Titlul: Drept procesual penal. Plângere în faţa judecătorului împotriva rezoluţiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale

Titlul: Drept procesual penal. Plângere în faţa judecătorului împotriva rezoluţiei procurorului de

neîncepere a urmăririi penale.

Dosar nr. 1074/316/2009

Prin Sentinţa penală nr. 14/14.01.2010, definitiva a Tribunalului Galati, s-a dispus:

Admiterea plângerii in recurs intrucât cercetare penală nu este completă.

Admite recursurile declarate de  recurentii G V ( din Bucureşti),  si G C( din jud.

Galaţi)  împotriva sentinţei penale nr. 142/15.10.2009 a Judecătoriei Tg. Bujor şi extinde

efectele recursului şi cu privire la petenţii G V şi G S.

Casează sentinţa penală recurata si în rejudecare :

Admite plângerea formulată de petenţii G V, G C G V şi G S.

Desfiinţează rezoluţia  nr.1727/P/2007 din 15.05.2009 a Parchetului de pe lingă

Judecătoria Tg Bujor  si dispune in baza art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. b  cod procedura penala

trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor in vederea  începerii 

urmăririi penale  împotriva  numitului D P

Pentru a dispune astfel s-au reţinut următoarele:

Prin sentinţa  penală nr.142/15.10.2009 a Judecătoriei Tg. Bujor s-a respins ca

nefondată plângerea formulată de petenţii G V, G C, G V şi G S împotriva rezoluţiei

nr.1727/P/2007 din 15.05.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor. 

În motivarea  hotărârii  s-a arătat că,petenţii au solicitat să se constate vinovăţia

făptuitorului D P şi să fie trimis în judecată pentru infracţiunile de fals în înscrisuri sub

semnătură privată, prevăzută şi pedepsită de C.Pen. în art. 290 al. 1 şi uz de fals,  prevăzută şi

pedepsită de C.Pen. în art. 291.

În motivarea plângerii, petenţii au arătat că făptuitorul a formulat o acţiune civilă în

cadrul căreia a solicitat obligarea petenţilor la plata contravalorii unor îmbunătăţiri efectuate

la locuinţa lor, pe perioada cât a trăit în concubinaj cu petenta G V.

Printre actele doveditoare prezentate instanţei se numără şi factura nr.

172905/10.08.2002, care este emisă cu doi ani înainte ca societatea vânzătoare (E E SRL) să

fie înregistrată la Registrul Comerţului, fiind evident că este falsă.

Petenţii arată că organele de cercetare penală s-au mulţumit să constate doar că

semnătura de la rubrica privind primirea marfii aparţine făptuitorului, fără a se efectua toate

cercetările care se impuneau.

O altă neregularitate a modului în care s-a efectuat cercetarea penală o constituie

faptul că făptuitorul nu a fost audiat în cauză, deoarece este plecat în America, iar în cuprinsul

Rezoluţiei se precizează faptul că făptuitorul a recunoscut că semnătura îi aparţine, petenţii

ridicându-şi întrebarea cum a recunoscut dacă nu a putut fi audiat.

Petenţii au apreciat că organele de poliţie nu au făcut o temeinică şi judicioasă

cercetare a tuturor aspectelor arătate de ei prin plângerea formulată, aducându-se o gravă

vătămare a intereselor lor legitime.

Analizând coroborat probele administrate, instanţa a  reţinut că prin rezoluţia nr.

1727/P/2007 din data de 15.05.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor, s-a

confirmat propunerea organelor de poliţie de a nu se începe urmărirea penală faţă de D P

pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 290 al. 1 şi art. 291 C.Pen, în temeiul art.

228, al. 6, C.P.Pen., raportat la art. 10, lit. d., C.P.Pen., nefiind întrunite elementele

constitutive ale acestor fapte.

S-a arătat că organul de cercetare penală nu doar s-a „mulţumit” să constate doar  că

semnătura de la rubrica privind primirea mărfurilor aparţine făptuitorului, administrând în

acest sens o expertiză grafologică, Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică aflându-se la

dosarul de urmărire penală, la filele 116 – 122. din cuprinsul acestei probe, şi nu din declaraţia

făptuitorului, s-a reţinut că semnătura a fost executată în mod clar de către făptuitor, astfel că

aprecierile petenţilor cu referire la această problemă sunt nefondate.

Însă, simpla constatare că semnătura aparţine făptuitorului, nu este suficientă pentru

reţinerea existenţei infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Potrivit dispoziţiilor art. 290 alin. 1 Cod penal, constituie infracţiunea de fals în

înscrisuri sub semnătură privată,  falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul

din modurile arătate în art. 288, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl

încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice,

respectiv prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod.

Din conţinutul raportului nu reiese că făptuitorul ar fi scris în întregime conţinutul

facturii, atestând efectuarea unor operaţiuni care nu au fost niciodată efectuate, astfel că sub

aspectul elementelor constitutive ale infracţiunii, acestea nu sunt întrunite.

În al doilea rând, pentru realizarea laturii obiective a infracţiunii este necesar ca

autorul falsului să utilizeze înscrisul sau să îl încredinţeze altei persoane spre folosire.

Sub aspectul cercetărilor efectuate, în verificarea facturii seria CT VDU nr. 7704666-

01, pentru care petenţii au făcut plângerea, s-a reţinut că aceasta a fost emisă de SC E E SRL

Amzacea, societate care a fost înregistrată la Registrul Comerţului la data de 17.06.2004 şi a

avut drept obiect activitatea de comerţ cu ridicata de cereale, seminţe şi furaje.

 Din luna iunie 2006, societatea se găseşte în stare de insolvabilitate, fără bunuri

urmăribile, neavând desemnat nici lichidator (fila 77 D.U.P.)

În ceea ce priveşte înfiinţarea acestei societăţi, în urma cercetărilor efectuate, s-a

stabilit că o persoană rămasă neidentificată a utilizat datele de stare civilă ale numitului C C,

domiciliat în satul D, comuna H, jud. Iaşi, pentru a înfiinţa firma sus menţionată.

SC E E SRL a făcut obiectul mai multor dosare penale, aflate pe rolul unităţilor de

poliţie şi al parchetelor din Mangalia, Turda, Caraş Severin, Tg. Mureş, la dosar (filele 106 -

113).

Fiind audiat în cauză, numitul C C a arătat că nu are nici un fel de legătură cu

societatea SC E E SRL (filele 98 -100), existând şi dovezi în acest sens şi, în consecinţă nu se

poate identifica persoana care ar fi săvârşit infracţiunea de fals.

S-a precizat că pentru realizarea laturii obiective a infracţiunii nu este necesar numai

ca autorul să utilizeze sau să încredinţeze înscrisul spre folosire altei persoane, este necesar ca

această din urmă persoană să intre în posesia înscrisului falsificat prin încredinţarea de către

autor spre a-l folosi. Din probele administrate nu rezultă în mod obiectiv că făptuitorul ar fi

primit această factură, de la o persoană rămasă neidentificată, tocmai cu scopul de a fi folosită

drept probă în dosarul civil nr. 351/316/2006 al Judecătoriei Tg. Bujor. De altfel, din

cuprinsul hotărârilor judecătoreşti pronunţate la fond, respectiv în căile de atac, se observă că

instanţa a apreciat asupra pretenţiilor ca fiind dovedite IN PARTE cu facturile fiscale şi

chitanţele depuse la dosar, cu declaraţiile martorilor şi recunoaşterile pârâţilor (petenţii din

prezenta cauză) prezenţi la interogatoriu.

S-a apreciat că , luată la modul singular, nu se poate aprecia dacă factura în cauză a

avut sau nu aptitudinea de a produce consecinţe juridice, care reprezintă un element

constitutiv determinant pentru existenţa infracţiunii.

Împotriva acestei  hotărâri  au declarat recurs  petenţii G V şi G C arătând că aceasta

este netemeinică şi nelegală. 

Recursurile declarate de  petenţii G V şi G C sunt fondate.

 Examinând cauza  din  oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept,  conform art. 

385 6  al. 3 C.pr.pen., tribunalul constată că  hotărârea primei instanţe este nelegală pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Susţinerea din rezoluţia nr.1727/P/2007, precum şi din hotărârea recurată, cum că,

luată în mod singular, factura nr.172905/10.08.2002 nu are aptitudinea de a produce

consecinţe juridice şi că nu ar fi fost considerată drept dovadă de către instanţa civilă este

eronată întrucât prin sentinţa civilă nr.529/11.10.2006 a Judecătoriei Tg. Bujor au fost obligaţi

pârâţii G V, G C, G V şi G S, petenţi în prezenta cauză, la plata sumei de 10.790,289 RON

către D P, instanţa reţinând ca fiind dovedită această sumă cu bonurile fiscale, facturile,

chitanţe depuse la dosar, declaraţiile martorilor şi recunoaşterile pârâţilor(fila 65 dosar

urmărire penală) .

Din actele aflate la dosar rezultă că suma de 8.090,289 RON (80.902.890 ROL) a fost

dovedită cu bonurile fiscale, facturile, chitanţe depuse la dosar (filele 28-57 dosar urmărire

penală), între care şi factura nr.172905/10.08.2002, iar restul până la 10.790,289 RON cu

declaraţiile martorilor şi recunoaşterile pârâţilor.

În consecinţă, factura nr.172905/10.08.2002 a fost reţinută de instanţă pentru

dovedirea parţială a pretenţiilor numitului  D P, aceasta producând consecinţe juridice.

Însă, factura nr.172905/10.08.2002 este falsă întrucât nu putea fi emisă de S.C. E E

S.R.L. la data de 10.08.2002, aceasta fiind înfiinţată abia în anul 2004. Această factură putea

fi întocmită după înfiinţarea S.C. E E S.R.L. şi până la data folosirii de către D P la

Judecătoria Tg. Bujor, respectiv între anii 2004-2006.

Susţinerea din rezoluţia atacată, precum şi din hotărârea recurată, cum că D P nu ar fi

cunoscut caracterul fals al facturii şi că nu ar fi primit-o în scopul de a o folosi ca probă nu

poate fi primită întrucât nu s-au administrat nici un fel de probe în acest sens.

Analizând dosarul de urmărire penală se constată că cercetarea penală nu este

completă.

Astfel, deşi s-a efectuat o constatare grafoscopică prin care s-a stabilit că semnătura de

la rubrica „semnătura de primire” de pe factura nr.172905/10.08.2002  aparţine făptuitorului

D P (filele 118-122 dosar urmărire penală), în cauză nu s-au făcut cercetări cu privire la cine a

completat celelalte date cuprinse în factură, respectiv de la rubricile: denumirea produselor,

cantitatea, preţul, date privind expediţia, date privind cumpărătorul, nr. şi data facturii.

În acest sens trebuia efectuată o expertiză grafoscopică prin care să se stabilească dacă

făptuitorul D P a scris sau nu celelalte menţiuni din factura în cauză.

De asemenea, nu s-a stabilit modul în care a intrat făptuitorul D P în posesia facturii

nr.172905/10.08.2002. În declaraţia olografă (fila 128 dosar urmărire penală) făptuitorul D P

afirmă că a cumpărat tabla înscrisă în factură în anul 2004, fiind însoţit de numitul B P,

împrejurare în care a solicitat şi obţinut factura în cauză.

Pentru a se verifica susţinerile făptuitorului trebuia identificat şi audiat numitul B P.

Din cele arătate rezultă că pentru lămurirea aspectelor arătate mai sus trebuie

administrate noi probe în cauză.

În consecinţă trebuie începută urmărirea şi administrarea de probe, respectiv:

identificare şi audierea în calitate de martor a numitului B P, efectuarea unei expertize

grafoscopice, pentru stabilirea cu exactitate a situaţiei de fapt, respectiv: modul în care a intrat

făptuitorul D P în posesia facturii nr.172905/10.08.2002, dacă făptuitorul D P a scris sau nu

celelalte menţiuni din factura respectivă, dacă a cunoscut caracterul fals al acestei facturi.

Faţă de cele aratate, în baza disp .art.  385 15  al. 1 pct. 2 lit. d C.pr.pen., vor fi admise

recursurile  declarate de  petenţii G V şi G C, se vor extinde efectele recursurilor şi cu privire

la petenţii G V şi G S  şi se va casa sentinţa penală recurată.

În rejudecare, în baza disp. art.2781 al.8 lit.b  C.pr.pen. se va admite plângerea

formulată de petenţii G V, G C, G V şi G S, se va desfiinţa rezoluţia nr.1727/P/2007 din

15.05.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor şi se va dispune trimiterea cauzei

la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor în vederea începerii urmării penale faţă de

numitul D P şi efectuarea actelor arătate mai sus, după care să se dea soluţia legală.

1

Domenii speta

Spete similare