Fara titlu

Sentinţă civilă 42 din 10.02.2010


JUDECĂTORIA AGNITA

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 42/10 februarie 2010

Domeniu asociat : tăgada paternităţii

 Asupra cauzei civile de faţă:

Prin acţiunea înregistrată la această instanţă sub nr. 511 din 16.12.2009, reclamanta B. D. E. în calitate de reprezentantă legală a fiicei sale minore  B. A. G. a chemat în judecată pârâtul B. I. , solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate că  pârâtul nu este tatăl copilului  B. A. G. , născută la data de 14.12.2008.

În motivarea acţiunii, reclamanta  a arătat că la data de  14.12 2008 s-a născut fiica  sa  B. A.G.. S-a căsătorit cu pârâtul la data de  13 martie 1999 şi a divorţat de  acesta prin sentinţa nr.45/10.02.2010 a Judecătoriei  ... Din anul 2006 relaţiile de familie erau deja grav vătămate şi iremediabil, astfel că părţile s-au despărţit în fapt. În anul 2007 l-a cunoscut pe numitul M. A., cu care a început o relaţie. Din octombrie 2007 locuieşte cu acesta. Copilul a fost conceput în timpul căsătoriei,  însă pârâtul nu este tatăl acesteia întrucât nu a întreţinut relaţii intime cu  acesta în perioada de concepţie,  reclamanta locuind şi trăind efectiv cu un acel bărbat în acea perioadă.

Pârâtul  s-a  prezentat în faţa instanţei şi  a arătat că este  de acord cu admiterea acţiunii, luându-i-se şi interogatoriul (f.13).

Au fost administrate în cauză proba cu înscrisuri : copie după certificatul da naştere al minorei. Au fost audiaţi martorii K. C. M., M. A., B. I., a  căror declaraţii au fost consemnate la filele 15,16,17.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine în fapt următoarele:

Minora B. A. G. s-a născut la data de 14 decembrie 2008, fiind concepută în timpul căsătoriei mamei reclamante cu pârâtul, căsătorie încheiată prin sentinţa civilă nr. 45/10.02.2010 a Judecătoriei  ..

Instanţa  reţine  că, potrivit art. 39 Codul familiei, căsătoria este desfăcută din ziua când hotărârea prin care s-a pronunţat divorţul a rămas irevocabilă. În speţă, naşterea  producându-se în timpul căsătoriei,  se prezumă că, potrivit art. 53 alin.1 Codul familiei, ”copilul născut in timpul căsătoriei  are ca tată pe  soţul mamei”.

Perioada de concepţie a copilului este prezumată de art. 61 Codul familiei între a trei sute şi a o suta optzecea zi dinaintea naşterii.  Pârâtul este prezumat legal ca fiind tatăl copilului.

 Paternitatea poate fi tăgăduită, conform art. 54 alin. 1 si 4 Codul familiei, dacă este cu neputinţă ca soţul mamei să fie tatăl copilului, mama putând introduce acţiune împotriva soţului în trei ani de la naşterea copilului. 

Aceste condiţii sunt îndeplinite în cauza de faţă,  respectiv  părţile sunt despărţite in fapt din 2006,  moment din care reclamanta a părăsit domiciliul conjugal. Din anul 2007 a avut altă relaţie . Instanţa are in vedere şi motivarea comună adusă de părţi, din care rezultă că  pârâtul confirma susţinerea reclamantei, în sensul că acesta nu a mai avut nici un fel de relaţii cu aceasta din 2006, traiul comun cu pârâtul a fost întrerupt, acesta fiind plecat din ţară în perioada de concepţie a minorei. Această stare de fapt este confirmată de toţi martorii audiaţi în cauză. Mai mult decât atât, a fost audiat adevăratul tată al fetiţei, care a recunoscut în faţa instanţei paternitatea, si a confirmat faptul că au o relaţie de aproximativ 3 ani, locuind împreună.

Prin urmare, instanţa va admite acţiunea, constatând că pârâtul nu este tatăl minorei B. A.G.  .

Situaţia legală a copilului devine astfel a unuia din afara căsătoriei.

Văzând dispoziţiile art.64 Codul familiei, minora va purta numele  reclamantei de la data naşterii acesteia, acela de  B. 

Instanţa constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.