de invocat, judecătorul de cameră preliminară acordă cuvântul în dezbateri asupra cererilor şi excepţiilor formulate de inculpaţi în procedura camerei preliminare.

Avocatul inculpatului C. C. arată că sunt trei chestiuni care trebuie puse în discuţie. Astfel, în ceea ce priveşte legalitatea administrării probelor, apreciază că adresa nr. XX/xx.xx.xxxx emisă de S.C. Y către S.C. X. S.R.L. este o probă importantă la dosar, fiind o chestiune esenţială, care însă nu se află la dosarul cauzei. Arată că această adresă apare doar pentru că este menţionată în raport, însă conform art. 162 şi 169 Cod procedură penală, înscrisul trebuie depus la dosar, deoarece altfel nu se pot face apărări şi solicită înlăturarea acestei probe de la dosar.

În al doilea rând, solicită excluderea probei cu înscrisurile „jurnal de vânzări” şi „notă contabilă” aparţinând S.C. Y S.R.L., în care apare menţionată valoarea TVA colectată pentru luna decembrie 2005 suma de 30.002 lei. Arată că pentru aceste documente, considerate probe decisive, există dubluri în contabilitatea societăţii, în care suma reprezentând TVA colectată în luna decembrie 2005 este de 650.522,33 lei. Apreciază că în mod nelegal a fost înlăturat cel de-al doilea grup de documente.

În al treilea rând, apreciază că expertiza efectuată în cauză a fost nelegală, întrucât nu au fost luate în calcul documentele contabile, concluziile acesteia întemeindu-se pe concluziile inspectorilor fiscali. Având în vedere cele expuse, solicită înlăturarea acestor trei probe, de altfel acestea fiind şi singurele probe existente la dosar, şi restituirea cauzei la parchet.

Avocatul inculpatului M. D. arată că incriminarea s-a făcut după 5 ani, iar în prealabil s-a dat o rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale, imediat după ce inculpatul a fost incriminat, deci toate datele erau apropiate de momentul săvârşirii infracţiunii. Mai învederează faptul că a demonstrat că a existat acea cantitate de pietriş, există şi un proces-verbal de preluare a cantităţii de pietriş, iar inculpatul a adus toate actele contabile din care să rezulte că a existat acea cantitate. Apreciază că rechizitoriul conţine date ireale, urmărirea penală a fost începută după 5 ani fără a exista vreo probă nouă în dosar care să ducă la reincriminarea inculpatului.

În ceea ce priveşte expertiza care s-a făcut, arată că aceasta cuprinde date preluate de la organele de inspecţie fiscală, care nu sunt date reale, expertul ar fi trebuit să verifice toate actele existente. Mai învederează că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale a fost infirmată după 5 ani, iar rechizitoriul nu se bazează pe date clare din care să rezulte evaziunea fiscală.

Reprezentantul Ministerului Public învederează faptul că s-a depus în scris un punct de vedere, raportat la cererile şi excepţiile formulate de inculpaţi. În ceea ce priveşte infirmarea soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, arată că procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului subordonării ierarhice, astfel că procurorul ierarhic superior a dispus infirmarea soluţiei din oficiu, nefiind îndeplinit termenul de prescripţie, astfel că infirmarea soluţiei şi redeschiderea urmăririi penale a fost dispusă cu respectarea dispoziţiilor legale. Relativ la celelalte motive invocate, respectiv nelegala efectuare a urmăririi penale, aşa cum a menţionat şi procurorul de caz, adresa despre care s-a făcut vorbire există la dosar, la fila nr. 15 din volumul II. Mai învederează faptul că organul de urmărire penală poate alege un singur grup de acte, iar în ceea ce priveşte nelegala efectuare a expertizei, potrivit procedurii legale, expertul nu este organ de anchetă, astfel că nu a putut verifica situaţia societăţii Y, expertiza s-a făcut pe baza documentelor rezultate din anchetă.

Apreciază că urmărirea penală a fost legal efectuată, instanţa este legal sesizată şi solicită începerea judecăţii în cauză.

JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ

În această fază procesuală, reţine următoarele:

Prin rechizitoriul nr.XXX/P/2010 din xx.xx.xxxx al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor C. C., pentru săvârşirea infracţiunii de „evaziune fiscală”, faptă prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 (două fapte), cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal din 1968, art. 5 alin. 1 Cod penal (Legea 286/2009), şi M. D., pentru săvârşirea infracţiunii de „complicitate la evaziune fiscală”, faptă prev. şi ped. de art. 26 Cod penal 1968, raportat la art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 (o faptă), cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal (Legea 286/2009).

În actul de sesizare s-a reţinut că, în perioada xx.xx.xxxx - xx.xx.xxxx, inspectorii fiscali din cadrul Activităţii de Inspecţie Fiscală Botoşani Serviciul nr. 3, au efectuat inspecţia fiscală generală la SC X. SRL Botoşani, la solicitarea A.F.P.M. Botoşani, pe motiv că societatea figura în evidenţa organului fiscal, conform fişei sintetice, cu T.V.A. de rambursat în valoare de 286.344 lei, sumă nesolicitată la rambursare prin decont, în timp ce societatea figura cu debite restante în valoare de 101.817 lei. Inspecţia fiscală a stabilit pentru SC X. SRL Botoşani, un debit suplimentar faţă de ce a evidenţiat în contabilitate şi a declarat, respectiv sumă de 1.328.749 lei, după cum urmează:

- impozit pe profit – 123.210 lei, pentru perioada xx.xx.xxxx-xx.xx.xxxx, şi majorări de întârziere la plată în sumă de 197.891 lei, pentru perioada xx.xx.xxxx - xx.xx.xxxx;

- T.V.A. – 591.405 lei, pentru perioada xx.xx.xxxx - xx.xx.xxxx, şi majorări de întârziere la plată de 416.243 lei, pentru perioada xx.xx.xxxx - xx.xx.xxxx.

Motivat de aspectele constatate s-a formulat plângere penală faţă de numita P. F., persoană care figura ca administrator al SC X. SRL Botoşani.

Prin procura autentificată nr. XXXX/xx.xx.xxxx, suspecta P. F., în calitate de asociat unic al SC X. SRL Botoşani, a împuternicit pe inculpatul C. C., ca în numele ei şi pentru ea, să îndeplinească toate formalităţile privind conducerea şi administrarea societăţii SC X. SRL Botoşani, pe o perioadă nedeterminată (f. 86 ds., vol. I).

De administrarea SC Y SRL Milişăuţi Suceava s-a ocupat inculpatul M. D., începând cu luna septembrie 2005 (f. 25 ds., vol. II).

SC Y SRL Milişăuţi Suceava a fost radiată la data de xx.xx.xxxx, urmare a închiderii procedurii de faliment.

La data de xx.xx.xxxx, administratorul SC Y SRL Milişăuţi a emis factura fiscală seria SV VEA nr. XXXXXXX, prin care SC X. SRL Botoşani cumpăra 200.000 m3 refuz ciur la preţul unitar de 15 lei/m3, cu o valoare totală de 3.570.000 lei, din care 570.000 lei reprezintă T.V.A.

La data de xx.xx.xxxx, între SC Y SRL Milişăuţi, reprezentată de către inculpatul M. D. şi SC X. SRL Botoşani, reprezentată de către inculpatul C. C. s-a încheiat contractual de vânzare – cumpărare înregistrat sub nr. XXX, prin care SC Y SRL Milişăuţi vindea către SC X. SRL Botoşani cantitatea de 200.000 m refuz ciur (produs de balastieră), la preţul de livrare de 3.000.000 lei (fără TVA).

Referitor la modalitatea de expediere a mărfurilor, inculpaţii au convenit că marfa să rămână în custodia SC Y SRL Milişăuţi, urmând ca la livrare să se întocmească proces – verbal, pentru fiecare transport.

La ridicarea mărfii, furnizorul, conform dispoziţiilor Hotărârii nr. 831/1997, avea obligaţia emiterii avizului de însoţire a mărfii, nu a întocmirii unui proces verbal.

Avizul de însoţire a mărfii (cod 14-3-6A) era un formular cu regim special de tipărire, înscriere şi numerotare şi servea ca document de însoţire a mărfii pe timpul transportului, cât şi pentru întocmirea facturii. Avizul de însoţire a mărfii se preda clientului pentru semnare de primire, iar la Compartimentul Desfacere, pentru înregistrarea cantităţii livrate, iar la Compartimentul financiar-contabil, ataşat la factură. La beneficiar, avizul de însoţire se preda la magazie, pentru încărcarea în gestiune a produselor sau mărfurilor după efectuarea recepţiei.

Fără sa fi existat o notă de recepţie, numai în baza facturii S.V. VEA nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx, emisă de către S.C. Y S.R.L., în contabilitatea S.C. X. S.R.L s-a înregistrat achiziţia cantităţii de 200.000 mc refuz de ciur (produs de balastieră) cu valoarea de 3.000.000 lei şi T.V.A. aferentă de 570.000 lei, recunoscută ca un stoc de natura mărfurilor, fiind înregistrată în contul contabil „371” mărfuri – destinate vânzării.

Conform procesului verbal de control, datat xx.xx.xxxx, întocmit de către inspectori din cadrul D.G.F.P. Botoşani, Serviciul de Investigaţii Fiscale, cu referire la înregistrarea facturii fiscale nr.XXXXXXX/xx.xx.xxxx, în evidenţele contabile ale SC X. SRL Botoşani, s-au constat următoarele înregistrări: jurnal de cumpărări, aferent lunii decembrie 2005, poziţia nr. 7; decontul de T.V.A., aferent lunii decembrie 2005; nota contabilă nr. 35, din luna decembrie 2005 (poziţie nr. 35); balanţă de verificare, aferent lunii decembrie 2005; listă de inventar, datată xx.xx.xxxx; registru de inventar, datat xx.xx.xxxx (f. 173 ds., vol. II); bilanţ contabil, datat xx.xx.xxxx.

De asemenea, s-a menţionat că faţă de furnizorul S.C. Y S.R.L. Milişăuţi, la data verificării, respectiv xx.xx.xxxx, nu erau făcute nici un fel de plăţi, iar marfa se afla tot în custodia furnizorului.

Scopul înregistrării facturii fiscale seria SV VEA nr. XXXXXXX, în luna decembrie 2005, în evidenţa SC X. SRL Botoşani a fost cel de a diminua taxa pe valoare adăugată, taxă pe care societatea o datora bugetului de stat. Astfel, la data de xx.xx.xxxx, S.C. X. S.R.L. Botoşani înregistra sold de T.V.A. de plată în sumă de 248.260 lei.

Prin înregistrarea în evidenţele contabile ale SC X. SRL Botoşani a facturii fiscale nr.XXXXXXX/xx.xx.xxxx, taxa pe valoarea adăugată de plată existentă la data de xx.xx.xxxx a fost regularizată cu TVA deductibil aferentă tranzacţiei, în sumă de 570.000 lei, drept urmare, la data de xx.xx.xxxx, societatea înregistra soldul sumei negative de T.V.A., în sumă de 321.740 lei, aspect ce rezultă din decontul privind T.V.A. pe luna decembrie 2005, depus şi înregistrat la A.F.P.M. Botoşani cu nr. XXXX/xx.xx.xxxx.

Înregistrarea în actele contabile ale S.C. X. S.R.L. a facturii fiscale seria S.V. VEA nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx, din punct de vedere fiscal, a avut ca efect creşterea T.V.A. deductibilă concomitent cu diminuarea T.V.A. de plată cu termen xx.xx.xxxx, cu suma de 570.000 lei.

SC X. S.R.L., prin decontul de T.V.A., pentru luna decembrie 2005, nr. XXXX/XX/xx.xx.xxxx, urmare a înscrierii pe rd. 8, 12, 18 a sumei de 579.177 lei, cu titlu de T.V.A. deductibilă, a declarat pe rândul 27 soldul sumei negative de plată a T.V.A., sumă ce urma a fi încasată de la bugetul de stat, în valoare de 321.555 lei.

Până la data inspecţiei fiscale, din aprilie-iunie 2010, livrarea şi plata cantităţii de 200.000 mc refuz de ciur nu au avut loc, dimpotrivă, din probele administrate rezultă că S.C. Y S.R.L. nu a deţinut în realitate această cantitate de pietriş.

Or, conform art. 145 alin. 3 lit. a Cod fiscal sau procedură fiscală, orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată are dreptul să deducă taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să-i fie livrate.

Factura fiscală a fost întocmită în fals, pentru că societatea administrată de către inculpatul M. D. nu a deţinut cantitatea de pietriş specificată în factură şi nu exista posibilitatea obiectivă de a livra această cantitate de pietriş.

Din probele administrate, rezultă că SC Y SRL Milişăuţi, administrată de către M. D., a exploatat, în anii 2003-2005, cantităţi de nisip şi pietriş, după cum urmează: - 2003 - 540 mc; - 2004 – 500 mc; - 2005 – 0 mc, iar pentru anul 2006, societatea nu a mai primit autorizaţie de la gospodărirea apelor, fapt care ne conduce la concluzia obiectivă că în perioada menţionată, societatea nu a exploatat cantitatea de pietriş înscrisă în factura fiscală nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx, şi implicit nu o avea în stoc pentru a o furniza conform contractului de vânzare cumpărare (f. 228, vol. II).

În timpul efectuării expertizei fiscale, inculpatul M. D. foloseşte, pentru a justifica proprietatea cantităţi de 200.000 m refuz ciur (produs de balastieră) de către SC Y SRL Milişăuţi, o dispoziţie de livrare-aviz de expediţie cu seria XXXXXXX, emisă de SCCF Iaşi SA – Filiala Suceava, la data de xx.xx.xxxx, în condiţiile în care punctul de la Suceava, aparţinând SCCF Iaşi a fost înfiinţat în anul 2006.

Modelul dispoziţiei de livrare-aviz de expediţie cu seria XXXXXXX /xx.xx.xxxx, a fost prevăzut de Decretul nr. 10/16 ianuarie 1986, privind aprobarea şi utilizarea formularelor tipizate în unităţile socialiste şi perfecţionarea sistemului informaţional, EMITENT: Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România, publicat în: BULETINUL OFICIAL NR. 2 din 17 ianuarie 1986.

Potrivit art. 5 din Hotărârea nr. 831/02.12.1997, formularele tipizate cu regim special vechi, în legătura cu aplicarea taxei pe valoarea adăugata, au fost valabile numai pana la data de 31 martie 1998. La data de xx.xx.xxxx, formularul dispoziţie de livrare-aviz de expediţie cu seria XXXXXXX s-a utilizat înafara cadrului normativ.

De asemenea, în dispoziţia de livrare se specifică că noul beneficiar, respectiv SC Y S.R.L. avea obligaţia să suporte plata chiriei către com. Grăniceşti a terenului ce-l ocupa materialul depozitat de către furnizor.

Din datele comunicate de Primăria com. Grăniceşti, jud. Suceava, rezultă că, în perioada 1998 - 2006, Consiliul Local Grăniceşti nu a încheiat contracte de concesiune cu societăţi comerciale menţionate în dispoziţia de livrare.

Numai pe baza dispoziţie de livrare-aviz de expediţie cu seria XXXXXXX/xx.xx.xxxx, nu se poate concluziona asupra componentei şi originii stocului de refuz de ciur în anul 2006, fără sa existe evidenţă contabilă şi gestionară din perioada 1998-2006, iar verificarea evidenţei contabile nu a fost posibilă, deoarece nu a fost predată lichidatorului judiciar de către administratorul statutar al SC Y SRL Milişăuţi.

Un alt aspect care confirmă falsitatea dispoziţiei de livrare îl reprezintă însăşi declaraţia dată de către administratorul SC Y S.R.L., în anul 2006, când a specificat că cantitatea de pietriş pentru care s-a emis factura fiscală seria S.V. VEA nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx ar fi provenit din balastiera proprie (f.181 dosar, vol. II).

La dosarul cauzei se regăseşte un proces-verbal întocmit de către lucrători din cadrul Poliţiei oraşului Milişăuţi, I.P.J. Suceava, din care rezultă ce documente contabile au fost ridicate în xerocopie de la SC Y S.R.L. la data de xx.xx.xxxx, neregăsindu-se dispoziţia de livrare-aviz de expediţie cu seria XXXXXXX/xx.xx.xxxx (f.182, vol. II).

Faptul că S.C. Y S.R.L a folosit documente contabile cu informaţii contradictorii legate de taxa pe valoare adăugată, confirmă încă o dată că factura fiscală S.V. VEA nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx a fost emisă doar în scopul de ai înlesni inculpatului C. C. activitatea infracţională, respectiv ca taxa pe valoarea adăugată de plată existentă, la data de xx.xx.xxxx, să nu fie achitată la bugetul consolidat al statului de către SC X. SRL Botoşani.

 Documentele contabile şi fiscale ale S.C. Y S.R.L, respectiv balanţă de verificare la data de 31 decembrie 2005 (f. 196-199, vol. II), decontul de T.V.A. aferent lunii decembrie 2005 (f. 204, vol. II) şi jurnalul pentru vânzări la terţi pe luna decembrie 2005 (f.188, vol. II), conţin informaţii contradictorii legate de T.V.A. colectată.

În decontul de T.V.A., pentru luna decembrie 2005, nr.XXXX/xx.xx.xxxx (f. 204, vol. II), confirmat de D.G.F.P. Suceava – A.F.P.C. Rădăuţi (f. 200 ds., vol. II), la rd.1 „livrări”se regăseşte valoarea TVA colectată în sumă de 30.002 lei.

În evidenţa contabilă de la S.C. Y S.R.L se regăseşte o „dublură” a decontului nr. XXXX/xx.xx.xxxx (fila 189 ds, vol. II), unde la rd.1 „livrări” se regăseşte valoarea TVA colectată în sumă de 620.522 lei.

Pagina 2 la „dublura” decontului nr. XXXX /C a fost preluată de la decontul de TVA confirmat (4.3) de DGFP Suceava – AFPC Rădăuţi, aşa cum se desprinde din analiza cifrei de control de 2707424, realizată de expertul asistent B. G. care a identificat cifra de control de 2707424 (4.1şi 4.2), pentru ambele deconturi cu acelaşi număr, dar cu informaţii diferite pe pagina 1.

Pe lângă Jurnalul de vânzări pentru luna decembrie 2005 (f.188, vol II) cu TVA colectat de 650.522,33 lei (valoare diferita de cea declarată în decontul de TVA pe luna decembrie confirmat de DGFP Suceava - AFPC Rădăuţi), la dosar mai există încă un jurnal de vânzări pentru aceeaşi lună ( f. 17 ds, vol II) cu TVA colectată de 30.002 lei.

Din cele expuse se desprinde faptul că valoarea TVA colectat din Nota contabila 4/decembrie 2005 de 620.522, 33 lei este diferită de TVA colectat declarată în decontul de TVA pe luna decembrie confirmat de DGFP Suceava - AFPC Rădăuţi, unde apare menţionată doar suma de 30.002 lei.

Verificarea evidenţei contabile nu a fost posibilă, deoarece, la toate solicitările făcute de către poliţie, lichidator judiciar nu a pus la dispoziţie evidenţa contabilă a S.C. Y S.R.L., deoarece nu a fost predată de către administratorul firmei.

Atunci când se constată neconcordanţe între evidenţele contabile şi fiscale, sintetice şi analitice, detaliate şi centralizatoare, între registrele jurnal, note contabile, balanţe de verificare, etc., dar şi „dubluri” la diferite documente, cu informaţii contradictorii, sumele declarate nu pot fi reale şi de aceea trebuie avute în vedere probele administrate de către organele de anchetă.

Nu este indiferent ce declaraţie se ia în calcul, deoarece declaraţia care se ia în calcul trebuie să fie susţinută de documente justificative care trebuie sa reflecte operaţiunile reale.

De asemenea, inculpaţii contestă aspectul legat de stornarea facturii fiscale. Nu considerăm relevant în cauză acest aspect, deoarece s-a făcut pe fondul unei nerealităţi a operaţiunilor de furnizare a mărfii către beneficiar. Ar fi fost relevant în condiţiile în care factura fiscală ar fi avut la bază operaţiuni reale, iar de la momentul stornării acesteia ar fi fost înlăturate consecinţele fiscale ale emiterii, dar cum scopul urmărit a fost de a-i înlesni inculpatului C. C. deducerea taxei pe valoare adăugată aferentă facturii fiscale şi care se ridică la o sumă destul de considerabilă, respectiv 570.000 lei, nu apreciem obiectiv, util şi relevant aspectul stornării facturii.

Factura de retur marfă nr. XXXXXX/xx.xx.xxxx emisă de SC X. SRL după inspecţia fiscală încheiată în xx.xx.xxxx, nu are suport intr-o operaţiune reală, dat fiind faptul că refuzul de ciur nu a ajuns niciodată în depozitele firmei, inculpatul C. C. nu a prezentat documente justificative de transport din care să rezulte că refuzul de ciur a fost ridicat de la custode, respectiv S.C. Y S.R.L, nici documente contabile din care să rezulte plăţile făcute pentru această cantitate de pietriş.

Furnizorul în persoana inculpatului M. D. a stornat în totalitate factura iniţială cu factura XXXXXXXX,din data de xx.xx.xxxx, dar şi această dată este pusă sub semnul îndoieli, pentru că în luna decembrie 2006, inculpatul a specificat că nu a stornat factura fiscală seria SV VEA nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx, ulterior, în anul 2007, la solicitarea organului fiscal de a prezenta documentele contabile pentru verificările legate de tranzacţia efectuată cu SC X. SRL Botoşani, a prezentat factura de stornare.

Prejudiciului în valoare de 570.000 lei produs bugetului de stat, pentru care s-a calculat majorări de întârziere la plată în sumă de 403.729 lei, pentru perioada xx.xx.xxxx - xx.xx.xxxx (suma de 416.243 lei este calculată pentru o taxă pe valoarea adăugată în sumă de 591.405 lei), nu a fost recuperat, motiv pentru care Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Botoşani se constituie parte civilă în procesul penal. SC X. SRL Botoşani, prin administrator C. C., la data de xx.xx.xxxx, a emis factura fiscală seria BT VDL nr. XXXXXXXX, factură întocmită fără să fi avut loc în realitate o operaţiune economico-financiară efectuată şi care să ofere dreptul diminuării veniturilor impozabile şi ajustării taxei pe valoare adăugată colectată, cu scopul urmărit de a se sustrage de la plata sumei de 30.823 lei, reprezentând TVA colectată şi ajustată nelegal, şi de amânare la plată a impozitului pe profit în sumă de 25.956 lei, aferent profitului impozabil în valoare de 162.226 lei.

Prin înregistrarea în evidenţa contabilă şi fiscală (jurnal de vânzări luna februarie 2005, decont TVA pentru luna februarie 2005) la S.C. X. S.R.L., a facturii fiscale de stornare cu seria BT VDL nr. XXXXXXXX/xx.xx.xxxx, în valoare de 193.049,41 lei (sumă ce include TVA în sumă de 30.823 lei), fără ca această înregistrare să reflecte o operaţiune economico-financiară reală, s-a produs diminuarea nejustificată a veniturilor impozabile cu suma de 162.226 lei, iar pe cale de consecinţă diminuarea profitului impozabil cu suma de 25.956 lei şi diminuarea nejustificată a taxei pe valoare adăugată colectată de plată cu suma de 30.823 lei, aferente perioadei fiscale în care a avut loc operaţiunea, respectiv trimestrul I al anului 2005, cu termen de plată pentru TVA la data de 25 martie 2005 şi pentru impozit pe profit la data de 25 aprilie 2005.

În concluzie, emiterea şi înregistrarea de către S.C. X. S.R.L. a facturii fiscale cu seria BT VDL nr. XXXXXXXX/xx.xx.xxxx s-a făcut incorect atât din punct de vedere contabil cât şi din punct de vedere fiscal, motivat de faptul că factura face parte dintr-un lanţ de facturi prin care s-a facturat cu întârziere, s-a stornat de două ori şi s-a refacturat de două ori, aceeaşi diferenţă valorică la factura XXXXXXXX /xx.xx.xxxx grâu rezervă, în loc ca această diferenţă valorică să fi fost inclusă corect în valoarea facturii iniţiale nr. XXXXXXXX /xx.xx.xxxx emisă pentru întreaga cantitate de 536.818 kg. grâu.

Ulterior, agentul economic a emis şi înregistrat în contabilitate factura fiscală nr. XXXXXXXX/xx.xx.xxxx, cu explicaţia „diferenţă valorică la factura XXXXXXXX/xx.xx.xxxx grâu rezervă”, prin care s-a anulat operaţiunea de stornare înregistrată cu factura BT VDL nr. XXXXXXXX/xx.xx.xxxx.

S.C. X. S.R.L. nu a prezentat documente care să justifice legalitatea stornărilor şi refacturărilor diferenţei valorice de 193.049,42 lei, aferentă operaţiunii de livrare a cantităţii de 536.818 kg în valoare totală de (înscrisă în factura XXXXXXXX/xx.xx.xxxx), ce a avut loc cu 2 ani în urmă, raportat la data facturii de stornare XXXXXXXX/xx.xx.xxxx.

Potrivit art. 6 alin. 1 din Legea nr. 82/1991, orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ, iar potrivit aliniatului 2 din acelaşi articol de lege documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au vizat şi aprobat.

În speţă, factura fiscală cu seria BT VDL nr. XXXXXXXX/xx.xx.xxxx, emisă de către S.C. X. S.R.L., pentru clientul cumpărător S.C. Z S.A.(document justificativ ce a stat la baza înregistrării în contabilitate) a fost întocmită fără să fi avut loc în realitate o operaţiune economico-financiară efectuată, care să de-a dreptul diminuării veniturilor impozabile şi ajustării taxei pe valoare adăugată colectată.

Prejudiciul cauzat bugetului de stat constă în majorări pentru neplata în termen a obligaţilor privind impozitul pe profit în sumă de 2.613 lei (perioada xx.xx.xxxx - xx.xx.xxxx) şi T.V.A. în sumă de 3.963 lei (perioada 25.03.2005 – 25.09.2005), calculate de organul fiscal şi incluse în obligaţiile suplimentare în valoare de 197.891 lei (aferente impozitului pe profit), respectiv 416.243 lei(aferente TVA de plată).

Rechizitoriul cuprinde şi date referitoare la latura civilă, date privind desfăşurarea urmăririi penale, circumstanţele personale ale inculpaţilor, mijloacele de probă şi cheltuielile judiciare.

Judecătorul de cameră preliminară a fost investit cu soluţionarea cauzei potrivit art.344 alin.2 Cod procedură penală, comunicându-se celor doi inculpaţi copia certificată a rechizitoriului, cu aducerea la cunoştinţă a obiectului procedurii în camera preliminară, a dreptului de a-şi angaja un apărător şi a termenului în care, de la data comunicării, pot formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

În termenul stabilit, s-au formulat cereri şi excepţii cu privire la neregularităţi ale rechizitoriului, la nelegalitatea efectuării actelor de către organele de urmărire penală, solicitându-se refacerea rechizitoriului.

La expirarea termenelor prevăzute la alin.2 şi 3 al art.344 Cod procedură penală, cererile şi excepţiile formulate de către inculpaţi au fost comunicate din oficiu Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani, care a răspuns în scris, solicitându-se respingerea, ca nefondate, a cererilor şi excepţiilor formulate de inculpaţi şi constatarea legalităţii sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale prin rechizitoriul nr.XXX/P/2010 din xx.xx.xxxx al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani .

La data de xx.xx.xxxx, inculpatul C. C., prin apărător ales, avocat A. C., a formulat cerere pentru înlăturarea probelor administrate în cursul urmăririi penale, precum şi pentru restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii actelor de urmărire penală.

S-a solicitat în primul rând excluderea probei cu înscrisurile "jurnal de vânzări" şi "nota contabilă" aparţinând S.C. Y S.R.L. în care apare menţionată valoarea TVA colectată pentru luna decembrie 2005 suma de 30.002 lei (pg. 6 rechizitoriu). Acesta întrucât pentru aceste documente considerate probe decisive de către procuror există dubluri în contabilitatea societăţii sus-menţionate, în care suma reprezentând TVA colectată în luna decembrie 2005 este de 650.522,33 lei, aceste din urmă documente dovedind practic nevinovăţia noastră, a inculpaţilor. Nu există nici în rechizitoriu şi nici în dosar nici un argument pentru care primul rând de documente a fost preferat celui de-al doilea, altul decât cel că procurorul a fost convins de la început de vinovăţia inculpaţilor.

Cu alte cuvinte, procurorul îşi bazează convingerea că a fost săvârşită o faptă penală pe un document pe care 1-a acceptat pentru că era convins de săvârşirea acelei fapte. Acest gen de argumentaţie în cerc vicios arată nelegalitatea trimiterii în judecată.

Procurorul a mai arătat cu privire la aceste documente că verificarea evidenţei contabile a societăţii Y pentru a se stabili care dintre cele două rânduri de documente este real nu a fost posibilă întrucât documentele nu au fost găsite de organele de anchetă.

Solicită aşadar excluderea probei cu aceste înscrisuri şi, întrucât aceasta era singura probă pe care se baza trimiterea în judecată pentru evaziune fiscală (procurorul ignorând chiar şi expertiza contabilă efectuată în cauză care a stabilit o altă stare de fapt şi un alt prejudiciu), în temeiul art. 346 al. 3 lit. b din Codul de procedură penală solicită restituirea cauzei Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani.

În al doilea rând, solicită restituirea cauzei Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani în temeiul art. 346 al. 3 lit. a din Codul de procedură penală întrucât procurorul a acceptat ca probă un document care nu se află la dosar. Atât procurorul cât şi expertul contabil îşi întemeiază argumentaţia pe "adresa nr. XX/xx.xx.xxxx care ar fi fost emisă de către S.C. Y S.R.L. societăţii S.C. X. S.R.L.

Astfel, expertul a apreciat că, deşi înregistrarea facturii seria S.V. VEA nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx emisă de S.C. Y S.R.L. se pare că s-a făcut corect, S.C. X. S.R.L. nu a înregistrat factura de stornare XXXXXXXX/xx.xx.xxxx, emisă tot de S.C. Y S.R.L., „deşi stornarea şi motivele stornării au fost comunicate de către S.C. Y S.R.L. societăţii S.C. X. S.R.L. prin adresa XX/xx.xx.xxxx (potrivit RIF - ds, fila 193 şi adresa XX/xx.xx.xxxx - ds. fila 15, vol. II).”

Reţinerea ca probă a adresei XX/xx.xx.xxxx ca argument pentru concluziile expertului şi procurorului în sensul că operaţiunea de stornare ar fi fost comunicată societăţii X. reprezintă o încălcare a legii. în condiţiile în care aceştia nu au văzut adresa menţionată (care de altfel nu a fost văzută nici de părţi, nefiind la dosar). Aspectul referitor la obligaţia înregistrării operaţiunii de stornare de către S.C. X. S.R.L. este esenţial cauzei, cu atât mai mult cu cât adresa XX/xx.xx.xxxx nu este semnată de cumpărător iar ulterior anului 2006 părţile au întocmit procese-verbale de custodie, cumpărătorul înapoind chiar marfa cu factura XXXXXX/xx.xx.xxxx, vânzătorul semnând această refacturare, astfel încât o adresă ipotetică nr. XX/xx.xx.xxxx ar fi relevantă, fiind important a se stabili cum s-a emis şi dacă este legal întocmită. Procurorul şi expertul nu puteau să îşi întemeieze concluziile pe constatările raportului de inspecţie fiscală, cu atât mai mult cu cât art. 198 al. 2 teza 2-a din Codul de procedură penală prevede că procesele-verbale întocmite de organele prevăzute la art. 61 alin. 1 lit. a-c constituie acte de sesizare a organului de urmărire penală şi nu au valoarea unor constatări de specialitate în procesul penal.

În temeiul art. 346 al. 3 lit. a din Codul de procedură penală, solicită de asemenea restituirea cauzei Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani întrucât în mod nelegal atât procurorul cât şi prim-procurorul au acceptat concluziile expertului deşi acesta a reţinut o altă situaţie de fapt decât cea reţinută de procuror. Aceasta are drept consecinţă imposibilitatea stabilirii obiectului judecăţii, inclusiv în ceea ce priveşte valoarea prejudiciului pentru fapta despre care se susţine că ar fi comis-o. De altfel, urmare a acestei situaţii, în cuprinsul rechizitoriului nu se face nici o referire la principala probă administrată în cauză, expertiza contabilă, nici măcar în ceea ce priveşte valoarea prejudiciului

Acest dosar este deosebit de complex, în două rânduri fiind luată faţă de inculpat soluţia de neîncepere a urmăririi penale, dosarul fiind întocmit ca urmare a unui raport de inspecţie fiscală din 2010, întocmit aşadar la 5 ani după comiterea aşa-ziselor fapte, confuz şi deosebit de stufos, care nu lămureşte în nici un fel care sunt, în concret, faptele pentru care este cercetat. Mai mult, în perioada trecută de la aşa-zisa comitere a faptelor şi până în prezent legislaţia fiscală s-a modificat în mod esenţial, în mai multe rânduri, cu deosebire în ceea ce priveşte normele implicate direct în calificarea faptei sale.

În aceste condiţii, a considerat că administrarea unei probe cu expertiza financiar-contabilă era esenţială pentru lămurirea cauzei. Prin Ordonanţa din xx.xx.xxxx dispusă în dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani nr. XXX/P/2010 a fost admisă proba cu expertiză fiscală solicitată de suspecţii C. C. şi M. D.. Prin Ordonanţa din xx.xx.xxxx dispusă în acelaşi dosar a fost desemnat pentru efectuarea expertizei expertul N. M., iar experţii asistenţi recomandaţi de cei doi suspecţi au fost numiţi R.S, respectiv B. G.. Obiectivele expertizei au fost stabilite de procuror.

Expertul N. M. a depus expertiza la data de xx.xx.xxxx, cei doi experţi asistenţi depunând fiecare opinii separate.

Având în vedere prevederile Codului de procedură penală cu privire la procedura desfăşurării expertizei, cu deosebire art. 179 al. 4 lit. c care dispune că raportul de expertiză cuprinde.... concluziile, prin care se răspunde la obiectivele stabilite de organele judiciare, precum şi orice alte precizări şi constatări rezultate din efectuarea expertizei, în legătură cu obiectivele expertizei, este dincolo de orice îndoială faptul că expertul trebuie, prin expertiza efectuată, să răspundă precis obiectivelor fixate de procuror. Obiectivele au fost clar stabilite şi delimitate, expertul nefiind îndreptăţit, nici legal şi nici sub aspectul competenţei profesionale, să ignore aceste obiective şi să îşi traseze propriile "direcţii de anchetă", în funcţie de aprecierile sale asupra importanţei datelor aflate la dosar.

Expertul a considerat însă, în mod cu totul nelegal, că nu trebuie să răspundă primului obiectiv al expertizei, deşi întrebarea pusă de procuror expertului constituie miezul acestui dosar. Astfel, la primul obiectiv expertul trebuia să răspundă la întrebarea: înregistrarea în actele contabile ale SC X. S.R.L. a facturii fiscale seria S.V. VEA nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx emisă de S.C. Y S.R.L., raportat la situaţia de fapt expusă mai sus, s-a făcut corect din punct de vedere fiscal? La această întrebare expertul a răspuns prin invocarea altor două aspecte, care nu au fost avute în vedere nici de procuror şi nici de părţi atunci când au stabilit, conform legii, obiectivele expertizei. Expertul a arătat, pe de o parte, că art. 2 din contractul cu numărul XXX/xx.xx.xxxx încheiat între S.C. Y COM IMPEX S.R.L. şi S.C. X. S.R.L. contravine reglementărilor Hotărârii 831/2007, iar pe de altă parte expertul s-a referit la operaţiunea de stornare din xx.xx.xxxx, apreciind că aceasta ar fi trebuit înregistrată în contabilitatea S.C. X. S.R.L., urmarea neînregistrării operaţiunii de stornare fiind înscrierea incorectă a sumei reprezentând TVA datorată în decontul lunii februarie 2006, în consecinţă stabilind şi prejudiciul prin raportare la neînregistrarea facturii de stornare.

Este adevărat că analizând expertiza în întregul ei se poate trage concluzia, inclusiv printr-o interpretare "per a contrario", că răspunsul expertului N. M. la obiectivul nr. 1 este acela că "înregistrarea în actele contabile ale S.C. X. S.R.L. a facturii fiscale seria S.V. VEA nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx emisă de S.C. Y S.R.L., raportat la situaţia de fapt expusă în ordonanţă, s-a făcut corect din punct de vedere fiscal însă ulterior operaţiunea de stornare nu a fost înregistrată de către S.C. X. S.R.L, deşi această stornare trebuia înregistrată".

Solicită să se observe că atât la stabilirea situaţiei de fapt cât şi la calcularea prejudiciilor, atât la obiectivul nr. 1 cât şi la celelalte obiective expertul s-a bazat în exclusivitate, din nou, pe constatările rapoartelor de inspecţie fiscală. Potrivit dispoziţiilor art. 198 al. 2 teza a 2-a din Codul de procedură penală aceste rapoarte nu au valoarea unor constatări de specialitate, acesta fiind unul din argumentele esenţiale pentru care procurorul a dispus efectuarea expertizei. Ca urmare, deşi evident le putea avea în vedere, expertul era obligat să verifice rapoartele de inspecţie fiscală şi să le confrunte cu actele aflate în evidenţa contabilă ale societăţilor S.C. Y S.R.L. şi S.C. X. S.R.L. Aceasta era de fapt sarcina expertului, dosarul neavând nevoie de un rezumat al rapoartelor de inspecţie fiscală ci de o expertiză tehnică obiectivă care să analizeze actele aflate la dosar dar şi actele fiscal-contabile aflate în posesia părţilor. Ori, expertul nici măcar nu a încercat să ia legătura cu părţile sau reprezentanţii acestora pentru a solicita documentele necesare, mărginindu-se la conspectarea rapoartelor de inspecţie fiscală.

Tocmai din acest motiv expertul nu a observat, de exemplu, că textele din Codul fiscal pe care şi-au întemeiat constatările organele de control fiscal nu sunt cele în vigoare la momentul 2005 - 2006, ci textele modificate şi completate prin actele normative ulterioare, fapt semnalat în opinia separată a expertului R.S(pag. 9).

În sfârşit, în legătură cu obiectivul nr. 2 cu privire la înregistrarea facturii fiscale seria BT VDL nr. XXXXXXXX/xx.xx.xxxx emisă de S.C. Z S.A., solicită să se observe că expertul N. M., în condiţiile în care şi-a bazat concluziile doar pe rapoartele de inspecţie fiscală, şi-a însuşit în mod subiectiv şi selectiv concluziile acestor rapoarte, apreciind că emiterea şi înregistrarea de către S.C. X. S.R.L. a facturii fiscale cu seria BR VDL nr. XXXXXXXX/xx.xx.xxxx s-a făcut incorect atât din punct de vedere contabil cât şi din punct de vedere fiscal. Pentru a-şi justifica această opinie expertul arată că factura respectivă "face parte dintr-un lanţ de facturi prin care s-a facturat cu întârziere, s-a stornat de două ori şi s-a refacturat de două ori aceeaşi diferenţă valorică la factura XXXXXXXX/xx.xx.xxxx grâu rezervă".

Nici facturarea cu întârziere, nici stornarea şi nici refacturarea nu constituie, în sine, încălcări ale legislaţiei fiscale. Ceea ce expertul ar fi trebuit să verifice, pentru a stabili dacă înregistrarea în contabilitate a facturii respective s-a făcut corect (obiectivul trasat de procuror) era realitatea operaţiunilor comerciale reflectate prin aceste stornări şi refacturări. Dacă aceste operaţiuni sunt reale şi realizate efectiv de părţi, "lanţul de facturi" nu mai reprezintă încălcări ale legii. Ori, expertul nu a făcut nici un efort din acest punct de vedere, însuşindu-şi doar opiniile inspectorilor fiscali.

Faţă de cele arătate mai sus a formulat, în consens cu opinia separata depusă de expertul R.S, obiecţiuni la raportul de inspecţie fiscală depus de expertul N. M..

Din păcate, atât procurorul cât şi prim-procurorul au decis nelegal să respingă cererea privind obiecţiunile la expertiză contabilă. Pentru a respinge cererea procurorul a motivat, în mod total nelegal, că factura fiscală în discuţie "nu a avut la bază operaţiuni reale". Această motivare este reluată şi în rechizitoriu, procurorul subliniind astfel că el a stabilit deja nelegalitatea operaţiunii comerciale reflectată în factura respectivă iar orice alte discuţii sunt inutile.

Această atitudine a o apreciază ca fiind nelegală. Din moment ce procurorul a admis cererea de administrare a unei expertize, probă pe care a considerat-o esenţială pentru apărarea sa, este evident că situaţia de fapt nu era definitiv lămurită de către procuror. Din moment ce procurorul a stabilit ca prim obiectiv al expertizei: Expertul va stabili dacă înregistrarea în actele contabile ale S.C. X. S.R.L. a facturii fiscale seria S.V. VEA nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx emisă de S.C. Y S.R.L., raportat la situaţia de fapt expusă mai sus, s-a făcut corect din punct de vedere fiscal, urmând să calculeze eventualul prejudiciu cauzat bugetului de stat, este evident că răspunsul expertului are relevanţă în cauză şi este important pentru stabilirea existenţei infracţiunii de evaziune fiscală. Procurorul arată prin rechizitoriu că operaţiunea comercială menţionată în factură este fictivă, aspect care ar fi fost stabilit deja de procuror înainte de dispunerea expertizei, ceea ce înseamnă că toată această procedură de depunere de cereri, depunere de obiective, desemnare expert, desemnare experţi-parte, stabilire de obiective nu a avut nici un sens, fiind doar un exerciţiu de imagine, fapt care duce la consecinţa nelegalităţii rechizitoriului.

În temeiul art. 346 al. 3 lit. a din Codul de procedură penală solicită restituirea cauzei Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani întrucât rechizitoriul este nelegal întocmit în ceea ce priveşte cea de-a doua faptă de evaziune fiscală pentru care a fost trimis în judecată.

Astfel, atât din documentele aflate la dosar cât şi din rechizitoriu rezultă că S.C. X. S.R.L. ar fi emis o factură, seria BT VDL nr. XXXXXXXX/xx.xx.xxxx, care ulterior a fost stornată, apreciindu-se de către procuror că astfel s-ar fi produs un prejudiciu de 30.823 lei bugetului de stat. Absolut nici o probă şi nici un cuvânt din rechizitoriu nu face însă referire la inculpat. Acesta nu a semnat şi nici nu a avut cunoştinţă despre emiterea sau stornarea unei astfel de facturi.

Procurorul precizează clar: "emiterea şi înregistrarea de către S.C. X. S.R.L. a facturii fiscale s-a făcut incorect atât din punct de vedere contabil cât şi din punct de vedere fiscal", "S.C. X. S.R.L. nu a prezentat documente care să justifice legalitatea stornărilor şi refacturărilor", "agentul economic a emis şi înregistrat în contabilitate factura fiscală" ş.a. Nici o referire nu se face la persoana sa şi nici nu se putea face, din moment ce nu a fost în nici un fel implicat în realizarea acestei înregistrări contabile.

Este evident aşadar că procurorul a făcut o confuzie între răspunderea penală a persoanei juridice si răspunderea penală a persoanei fizice. Deşi rechizitoriul se referă expres la faptele eventual comise de persoana juridică, din eroare a fost trimis în judecată. Rechizitoriul este nelegal întocmit astfel încât se impune restituirea cauzei parchetului pentru ca procurorul să decidă care este în opinia sa persoana vinovată şi să modifice rechizitoriul în consecinţă.

În sfârşit, în temeiul art. 346 al. 3 lit. a din Codul de procedură penală solicită de asemenea restituirea cauzei Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani întrucât rechizitoriul este nelegal, procurorul care a efectuat urmărirea penală fiind incompatibil, conform art. 65 al. 1 raportat la art. 64 al. 1 lit. f din Codul de procedură penală. A depus împotriva procurorului două cereri de recuzare, ambele respinse în opinia sa în mod nelegal. Această situaţie poate fi analizată şi cenzurată de către judecătorul de cameră preliminară. În plus, solicită să se observe că, din câte cunoaşte, ambii apărători pe care i-a avut în cursul urmăririi penale au depus cereri pentru a fi prezenţi la efectuarea urmăririi penale, cereri cărora nu li s-a dat curs de către procuror, urmărirea penală fiind astfel nelegală.

La data de xx.xx.xxxx, inculpatul M. D., prin apărător ales, avocat S. I., a solicitat constatarea nelegalităţii actului de sesizare a instanţei în ceea ce îl priveşte, întrucât a fost incriminat în mod nelegal, în speţă dispunându-se iniţial neînceperea urmăririi penale, soluţie ce nu a fost atacată în mod legal de niciuna din părţile interesate. Astfel, consideră că nu s-au respectat rigorile procedurale prevăzute de art.220 raportat la art.278 C.pr.pen, aspect ce a determinat sesizarea nelegală cu rechizitoriu.

Este de relevat că redeschiderea procesului penal nu s-a făcut potrivit dispoziţiilor Codului de procedură, de fapt în speţă s-a reluat urmărirea penală ca urmare a infirmării ordonanţei procurorului de caz, infirmare care nu a respectat termenele prevăzute de art. 278, ci care s-a realizat din oficiu, după 5 ani. În plus, învederează că nu a existat nicio probă nouă care să impună infirmarea acestei soluţii, efectuarea tuturor actelor de urmărire penală ulterioare fiind astfel nelegală.

Pe cale de consecinţă, invocă excepţia nulităţii Ordonanţei nr.421/21/2012 din xx.xx.xxxx prin care s-a infirmat din oficiu rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 1763/P/2007.

Totodată, solicită constatarea nelegalităţii administrării probei cu expertiză contabilă întrucât aceasta din urmă nu corespunde dispoziţiilor legale.

Astfel, deşi în cauză au fost desemnaţi doi experţi recomandaţi pentru cei doi inculpaţi, fiecare având opinii separate, nu s-au luat în considerare concluziile acestora, iar în ceea ce îl priveşte nu au fost verificate aspectele relevate de către expertul B.. Raportul de expertiză fiscal-judiciară efectuat de către N. M. este nelegal întrucât cuprinde concluzii care nu reflectă realitatea cu privire la înregistrările facturilor fiscale de refuz-ciur din decembrie 2005, respectiv februarie 2006, emise de SC Y SRL. Relevă pagina 16 din raportul de expertiză N. în care se afirmă că factura SVVEA, nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx este înscrisă în decontul de TVA, aspect ce intră în contradicţie cu concluziile de la pag. 17 unde acelaşi expert afirmă că „potrivit informaţiilor furnizate de IPJ Botoşani, SC Y SRL nu a înregistrat factura din 2005 (sus-menţionată) ".

Rezultă că această expertiză nu s-a realizat pe documente şi elemente obiective, ci pe aspecte constatate de organele de Poliţie, ceea ce denotă inexistenţa unei analize contabile concrete.

Însă analiza contabilă detaliată a acestor aspecte de înregistrare fiscale şi a efectelor produse este realizată de expertul B. în răspunsul dat la pct. 5, pag.9 -12 din opinia separată. De observat că în cuprinsul acestei analize se evidenţiază atât existenţa stocului de refuz-ciur, provenienţa acestuia, precum şi efectele fiscale a facturii emise în decembrie 2005 către SC X. SRL, efecte care se întind până la factura de storn din xx.xx.xxxx.

De aceeaşi manieră formală este analizat şi celălalt obiectiv al raportului de expertiză care îl priveşte, respectiv cum a fost înregistrată custodia cantităţii de 200.000 mc refuz-ciur, concluzionându-se că în fapt nu există un act de custodie înregistrat şi deci avem de a face cu o înregistrare incorectă a livrărilor de produse finite. Or, realitatea este diferită: la data de xx.xx.xxxx, în gestiunea SC Y SRL se regăsea cantitatea totală de 932.912 mc - refuz ciur preluată de la SC T. Iaşi, conform expertizei B., Cap. II, pct.5.5.2. În acelaşi Raport de expertiză, pct.5.5.3 se evidenţiază că pentru „determinarea stocului REFUZ-CIUR s-a întocmit un releveu de o entitate neutră în ianuarie 2006 din care rezultă că în stoc se afla cantitatea de 932.912 mc, acest releveu fiind o probă indubitabilă.

În consecinţă, neanalizând actele contabile, ci doar menţiunile organelor de anchetă, expertiza contabilă nu răspunde scopului pentru care a fost propusă, fiind una formală, încălcându-se principiul general al legalităţii, dar mai ales al loialităţii probelor.

În temeiul art. 346, alin.3 solicită excluderea acestei probe, fiind nelegal administrată şi restituirea cauzei la Parchet.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani a formulat răspuns la cererile şi excepţiile invocate de inculpaţi .

Judecătorul de Cameră preliminară din cadrul Tribunalului Botoşani reţine că, potrivit dispoziţiilor art.342 Cod procedură penală, obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea competenţei şi legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Astfel, deşi este adevărat că, aşa cum este cazul în speţă, în condiţiile efectuării actelor de urmărire penală atât înainte de 01.02.2014, cât şi ulterior, valabilitatea acestora se examinează potrivit art. 4 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, judecătorul de Cameră preliminară din cadrul Tribunalul Botoşani apreciază că nu poate fi reţinută nici un fel de nulitate.

Cu referire le excepţiile invocate şi cererile formulate de către inculpatul C. C.:

I. La primul punct s-a solicitat excluderea probei cu înscrisurile „jurnal vânzări” şi „notă contabilă”, aparţinând S.C. Y S.R.L. pe motiv că acestea ar fi sigurele probe pe care s-a bazat trimiterea în judecată, lipsind motivarea pentru care a fost preferat doar un rând de documente, fiind acceptate doar pentru că procurorul era convins de săvârşirea faptei reţinute în sarcina inculpatului.

Pentru infractiunea prevazuta de art. 9 alin.1 lit. c din Legea nr. 241/2005, descrisă la punctul I din rechizitoriu, întreg probatoriul a fost coroborat, începând cu pagina 5 din Rechizitoriu şi până la pagina 7 fiind descrise în amănunt probele care au condus la concluzia că societatea furnizoare nu avea posibilitatea obiectivă să livreze cantitatea de 200.000 m.c. refuz ciur (produs de balastieră, în acelaşi rechizitoriu au fost date explicaţii cu referire la folosirea de către inculpatul M. D. de documente contabile cu informaţii contradictorii legate de taxa pe valoare adăugată (pg. 6- 7), fiind motivat aspectul contestat de către inculpatul C. C., respectiv, atunci când se constată neconcordanţe între evidenţele contabile şi fiscale, sintetice şi analitice, detaliate şi centralizatoare, între registrele jurnal, note contabile, balanţe de verificare, etc., dar şi „dubluri” la diferite documente, cu informaţii contradictorii, sumele declarate nu pot fi reale şi de aceea trebuie avute în vedere probele administrate de către organele de anchetă.

De asemenea, subliniem că, în procedura de Cameră preliminară, probele nu se exclud pentru lipsa sau nu a valorii lor probatorii, aceasta apreciindu-se la luarea hotărârii asupra fondului cauzei, sau pentru că un exemplar al dublurilor ar dovedi nevinovăţia inculpatului, iar celălalt ar dovedi vinovăţia sa, ci pentru eventuala nelegală administrare a probatoriului.

II. La al doilea punct s-a solicitat restituirea cauzei la procuror potrivit art.346 alin.3 lit.a C. pr. pen., pe motiv că parchetul a acceptat ca probă un document care nu se regăseşte la dosar, respectiv adresa nr. XX/xx.xx.xxxx, şi la care s-a făcut referire de către procuror, în rechizitoriu şi de către expertul contabil, în raportul de expertiză.

Mai întâi, este de observat că cazul de restituire prevăzut de litera a) a art.346 este subsecvent situaţiei de la art.345 C. proc. pen., respectiv aceleia în care s-a pronunţat deja o încheiere de trimitere a cauzei la procuror potrivit acestui din urmă text legal, ipoteza care nu se regăseşte în cauză, astfel încât nu se poate solicita direct „restituirea”.

Şi, în orice caz, nici una din ipotezele legale menţionate nu subscriu sau nu au legătură, cu existenţa sau nu la dosar a unui înscris.

Expertul menţionează:„Operaţiunea consemnată în factura S.V. VEA nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx, a fost anulată prin stornare de către S.C. Y S.R.L ce a emis factura fiscală nr. XXXXXXXX/xx.xx.xxxx, dar în contabilitate S.C. X. S.R.L, nu s-a înregistrat această operaţiune, deşi stornarea şi motivele stornării au fost comunicate de către SC Y S.R.L, societăţii SC X. SRL, prin adresa XX/xx.xx.xxxx, potrivit RIF, fila 198, vol I, ds., şi adresa 18/xx.xx.xxxx, fila 15, vol. II ds. ….”.

Înscrisul la care se face referire, adresa SC Y SRL din data de xx.xx.xxxx, care se află la fila 15 vol II d.u.p., chiar dacă reprezintă o eroare de menţionare ca număr, purtând nu nr.XX, ci nr.YY, nu are legătură cu dispoziţiile legale în baza cărora se solicită restituirea cauzei la procuror.

Cu referire la stornarea facturii fiscale seria SV VEA nr. XXXXXXX, în rechizitoriu s-a menţionat „De asemenea, inculpaţii contestă aspectul legat de stornarea facturii fiscale. Nu considerăm relevant în cauză acest aspect, deoarece s-a făcut pe fondul unei nerealităţi a operaţiunilor de furnizare a mărfii către beneficiar. Ar fi fost relevant în condiţiile în care factura fiscală ar fi avut la bază operaţiuni reale, iar de la momentul stornării acesteia ar fi fost înlăturate consecinţele fiscale ale emiterii, dar cum scopul urmărit a fost de a-i înlesni inculpatului C. C. deducerea taxei pe valoare adăugată aferentă facturii fiscale şi care se ridică la o sumă destul de considerabilă, respectiv 570.000 lei, nu apreciem obiectiv, util şi relevant aspectul stornării facturii.

Factura de retur marfă nr. XXXXXX/xx.xx.xxxx emisă de SC X. SRL după inspecţia fiscală încheiată în xx.xx.xxxx, nu are suport intr-o operaţiune reală, dat fiind faptul că refuzul de ciur nu a ajuns niciodată în depozitele firmei, inculpatul C. C. nu a prezentat documente justificative de transport din care să rezulte că refuzul de ciur a fost ridicat de la custode, respectiv S.C. Y S.R.L, nici documente contabile din care să rezulte plăţile făcute pentru această cantitate de pietriş.

Furnizorul în persoana inculpatului M. D. a stornat în totalitate factura iniţială cu factura XXXXXXXX,din data de xx.xx.xxxx, dar şi această dată este pusă sub semnul îndoieli, pentru că în luna decembrie 2006, inculpatul a specificat că nu a stornat factura fiscală seria SV VEA nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx, ulterior, în anul 2007, la solicitarea organului fiscal de a prezenta documentele contabile pentru verificările legate de tranzacţia efectuată cu SC X. SRL Botoşani, a prezentat factura de stornare….”.

Rezultă, astfel, că raţionamentul juridic în trimiterea în judecată a inculpatului C. C. nu s-a  întemeiat doar pe menţionata adresă, ci au fost coroborate probele.

La acelaşi punct al cererii, inculpatul menţionează că procurorul şi expertul nu puteau să îşi întemeieze concluziile pe constatările raportului de inspecţie fiscală, cu atât mai mult cu cât art. 198 al. 2 teza 2-a din Codul de procedură penală prevede că procesele-verbale întocmite de organele prevăzute la art. 61 alin. 1 lit. a-c constituie acte de sesizare a organului de urmărire penală şi nu au valoarea unor constatări de specialitate în procesul penal.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Botoşani subliniază că această aserţiune juridică nu poate subzista, întrucât nu este admisibilă invocarea noilor dispoziţii de procedură, care nu retroactivează, art.198 alin.2 teza a II-a din Noul Cod proc. pen. fiind de imediată aplicare, însă cu derogările expres prevăzute de Legea de aplicare, chiar potrivit articolelor 3 şi 4 din această lege.

III. Un alt motiv invocat şi pentru care se solicită restituirea cauzei la procuror, tot potrivit art.346 alin.3 lit.a C proc. pen., se referă la imposibilitatea stabilirii obiectului judecăţii pentru  faptul că în mod nelegal procurorul şi prim procurorul au acceptat concluziile expertului deşi acesta a reţinut o altă situaţie de fapt decât cea reţinută de către procuror.

Este de reţinut însă, că expertul nu stabileşte situaţii de fapt, ci doar dă lămuriri necesare soluţionării dosarului, iar consideraţiile de mai sus referitoare la neaplicabilitatea tezei de restituire a dosarului, se menţin, ca şi cele privind neaplicabilitatea art.198 alin.2 teza a II-a din Noul Cod proc. pen.

În continuare, inculpatul C. C. a criticat concluziile expertizei, respectiv că expertul desemnat de către organul de urmărire penală nu ar fi răspuns la obiectivele stabilite susţinând că expertul ar fi trebuit să facă evaluări asupra realităţii operaţiunilor înregistrate în evidenţa contabilă a S.C. X. S.R.L,. a facturii fiscale seria S.V. VEA nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx şi, astfel, să confirme în totalitate opinia expertului asistent recomandat de inculpat, respectiv R.S.

Aspectele învederate au fost avute în vedere şi la soluţionarea cererii privind obiecţiunile formulate, cât şi în cadrul soluţionării plângerii împotriva ordonanţei de respingere a cererii de administrare de probe, ambele comunicate inculpatului şi apărătorului său.

Expertul desemnat a verificat înregistrarea în actele contabile ale S.C. X. S.R.L. a facturii fiscale seria S.V. VEA nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx, emisă de către S.C. Y S.R.L., raportat la situaţia de fapt expusă în ordonanţa din data de xx.xx.xxxx, respectiv că factura fiscală nu a avut al bază operaţiuni reale, pentru că obiectivul formulat, pus în discuţia părţilor la data de xx.xx.xxxx, preciza să se aibă în vedere acest fapt, probat în altă ordine de idei de către organul de anchetă.

Expertul a concluzionat, într-un mod cât se poate de explicit şi expres, că prin înregistrarea în actele contabile ale SC X. SRL a facturii fiscale seria S.V. VEA nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx, s-a cauzat bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 570.000 lei.

Se evidenţiază că nu s-a reţinut în sarcina inculpatului C. C. faptul că nu ar fi înregistrat în mod corect în evidenţa contabilă factura fiscală seria S.V. VEA nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx, emisă de către S.C. Y S.R.L., ci faptul că înregistrarea acesteia în evidenţa contabilă s-a făcut pe fondul unei nerealităţi a operaţiunii consemnate în factură.

Obiectul judecăţii este dat de rechizitoriu, acesta evidenţiind limitele în care se desfăşoară cercetarea judecătorească, în sarcina inculpatului C. C. fiind reţinută comiterea a două fapte de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2008, ce au fost explicit expuse, făcându-se referire la probele administrate.

Rechizitoriul nr.XXX/P/2010 menţionează: „…constând în faptul că inculpatul, în calitate de administrator al SC X. SRL Botoşani, a dispus înregistrarea în evidenţa contabilă a societăţii, în luna decembrie 2005, a facturii fiscale S.V. VEA nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx, emisă de către S.C. Y S.R.L., ce nu a avut la bază operaţiuni reale, prin care se consemna, în fals, că SC X. SRL Botoşani a achiziţionat cantitatea de 200.000 m.c.  refuz ciur (produs de balastieră), la preţul de livrare de 3.000.000 lei.

Prin activitatea infracţională săvârşită s-a adus un prejudiciu bugetului general consolidat în sumă de 570.000 lei, reprezentând taxa pe valoare adăugată (T.V.A.) dedusă nelegal şi aferentă unei baze impozabile în sumă de 3.000.000 lei.

SC X. SRL Botoşani, prin administrator C. C., în luna februarie 2005, a emis factura fiscală seria BT VDL nr. XXXXXXXX, cu scopul urmărit de a se sustrage de la plata sumei de 30.823 lei, reprezentând TVA colectată şi ajustată nelegal, şi de amânare la plată a impozitului pe profit în sumă de 25.956 lei, aferent profitului impozabil în valoare de 162.226 lei.

Prin înregistrarea în evidenţa contabilă şi fiscală la S.C. X. S.R.L., a facturii fiscale de stornare cu seria BT VDL nr. XXXXXXXX/xx.xx.xxxx, fără ca această înregistrare să reflecte o operaţiune economico-financiară reală, s-a produs diminuarea nejustificată a veniturilor impozabile cu suma de 162.226 lei, iar pe cale de consecinţă diminuarea profitului impozabil cu suma de 25.956 lei şi diminuarea nejustificată a taxei pe valoare adăugată colectată de plată cu suma de 30.823 lei.

Prejudiciul cauzat bugetului de stat constă în majorări pentru neplata în termen a obligaţilor privind impozitul pe profit în sumă de 2.613 lei (perioada xx.xx.xxxx - xx.xx.xxxx) şi T.V.A. în sumă de 3.963 lei (perioada 25.03.2005 – 25.09.2005).…..”.

IV. Un alt motiv invocat şi pentru care se solicită restituirea cauzei la procuror, tot potrivit art.346 alin.3 lit.a C proc. pen., întrucât rechizitoriul ar fi nelegal, este expus prin faptul că la punctul II din rechizitoriu s-ar fi făcut confuzie între răspunderea penală a persoanei juridice şi răspunderea penală a inculpatului.

Şi de această dată s-au desprins din conţinutul actului de sesizare a instanţei, în mod subiectiv, doar anumite motive expuse de către procuror.

În mod vădit, s-a omis faptul că s-a menţionat că SC X. SRL Botoşani, prin administrator C. C., la data de xx.xx.xxxx, a emis factura fiscală seria BT VDL nr. XXXXXXXX, factură întocmită fără să fi avut loc în realitate o operaţiune economico-financiară efectuată şi care să ofere dreptul diminuării veniturilor impozabile şi ajustării taxei pe valoare adăugată colectată, cu scopul urmărit de a se sustrage de la plata sumei de 30.823 lei, reprezentând TVA colectată şi ajustată nelegal, şi de amânare la plată a impozitului pe profit în sumă de 25.956 lei, aferent profitului impozabil în valoare de 162.226 lei (pg. 7 din rechizitoriu).

S-a făcut confuzie ori nu s-a înţeles, că prejudiciul nu este dat în cauză de sumele diminuate la plată, ci prejudiciul cauzat bugetului de stat constă în majorări pentru neplata în termen a obligaţilor privind impozitul pe profit în sumă de 2.613 lei (perioada xx.xx.xxxx - xx.xx.xxxx) şi T.V.A. în sumă de 3.963 lei (perioada 25.03.2005 – 25.09.2005).

Afirmaţiile inculpatului, precum că nu a emis factura fiscală şi nu a avut cunoştinţă de ea, nu au suport în realitate.

În primul rând, nu s-a reţinut în sarcina inculpatului comiterea unei infracţiuni de fals, ci una de evaziune fiscală. Potrivit art. 6 alin. 1 din Legea nr. 82/1991, orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ, iar potrivit aliniatului 2 din acelaşi articol de lege documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au vizat şi aprobat.

V. La ultimul punct se invocă incompatibilitatea procurorului, conform art. 65 alin. 1, raportat la art. 64 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, fără se preciza care ar fi suspiciunea rezonabilă care afectează imparţialitatea procurorului, aspect care, de altfel, nu face obiectul camerei preliminare, ci al unei cereri de recuzare, formulată, de altfel, şi soluţionată prin respingere.

Afirmaţia precum că nu s-a procedat la înştiinţarea apărătorului despre probele efectuate nu are fundament real. După data depunerii delegaţiei avocaţiale, singurele probe administrate se referă la audierea făptuitorilor (audierea s-a făcut sub lege veche), învinuiţilor (audierea s-a făcut sub lege veche), a inculpaţilor şi administrarea probei cu expertiza, probele administrate fiind semnate de către apărători.

Cu referire la excepţiile invocate şi cererile formulate de către inculpatul M. D.:

I. La primul punct s-a solicitat constatarea de către instanţa de judecată a nelegalităţii  actului de sesizare, inculpatul fiind nelegal incriminat pe motiv că, iniţial, în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale, iar soluţia dată nu a fost contestată de niciuna dintre părţile interesate, nefiind respectate rigorile procedurale ale dispoziţiilor art. 220 şi art. 278 Cod procedură penală din 1969.

S-a apreciat că, pe cale de consecinţă, se poate invoca şi excepţia nulităţii Ordonanţei nr. XXX/II/2012, din data de xx.xx.xxxx, dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, în dosarul nr.XXXX/P/2007.

Într-adevăr, în cauză s-a dispus iniţial faţă de M. D. neînceperea urmăririi penale în dosarul penal nr. XXXX/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, însă soluţia dispusă a fost infirmată în mod legal.

Prin Ordonanţa nr. XXX1/II/1/2012, din data de xx.xx.xxxx, Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi a dispus, în temeiul art. 220 şi art. 278 Cod procedură penală din 1969, art. 64 alin. 3 din Legea 304/2004, infirmarea din oficiu a soluţiei procurorului dată în dosarul nr.XXXX/P/2007 şi reluarea cercetărilor faţă de M. D., sub aspectul infr. prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, art. 43 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 Cod penal din 1969, art. 215 alin. 1 - 5 Cod penal din 1969, art. 290 Cod penal din 1969.

Cauza a fost declinată către Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani spre competentă soluţionare, fiind înregistrată cu nr. XXX/P/2012.

Prin Ordonanţa nr. XXX/P/2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani din data de 16.08.2012, în temeiul art. 45 alin. 1, raportat la art. 34 lit. d Cod procedură penală din 1969, s-a dispus conexarea dosarului nr. XXX/P/2012 la dosarul nr. XXX/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani.

Inculpatul M. D. a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de „complicitate la evaziune fiscală”, faptă prev. şi ped. de art. 26 Cod penal 1969, raportat la art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241 /2005, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal (Legea 286/2009), constând în faptul că inculpatul, în calitate de administrator al SC Y SRL Milişăuţi, cu intenţie şi în baza unei înţelegeri prealabile, a înlesnit inculpatului C. C., administrator al SC X. SRL Botoşani să înregistreze în evidenţa contabilă factura fiscală nr.XXXXXXX/ xx.xx.xxxx, ce nu a avut la bază operaţiuni reale.

Pentru această faptă au fost extinse cercetările penale la data de xx.xx.xxxx, prin Ordonanţa nr. XXX/P/2010, în temeiul art. 238 Cod procedură penală din 1969, faţă de M. D., pentru infracţiunea de „ complicitate la evaziune fiscală”.

Soluţiile de netrimitere în judecată nu se bucură de „autoritate de lucru judecat”, aceasta fiind recunoscută de lege exclusiv în privinţa hotărârilor judecătoreşti, iar infirmarea soluţiilor dispuse nu se impune a fi făcută doar la plângerea uneia dintre părţi.

În conţinutul dispoziţiilor art.220 Cod procedură penală din 1969, legiuitorul a reglementat în mod concret condiţiile în care soluţiile se pot infirma, respectiv când un act sau o măsură procesuală nu a fost dată cu respectarea dispoziţiilor legale, dispoziţie care se aplica necondiţionat  de trecerea  unui termen.

Cu referire la infirmarea actelor de urmărire penală, se au în vedere şi dispoziţiile art. 64 alin. 3 din Legea 304/2004, respectiv „…soluţiile adoptate de procuror pot fi infirmate motivat de către procurorul ierarhic superior, când sunt apreciate ca fiind nelegale”, conform principiului controlului ierarhic în cadrul Ministerului Public, atestat de art. 132 alin. 1 din Constituţie, potrivit căruia: „Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic….". Astfel, se stabileşte controlul ierarhic în activitatea procurorilor de către însuşi procurorul ierarhic superior, care controlează activitatea procurorilor din subordinea sa. Reglementarea, cu caracter strict şi limitativ prevăzută de lege, oferă posibilitatea ca soluţiile dispuse de către procurorii din subordine să fie infirmate din oficiu de către procurorul ierarhic superior, când sunt apreciate ca fiind nelegale.

II. La al doilea punct s-a solicitat constatarea nelegalităţii administrării probei cu expertiza contabilă, întrucât aceasta nu ar corespunde dispoziţiilor legale, motivându-se că expertul desemnat să efectueze expertiza nu a analizat actele contabile ale S.C. Y S.R.L. Milişăuţi, ci doar probele administrate de către organul de anchetă.

Motivele expuse de către apărătorul inculpatului au fost învederate de acesta şi cu prilejul obiecţiunilor formulate împotriva concluziilor expertizei fiscale. Prin Ordonanţa din data de xx.xx.xxxx s-a dispus respingerea acestor obiecţiuni, ordonanţa fiind comunicată atât inculpatului cât şi celor doi apărători ai acestuia, avocat S. I. şi avocat M. V. L..

Expertiza fiscală a fost dispusă şi efectuată în cauză cu respectarea prevederilor procedurale. Proba solicitată de către inculpaţi a fost admisă prin Ordonanţa din data de xx.xx.xxxx, obiectivele de expertiză fiind puse în discuţia părţilor, la data de xx.xx.xxxx, fiind citaţi în acest sens inculpaţii, apărătorii aleşi şi reprezentantul părţii civile.

 În materie de probaţiune, dreptul procesual român prevede că probele nu au valoare prestabilită şi nu sunt ierarhizate, forţa lor probantă depinzând de ansamblul probelor administrate, fără să existe, aşadar, prezumţia de preeminenţă a unei probe faţă de alta.

Expertiza dispusă şi efectuată în cauză nu constituie singurul mijloc de probă, şi se coroborează cu alte probe ce dovedesc pe deplin faptul că factura fiscală seria S.V. VEA nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx, emisă de către S.C. Y S.R.L., nu a avut la bază operaţiuni reale.

S.C. Y S.R.L. nu a deţinut cantitatea de pietriş specificată în factură şi nu exista posibilitatea obiectivă de a livra această cantitate de pietriş.

Începând cu pagina 5 din Rechizitoriu şi până la pagina 7 sunt descrise, în amănunt, probele care au condus la concluzia că societatea furnizoare nu avea posibilitatea obiectivă să livreze cantitatea de 200.000 m.c. refuz ciur (produs de balastieră), după cum urmează:

1. SC Y SRL Milişăuţi, administrată de către M. D., a exploatat, în anii 2003-2005, cantităţi de nisip şi pietriş, după cum urmează: - 2003 - 540 mc; - 2004 – 500 mc; - 2005 – 0 mc, iar pentru anul 2006, societatea nu a mai primit autorizaţie de exploatare (f. 228, vol. II);

2. În timpul efectuării expertizei fiscale, inculpatul M. D. foloseşte, pentru a justifica proprietatea cantităţii de 200.000 m refuz ciur (produs de balastieră) de către SC Y SRL Milişăuţi, o dispoziţie de livrare-aviz de expediţie cu seria XXXXXXX, emisă de SCCF Iaşi SA – Filiala Suceava, la data de xx.xx.xxxx, în condiţiile în care punctul de la Suceava, aparţinând SCCF Iaşi a fost înfiinţat în anul 2006;

3. Modelul dispoziţiei de livrare-aviz de expediţie cu seria XXXXXXX /xx.xx.xxxx, a fost prevăzut de Decretul nr. 10/16 ianuarie 1986, privind aprobarea şi utilizarea formularelor tipizate în unităţile socialiste şi perfecţionarea sistemului informaţional, EMITENT: Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România, publicat în: BULETINUL OFICIAL NR. 2 din 17 ianuarie 1986.

Potrivit art. 5 din Hotărârea nr. 831/02.12.1997, formularele tipizate cu regim special vechi, în legătura cu aplicarea taxei pe valoarea adăugata, au fost valabile numai pana la data de 31 martie 1998. La data de xx.xx.xxxx, formularul dispoziţie de livrare-aviz de expediţie cu seria XXXXXXX s-a utilizat înafara cadrului normativ;

4. În dispoziţia de livrare se specifică că noul beneficiar, respectiv SC Y S.R.L. avea obligaţia să suporte plata chiriei către com. Grăniceşti a terenului ce-l ocupa materialul depozitat de către furnizor.

Din datele comunicate de Primăria com. Grăniceşti, jud. Suceava, rezultă că în perioada 1998 - 2006, Consiliul Local Grăniceşti, nu a încheiat contracte de concesiune cu societăţile comerciale menţionate în dispoziţia de livrare;

5. Numai pe baza dispoziţie de livrare-aviz de expediţie cu seria XXXXXXX/xx.xx.xxxx, nu se poate concluziona asupra componentei şi originii stocului de refuz de ciur în anul 2006, fără sa existe evidenţă contabilă şi gestionară din perioada 1998-2006, iar verificarea evidenţei contabile nu a fost posibilă, deoarece nu a fost predată lichidatorului judiciar de către administratorul statutar al SC Y SRL Milişăuţi;

6. Un alt aspect care confirmă falsitatea dispoziţiei de livrare îl reprezintă însăşi declaraţia dată de către administratorul SC Y S.R.L., în anul 2006, când a specificat că cantitatea de pietriş pentru care s-a emis factura fiscală seria S.V. VEA nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx ar fi provenit din balastiera proprie (f.181 dosar, vol. II).

La dosarul cauzei se regăseşte un proces-verbal întocmit de către lucrători din cadrul Poliţiei oraşului Milişăuţi, I.P.J. Suceava, din care rezultă ce documente contabile au fost ridicate în xerocopie de la SC Y S.R.L. la data de xx.xx.xxxx, neregăsindu-se dispoziţia de livrare-aviz de expediţie cu seria XXXXXXX/xx.xx.xxxx (f.182, vol. II);

7. Documentele contabile şi fiscale ale S.C. Y S.R.L, respectiv balanţă de verificare la data de 31 decembrie 2005 (f. 196-199, vol. II), decontul de T.V.A. aferent lunii decembrie 2005 (f. 204, vol. II) şi jurnalul pentru vânzări la terţi pe luna decembrie 2005 (f.188, vol. II), conţin informaţii contradictorii legate de T.V.A. colectată.

Balanţa de verificare este documentul contabil utilizat pentru verificarea exactităţii înregistrărilor contabile şi controlul concordanţei dintre contabilitatea sintetică şi cea analitica, precum şi principalul instrument pe baza căruia se întocmesc situaţiile financiare.

Situaţiile analitice la care se refera expertul asistent B. G. nu pot fi verificate pentru că la dosarul cauzei nu s-a ataşat evidenţa contabilă în ansamblul ei pentru perioada xx.xx.xxxx-xx.xx.xxxx, iar daca expertul a avut acces la această evidenţă ar fi de interes sa ataşeze cel puţin registrul jurnal şi documentele contabile justificative.

În decontul de T.V.A., pentru luna decembrie 2005, nr.XXXX/xx.xx.xxxx (f. 204, vol. II), confirmat de D.G.F.P. Suceava – A.F.P.C. Rădăuţi (f. 200 ds., vol. II), la rd.1 „livrări”se regăseşte valoarea TVA colectată în sumă de 30.002 lei.

În evidenţa contabilă de la S.C. Y S.R.L se regăseşte o „dublură” a decontului nr. XXXX/xx.xx.xxxx (fila 189 ds, vol. II), unde la rd.1 „livrări” se regăseşte valoarea TVA colectată în sumă de 620.522 lei.

Pagina 2 la „dublura” decontului nr. XXXX /xx.xx.xxxx a fost preluată de la decontul de TVA confirmat (4.3) de DGFP Suceava – AFPC Rădăuţi, aşa cum se desprinde din analiza cifrei de control de 2707424, realizată de expertul asistent B. G. care a identificat cifra de control de 2707424 (4.1şi 4.2), pentru ambele deconturi cu acelaşi număr, dar cu informaţii diferite pe pagina 1.

Verificarea evidenţei contabile nu a fost posibilă, deoarece, la toate solicitările făcute de către poliţie, lichidator judiciar nu a pus la dispoziţie evidenţa contabilă a S.C. Y S.R.L., întrucât nu a fost predată de către administratorul firmei.

Atunci când se constată neconcordanţe între evidenţele contabile şi fiscale, sintetice şi analitice, detaliate şi centralizatoare, între registrele jurnal, note contabile, balanţe de verificare, etc., dar şi „dubluri” la diferite documente, cu informaţii contradictorii, sumele declarate nu pot fi reale şi de aceea trebuie avute în vedere probele administrate de către organele de anchetă. Nu este indiferent ce declaraţie se ia în calcul, deoarece declaraţia care se ia în calcul trebuie să fie susţinută de documente justificative care trebuie sa reflecte operaţiunile reale.

Prin urmare, judecătorul de cameră preliminară, în temeiul art.345 alin.1 Cod procedură penală, va respinge, ca nefondate, cererile şi excepţiile formulate de inculpatul M. D.  privind nelegalitatea actului de sesizare şi, respectiv, nelegalitatea administrării unor probe şi nelegala sesizare a instanţei, principiul loialităţii probelor fiind, de altfel, o noţiune nouă de procedură, neaplicabilă la data administrării precedente a probelor.

Pe de altă parte, contestarea conţinutului unor probe nu trebuie confundată cu contestarea mijloacelor de probă sau a modalităţii lor de administrare şi, nicidecum, cu aprecierea valorii lor probatorii, care nu poate face obiectul procedurii de cameră preliminară, astfel încât susţinerile inculpaţilor nu pot produce consecinţa înlăturării lor de la dosar, în fapt fiind vorba de excluderea,  potrivit art.336 alin.3 lit.b Cod procedură penală, a unor probe administrate în cursul urmăririi penale.

Constatându-se că actul de sesizare al instanţei îndeplineşte condiţiile prevăzute de art.328 Cod procedură penală, iar administrarea probelor şi actele de urmărire penală au fost efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale, în baza art.346 alin.2 Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară va constata legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr.XXX/P/2010 din xx.xx.xxxx al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani, privind pe inculpaţii: C. C. şi M. D.; totodată, se va dispune începerea judecăţii cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DISPUNE:

În temeiul art. 345 alin. 1 Cod procedură penală respinge, ca nefondate, cererile şi excepţiile formulate de inculpaţii C. C. şi M. D..

În baza art. 346 alin. (1) Cod procedură penală, constată legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. XXX/P/2010 din xx.xx.xxxx al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani, privind pe inculpaţii:

C. C., fiul lui G. şi M., născut la data xx.xx.xxxx în com. Cristeşti, jud. Botoşani, cu domiciliul în mun. Botoşani, str. X nr. Y, jud. Botoşani, căsătorit, studii 12 clase, stagiul militar nesatisfăcut, posesor al CI seria XT nr. XXXXX, CNP XXXXXXXXXXXXXXXX, pentru săvârşirea infr. de „evaziune fiscală”, faptă prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241 /2005 (două fapte), cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal din 1968, art. 5 alin. 1 Cod penal (Legea 286/2009),

M. D. , fiul lui I. şi V., născut la data de xx.xx.xxxx în sat Dănila, com. Dărmăneşti, jud. Suceava, domiciliat în localitatea Voluntari, str. X nr. Y, jud. Ilfov, fără forme legale în mun. Suceava, str. X nr. Y, jud. Suceava, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, studii superioare, posesor al CI seria SV XXXXXX, C.N.P. XXXXXXXXXXXXXX, pentru săvârşirea infr. de „complicitate la evaziune fiscală”, faptă prev. şi ped. de art. 26 Cod penal 1968, raportat la art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241 /2005 (o faptă), cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal (Legea 286/2009).

În temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, constată legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

Dispune începerea judecăţii cauzei privind pe inculpaţii C. C. şi M. D..

Cu drept de contestaţie în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii.

Pronunţată în şedinţa Camerei de consiliu azi, xx.xx.xxxx.

Judecător de cameră preliminară,

Grefier,

Domenii speta

Spete similare