Revendicare imobiliară

Sentinţa civilă nr. 161 din 23.01.2012 – materie civilă – revendicare imobiliară

Prin cererea precizată înregistrată la această instanţă sub nr. de mai sus, reclamanta D.S.N. prin reprezentanţi legali, a chemat în judecată civilă pe pârâtul V.A. pentru revendicare imobiliară.

În motivarea cererii, susţine că pârâtul ocupă fără drept suprafaţa de 270 m.p. teren forestier situat în U.P. VIII Bistra, u.a. 24 C, Ocolul silvic Bicaz, teren ce aparţine statului, fiind în administrarea sa, prin Ocolul silvic Bicaz, aşa cum rezultă din amenajamentul silvic; reclamanta precizează că pe acest teren a fost amplasată o cabană pentru muncitorii forestieri aparţinând, iniţial, EFET Tarcău, ulterior, SC F. SA ., iar la data de 28.05.2002, aceasta a vândut pârâtului atât cabana, cât şi un grajd construit pe suprafaţa în litigiu. Învederează că, pentru fapta de ocupare fără drept a suprafeţei de teren forestier, a sesizat organul de urmărire penală competent – Parchetul de pe lângă Judecătoria Bicaz, să efectueze cercetări sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 96 din legea 26/1996, adoptându-se însă soluţia neînceperii urmăririi penale faţă de făptuitorul V.A., pe motivul lipsei intenţiei infracţionale.

Reclamanta solicită instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să oblige pârâtul să-i lase suprafaţa de 270 m.p. teren din fondul forestier de stat, în deplină şi liniştită folosinţă, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

În dovedire, a anexat la dosar înscrisuri: amenajament, planul construcţiilor silvice, schiţe, adresa nr. 6166 din 22 septembrie 1997 emisă de SC F. SA, tabel cu obiectivele pe care le deţine în fonful forestier F.r Tarcău şi pentru care se solicită aprobare de folosire temporară, adresa cu nr. 3604/2002 emisă de Ocolul silvic Bicaz, adresa cu nr. 1340/2002 emisă de SC Forestar SA, contract de vânzare cumpărare nr. 976/2002, adresa cu nr. 2748/2003 emisă de Ocolul silvic Bicaz, somaţie emisă de Ocolul silvic Bicaz,a dresa nr. 660/2004 emisă de Ocolul silvic Bicaz, proces verbal de constatare a infracţiunii emis de Ocolul silvic Bicaz, adresa cu nr. 409513/2004 emisă de Postul de poliţie B.A., adresa cu nr. 2519/1004 emisă de Ocolul silvic Bicaz, adresa cu nr. 98/P/2004 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bicaz şi  adresa nr. 6966/2004 emisă de Ocolul silvic Bicaz ( vezi filele 4 – 23).

Cererea a fost timbrată în condiţiile Legii 146/1997 ®.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 480 şi următoarele Cod civil.

Pârâtul, prin avocat ales, a depus la dosar, la data de 14.02.2005, întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care solicită respingerea acţiunii principale în revendicare întrucât reclamanta – pârâtă nu face dovada calităţii de titular al dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, întrucât acesta a aparţinut numitului A.G. din comuna C., judeţul Neamţ, care l-a vândut, în baza unui înscris sub semnătură privată, autorului său H.V., în anul 1966; învederează că suprafaţa de teren a fost atribuită de reclamantă în folosinţa SC F. SA Tarcău, în vederea construirii cabanei sus – menţionate, pe care a cumpărat-o de la acesta, în baza contractului de vânzare – cumpărare nr. 976/2002, fiind cumpărător de bună – credinţă, considerent pentru care solicită instituirea unui drept de superficie asupra terenului aferent construcţiei (cabană şi grajd) cu privire la care are calitatea de proprietar.

Cererea reconvenţională a fost timbrată în condiţiile legii.

A formulat şi cerere de chemare în garanţie ( f.25) a SC F. SA Tarcău, în temeiul art. 60 şi următoarele Cod procedură civilă, faţă de încheierea contractului de vânzare – cumpărare nr. 976/28.05.2002, între aceasta şi V.A., asupra construcţiilor, cabană şi grajd, situate în punctul Bistra, comuna B.A., judeţul Neamţ, pentru care s-a plătit în totalitate preţul vânzării,  de 30 milioane lei ROL şi în care s-a stipulat clauză contractuală, obligativitatea pârâtului de a asigura timp de 10 ani, cazarea gratuită a muncitorilor forestieri, salariaţi ai SC F. Pârâtul învederează că, prin prevederea acestei clauze, vânzătoarea le-a garantat folosinţa construcţiilor, cel puţin pe o perioadă de 10 ani, în mod netulburat şi a acreditat împrejurarea folosinţei netulburate, şi pentru terenul aferent construcţiilor.

Chematul în garanţie SC F. SA Tarcău, faţă de cererea pârâtului – reclamant V.A., a formulat întâmpinare în care arată că societatea a încheiat cu D.S.N. –„ forme de închiriere” a suprafeţelor de teren, pentru care se plătesc „garanţii şi chirii”, iar la solicitarea instanţei, prin adresa nr. 2395/6.05.2005, a preciza în scris în arhiva societăţii nu au fost identificate „date care să certifice durata contractului de concesiune şi nici adresa nr. 6166/1997 a D.S.N”, adresă depusă, de altfel, în dovedire de reclamantă (f 10), în susţinerea titlului său, atestând solicitarea SC Forestar pentru folosirea temporară a imobilelor în litigiu.

În consecinţă, ca măsură procesuală în baza rolului său activ şi soluţionării juste a cauzei, instanţa a pus în vedere părţii reclamante, a căror pretenţii formează obiectul cauzei supuse judecăţii, să depună la dosar înscrisurile emanând de la aceasta, relative la concesionarea – încredinţarea folosinţei terenului în litigiu, către SC F. SA Tarcău, iar pentru neîndeplinirea obligaţiei procesuale stabilite în sarcina acesteia, la data de 13.10.2005, la cererea apărătorului ales al pârâtului, a dispus suspendarea judecăţii, în baza art. 155 indice 1 Cod procedură civilă.

La data de 19.12.2005, cauza a fost repusă pe rol, în urma cererii reclamantei ( f 73), anexând la dosar înscrisuri: centralizatorul fişelor tehnice pe beneficiari – terenuri cedate temporar, fişa tehnică de transmitere – defrişare 3/1996, adresa nr. 14217/2004 emisă de R.N.P. – Romsilva, proces verbal încheiat la data de 26.06.1996, tavel cum obiectivele pe care le deţine în fondul forestier F.r Tarcău şi pentru care se solicită aprobare de folosire temporară.

La termenul de judecată din data de 09.02.2006, instanţa a dispus efectuarea în cauză a unei expertize tehnice judiciare, specialitatea topografie, în vederea identificării terenului în litigiu, stabilirea amplasamentului, categoriei de folosinţă, vecinătăţilor, întocmirea schiţei.

Raportul de expertiză întocmit de expertul de semnat D.T., a fost depus la dosarul cauzei la data de 17.08.2006, iar faţă de suplimentul la raport, dispus de instanţă prin încheierea de şedinţă din data de 08.06.2006 ( f 118), expertul numit a solicitat înlocuirea sa, prin cererea înregistrată la data de 15.05.2007 ( f. 153), fiind desemnat la termenul de judecată din data de 13.06.2007, expertul în aceeaşi specialitate, V.I..

În şedinţa termenului de judecată din 31.01.2007, reprezentantul legal al reclamantei – pârâte – consilier juridic R.C., a depus la dosar „precizări” cu caracter de întâmpinare, faţă de petitul reconvenţionalei pârâtului – reclamant, în care solicită respingerea acestuia, pe considerentul că terenul în litigiu face parte din proprietatea publică a statului, cu caracter inalienabil, invocându-se dispoziţiile art. 135 din Constituţia României şi art. 11 din legea 213/1998 ®.

La termenul de judecată din data de 28.02.2007, în urma admiterii excepţiei invocate, în temeiul art. 132 alin. 1 Cod procedură civilă, s-a constatat lipsa calităţii procesuale active a reclamantei – pârâte, luându-se act că denumirea acesteia este Regia Naţională a Pădurilor prin D.S.N (f. 146).

În baza rolului său activ, instanţa a dispus solicitarea de relaţii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bicaz, fiind anexată rezoluţia procurorului din 31.05.2004 în dosarul de urmărire penală 98/P/2004 privind pe făptuitorul V.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 96 Cod silvic, soluţie prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 228 alin. 6 Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, relaţii la primăria comunei B.A., judeţul Neamţ cu privire la situaţia juridică a imobilului în litigiu ( f. 232).

Pârâtul – reclamant, în dovedirea susţinerilor sale, în cadrul probei cu înscrisuri, a depus la dosarul cauzei acte de stare civilă, declaraţii extrajudiciare, schiţa terenului în litigiu,  dovezi privind achitarea obligaţiei de impunere, conform evidenţei registrului agricol ( f. 217 – 225) precum şi chitanţe atestând stingerea prin plată a obligaţiilor contractuale, aşa cum rezultă din contractul de închiriere cu SC F. SA Tarcău, anexat la dosar.

Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul desemnat V.I., a fost depus la dosarul cauzei la data de 13.01.2009 ( f. 238 – 240). La data de 03.02.2009, reclamanta – pârâtă a depus la dosar „obiecţiuni” ce au fost respinse de instanţă, fiind calificate ca şi concluzii scrise pe fond.

Judecătoria Bicaz,prin s.c.222/2009 a soluţionat pricina.

Tribunalul Neamţ, prin d.c.1328/RC/2009, a casat hotărârea fondului, trimiţând cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, unde a fost reînregistrată sub nr.144/188/2010.

În rejudecare a fost administrată proba cu expertiză topo-cu supliment-Văcăraşu şi un raport de expertiză agricolă Neagu.

Din analiza probatoriului administrat în cauză raportat la dispoziţiile legale incidente, judecătorul reţine că:

1.Acţiunea principală

 Reclamanta-pârâtă D.S.N revendică de la pârâtul-reclamant V.A. suprafaţă de 270 m.p. fânaţ, situat în UPVIII Bistra , UA 24C,  O.S.Bicaz, fără ca prima  să identifice acest teren printr-o schiţă. Pe terenul în litigiu se află amplasate  o cabană cu o suprafaţă construită de 105 m.p.şi  grajd cu o suprafaţă construită de 87 m.p, cumpărate de secundul prin contractul de vânzare cumpărare nr. 976 din 28.05.2002 de la SC F. SA Tarcău. Potrivit registrului agricol, vol. II, fila 54 al comunei B.A., pârâtul – reclamant V.A. este înscris în evidenţe, în punctul Bistra mare, cu suprafaţa de 2,00 ha fânaţ şi construcţii: cabană 108 m.p., grajd – 87 m.p. şi stână – 16 m.p. Conform constatărilor expertului, fondul revendicat, 270 m.p. fânaţ este inclus în fondul forestier, făcând parte din UP VIII Bistra, ua 24 C Ocol silvic Bicaz, fiind preluat în amenajament silvic după 1965, potrivit Lg. 204/1947.

Potrivit dispoziţiilor din Codul civil, acţiunea în revendicare este acţiunea prin care proprietarul neposesor pretinde posesorului neproprietar recunoaşterea dreptului său de proprietate şi restituirea lucrului, fiind o acţiune petitorie ( pune în discuţie existenţa dreptului de proprietate), reală ( se întemeiază şi apără dreptul de proprietate),putind fi exercitată doar de titularul exclusiv al dreptului de proprietate asupra bunului revendicat .

În lipsa unei schiţe expertul s-a aflat în imposibilitatea de a delimita întreaga suprafaţă revendicată, individualizând suprafeţele de teren -105 mp+87 mp - de sub cele două edificii proprietatea lui V.A..

Astfel cum a statuat şi instanţa de control în speţă aceste suprafeţe sunt proprietate publică a Statului conform dispoziţiilor Codului Silvic, dovada dreptului de proprietate constituind-o amenajamentul silvic în care sunt înscrise cele 2 suprafeţe.

Pârâtul-reclamant stăpâneşte aceste terenuri fără a poseda vreun titlu de proprietate opozabil proprietarului..

Pe cale de consecinţă, acţiunea în revendicare este întemeiată în parte şi va fi admisă, conform dispozitivului.

2.Cererea reconvenţională

 Pe cale reconvenţională pârâtul-reclamant solicită instituirea dreptului de superficie asupra terenului aferent celor două construcţii proprietatea sa.

Cererea nu poate fi primită întrucât superficia incluzând un drept de folosinţă asupra terenului aferent construcţiei pe toată durata de existenţă a acesteia,  nu se poate exercita asupra terenului in litigiu care-constituind parte din fondul forestier naţional - poate fi scos definitiv din  acest fond decât numai în vreunul din cazurile prev. în art.37 alin 1 din Legea 46/2008, inexistent în speţă. Eventuala calitate a lui Voaideş Alexandru de cumpărător de bună credinţă a construcţiilor nu are relevanţă în cauză, faţă de dispoziţiile imperative ale textului de lege evocat.

3.Cererea de chemare in garanţie 

Această cerere nu poate fi primită in considerarea argumentului că revendicarea nu are ca obiect construcţiile de pe teren, ci terenul aferent, pe de o parte, iar pe de altă parte, termenul  10 ani stipulat in Contractul de vânzare-cumpărare 976/2002 a expirat, fără a se dovedi ca reclamanta a împiedicat efectiv folosinţa cabanei.

4.Cheltuieli de judecată

Faţă de dispoziţiile art.274 alin1 cpc raportat la existenţa sau nu a culpei părţii, accesoriul cheltuielilor de judecată va fi dezlegat conform dispozitivului.

Domenii speta

Spete similare