Plangere contraventionala

I N S T A N T A

Sub nr. X/189 din 28.12.2010 a fost inregistrata la aceasta instanta plangerea formulata de petenta SC V Romania SA B, impotriva procesului-verbal de constatarea contraventiei seria ANPC nr. 0037858 din 14.12.2010, incheiat de Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor - Comisariatul Judetean pentru Protectia Consumatorilor V.

Prin plangere, petenta a solicitat:

-suspendarea executarii masurilor dispuse prin procesul-verbal de contraventie;

-sa se constate nulitatea procesului-verbal de contraventie deoarece in procesul-verbal nu a fost mentionata data savarsirii faptei si nu au fost consemnate obiectiunile contravenientului;

-sa se constate ca este incalcat dreptul de proprietate al SC V Romania SA si dreptul de a desfasura o activitate comerciala;

-sa se aplice direct prevederile Directivei 2008/48/CE, iar nu prevederile O.U.G. nr. 50/2010;

-sa fie inaintate Curtii Constitutionale a Romaniei exceptiile de neconstitutionalitate ridicate de petenta in cuprinsul plangerii deduse judecatii.

Cu privire la cererea de suspendare a executarii masurilor dispuse prin procesul-verbal de contraventie, petenta a sustinut ca daca procesul-verbal de contraventie ar fi executat, fara a avea in vedere prezumtia de nevinovatie a bancii, restituirea sumelor incasate in baza contractelor de credit si anularea clauzelor considerate ca incalcand prevederile legale, va conduce la neperceperea de catre banca a unor comisioane legal datorate, pe care ulterior cu greu le-ar mai putea recupera, cauzandu-i bancii o paguba iminenta. Totodata, ar putea determina blocarea activitatii de creditare si necesitatea recurgerii la surse de finantare.

Cu privire la nulitatea procesului-verbal de contraventie, petenta a aratat ca Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor- CJPC V a interpretat eronat dispozitiile O.U.G. nr. 50/2010. Pentru acest motiv, petenta a solicitat, printr-o cerere separata, revocarea ordonantei organului emitent si suspendarea executarii acestui act normativ, cerere care face obiectul dosarului nr. 8769/2/2010 al Curtii de Apel B. Petenta a invocat necesitatea respectarii prezumtiei de nevinovatie, in baza careia cel care a formulat plangerea nu trebuie sa-si demonstreze propria sa nevinovatie, ci organul constatator va trebui sa dovedeasca vinovatia petentei. In plangere, petenta a sustinut ca procesul-verbal de contraventie a fost intocmit prin nerespectarea prev. art. 16 si art.17 din O.G. nr.2/2001, deoarece nu a fost descrisa suficient fapta contraventionala. Concret, in procesul-verbal nu s-a prezentat modul in care perceperea comisionului de risc (sau de administrare) contravine dispozitiilor O.U.G. nr. 50/2010. Totodata, in procesul-verbal nu a fost indicata data comiterii faptei contraventionale. Astfel, banca nu avea cum sa savarseasca la data de 7.12.2010, ora 12,10, contraventia constand in perceperea si incasarea comisionului de risc, deoarece plata sumelor datorate bancii se face la scadentele stabilite la art. 6 din contracte. De asemenea, in procesul-verbal nu au fost consemnate obiectiunile formulate de catre reprezentantii petentei.

Petenta a sustinut ca a fost incalcat dreptul de proprietate al SC V Romania SA si dreptul de a desfasura o activitate comerciala, asa cum sunt recunoscute prin Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si in Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, care, potrivit art. 20 din Constitutia Romaniei, au prioritate fata de O.U.G. nr.50/2010. Astfel, petenta a invocat prevederile art.1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului, sustinand ca, potrivit jurisprudentei CEDO, dreptul de creanta al bancii constand in perceperea comisionului de risc prevazut in conventia de credit, este un „bun”. De asemenea, petenta a invocat prevederile art. 16 si art.17 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

Petenta a solicitat sa se aplice direct prevederile Directivei 2008/48/CE, iar nu prevederile O.U.G. nr. 50/2010, sustinand ca O.U.G. nr.50/2010 incalca principiile generale, ca izvor de drept european, incluse in jurisprudenta Curtii de Justitie si in Tratatele Uniunii Europene. Astfel, petenta a invocat principiile certitudinii juridice (si subconceptele acestuia: neretroactivitatea, drepturile deja atribuite si asteptarile legitime), proportionalitatii, egalitatii. Petenta a aratat ca  Directiva 2008/48/CE are efect direct si trebuie aplicata cu prioritate in fata oricarei norme interne contrare acesteia. Astfel, daca este necesar, instanta nationala poate refuza, din oficiu, sa aplice orice prevedere nationala contrara, nefiind necesar sa solicite sau sa astepte intai anularea prevederilor nationale prin mijloace legislative sau constitutionale. Petenta a solicitat ca, in cazul in care instanta va aprecia ca efectul direct al directivei este incert, sa se aiba in vedere efectul indirect (principul interpretarii armonioase), principiu care impune ca dreptul national sa fie interpretat in lumina directivelor. Daca instanta va considera ca anumite aspecte ale dreptului european nu sunt clare, ea poate folosi procedura actiunii prejudiciale, prev. de art. 234 din TEU, prin care sa adreseze Curtii de Justitie o intrebare referitoare la conformitatea implementarii Directivei 48/2008 in sistemul de drept romanesc.

Petenta a solicitat sa fie inaintate Curtii Constitutionale a Romaniei exceptiile de neconstitutionalitate ridicate de petenta in cuprinsul plangerii deduse judecatii.

Petenta a ridicat exceptia de neconstitutionalitate a art. 2 alin.1; art. 13 alin.2, art.14 alin.1 lit.t; art. 14 alin.2; art. 36; art. 88 alin.1 lit.b; art. 88 alin.2 si alin.3; art. 91; art. 92; art. 95 din O.U.G. nr. 50/2010, sustinand ca aceste articole contravin urmatoarelor articole din Constitutia Romaniei:

-art.15 alin. 2 din Constitutie, conform caruia „Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile ”;

-art. 115 alin.4 din Constitutie, conform caruia „Guvernul poate adopta ordonante de urgenta numai in situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata, avand obligatia de a motiva urgenta in cuprinsul acestora”;

-art. 135 alin.2 lit. a din Constitutie, conform caruia „Statul trebuie sa asigure: a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie”. Prevederea limitativa din cuprinsul art. 36 din O.U.G. nr.50/2010 referitoare la tipurile de comisioane aplicabile tuturor contractelor de credit intervine pe piata creditelor bancare in sensul dezechilibrului raportului juridic consfintit prin contractul de credit si al punerii sub semnul intrebarii a concurentei intre diferitele institutii de credit;

-art. 126 alin.6 si art. 21 din Constitutie, privitoare la accesul liber la justitie, in masura in care impun institutiilor de credit sa restituie imprumutatilor sumele incasate fara temei legal si sa repare deficientele constatate prin procesul-verbal. Astfel, conform art. 126 alin.6 din Constitutie „Controlul judecatoresc al actelor administrative ale autoritatilor publice, pe cale contenciosului administrativ, este garantat, cu exceptia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum si a actelor de comandament cu caracter militar. Instantele de contencios administrativ sunt competente sa solutioneze cererile persoanelor vatamate prin ordonante sau, dupa caz, prin dispozitii din ordonante declarate neconstitutionale”.

Petenta a sustinut ca procesul-verbal de contraventie este nul si neintemeiat deoarece petentii mentionati in procesul-verbal au semnat conventiile de credit prin care banca le-a acordat credite pe durata determinata, garantate cu ipoteca, iar partile au declarat ca sunt de acord cu costurile contractului si ca accepta drepturile si obligatiile ce le revin conform clauzelor contractuale. Astfel, sunt aplicabile prevederile art. 969, art. 982 din Codul civil si principiul libertatii contractuale, in baza carora banca a perceput comisionul de risc si dupa data de 21.06.2010 la datele de scadenta convenite. Comisionul de risc nu se regaseste printre comisioanele enumerate de art. 36 din O.U.G. nr. 50/2010, nu exista nicio prevedere expresa in acest act normativ prin care sa se impuna eliminarea comisioanelor in functie de denumirea si nu de natura acestora. Banca a acordat creditul in baza unei structuri de costuri predefinite, astfel incat sa poata fi asigurat atat profitul acesteia, cat si solvabilitatea ei. Comisionul de risc reprezinta costul perceput de catre banca in legatura cu administrarea creditului din perspectiva riscurilor asumate de banca prin punerea la dispozitie a imprumutului.

La data de 10.03.2010, Comisariatul Judetean pentru Protectia Consumatorilor V a formulat intampinare (filele 184-190 dosar), prin care a solicitat respingerea plangerii formulate de petenta, ca fiind neintemeiata, deoarece, in urma cercetarii a doua reclamatii, s-a constatat ca petenta a incasat ilegal comisionul de risc si a introdus comisionul de administrare. Prin perceperea comisionului de risc se incalca prevederile art. 36 din O.U.G. nr. 50/2010, iar prin introducerea comisionului de administrare se incalca prevederile art. 35 (1) lit.b din acelasi act normativ. In urma cercetarii mai multor reclamatii in perioada august-decembrie 2010, s-a constatat ca V Romania- Sucursala B a incalcat prevederile O.U.G. nr. 50/2010, reclamatiile au fost intemeiate fapt ce constituie contraventie continua. Aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 50/2010 contractelor in curs nu contravine normelor comunitare, ci actul normativ creeaza cadrul necesar pentru ralansarea acordarii de credite in conditii de transparenta si libera concurenta.

Din analiza actelor si lucrarilor dosarului, se retin urmatoarele:

Prin conventia de credit nr. 0103878/29.05.2007, SC V Romania SA –Sucursala B a imprumutat numitilor M C A si M G I suma de 45.300 CHF, cu o dobanda anuala efectiva (DAE) de 5,71%, un comision de risc de 0,1%, un comision de rambursare in avans de 2%, un comision de gestiune de 170 CHF.

Restituirea sumei imprumutate a fost garantata prin ipoteca de prim rang constituita asupra unui imobil proprietatea garantilor M D si M A.

Prin conventia de credit nr. 0138481/11.01.2008, SC V Romania SA –Sucursala B a imprumutat nuMlui D C suma de 63.240 CHF, cu o dobanda anuala efectiva (DAE) de 7,28 %, un comision de risc de 0,22%, un comision de analiza dosar credit de 60 CHF, un comision de rambursare in avans de 2%, un comision de administrare garantii de 720,82 Ron, un comision de gestiune de 170 CHF.

Restituirea sumei imprumutate a fost garantata prin ipoteca de prim rang constituita asupra unui imobil proprietatea garantilor B C si B R.

Prin reclamatiile inregistrate la sediul Centrului Judetean de Protectia Consumatorilor V cu nr. 749/24.11.2010 si nr. 767/2.12.2010, D C si M C au sesizat despre faptul ca V percepe comisionul de risc si dupa intrarea in vigoare a O.U.G. nr. 50/2010 si ca a introdus comisionul de administrare.

In urma reclamatiilor sus aratate, la data de 14.12.2010, Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor- CJPC V a efectuat un control la sediul petentei V –Sucursala B, unde a fost intocmit procesul- verbal de constatarea contraventiei seria ANPC nr. 0037858 din 14.12.2010.

Prin procesul-verbal de constatarea contraventiei seria ANPC nr. 0037858 din 14.12.2010, incheiat de Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor- CJPC V, petenta V –Sucursala B a fost sanctionata cu:

-amenda de 20.000 lei pentru contraventia prev. de art. 36 din O.U.G. nr. 50/2010;

-amenda de 20.000 lei pentru contraventia prev. de art. 36 alin.1 lit.b din acelasi act normativ.

In fapt, prin procesul-verbal de contraventie s-a retinut ca la data de 14.12.2010, cu ocazia controlului efectuat in urma reclamatiilor inregistrate cu nr. 749/24.11.2010 si nr. 767/2.12.2010, s-a constatat ca petenta percepe comisionul de risc dupa intrarea in vigoare a O.U.G. nr. 50/2010 si ca a introdus comisionul de administrare in conventia de credit. Astfel, s-a constatat ca petenta a incasat ilegal de la D C comisionul de risc in perioada 21.06-20.09.2010, dupa cum urmeaza: la data de 29.06.2010 suma de 109,33 CHF, la data de 26.07.2010 suma de 108,83 CHF, iar prin intocmirea actului aditional la conventia nr. 0138481/2008 petenta a introdus comisionul de administrare. In perioada 21.06-18.08.2010, petenta a incasat ilegal de la M C comisionul de risc dupa intrarea in vigoare a O.U.G. nr. 50/2010 si a introdus in conventia de credit comisionul de administrare. Astfel, petenta a incasat ilegal comisionul de risc dupa cum urmeaza: la data de 19.07.2010 suma de 41,92 CHF, la data de 18.08.2010 suma de 41,82 CHF. Prin intocmirea actului aditional la conventia nr. 0103878/2007 petenta a introdus comisionul de administrare, iar in actul aditional, la art. 5.1 lit.b comisionul de administrare este de 0,1%.

In procesul-verbal de contraventie s-a retinut ca, prin perceperea comisionului de risc se incalca prev. art. 36 din O.U.G. nr. 50/2010, iar prin introducerea comisionului de administrare se incalca prev. art. 35  alin.1 lit.b din acelasi act normativ.

Prin acelasi proces-verbal de contraventie s-a stabilit in sarcina petentei, conform art. 88 alin.1 lit. b si c din O.U.G. nr. 50/2010, obligatia de a restitui comisionul de risc incasat ilegal in perioada 21.06-26.07.2010, restituirea comisionului de administrare incasat ilegal si aducerea contractelor in conformitate cu prevederile legale, in termen de 15 zile de la data luarii la cunostinta. 

Procesul-verbal de contraventie nu a fost semnat de catre reprezentantul petentei, in procesul-verbal facandu-se mentiunea ca „reprezentantul legal nu s-a prezentat”.

Privitor la exceptia nulitatii procesului-verbal de contraventie, ridicata de petenta,  petenta sustine ca in procesul-verbal nu a fost mentionata data savarsirii faptei si nu au fost consemnate obiectiunile contravenientului.

Potrivit art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, Procesul-verbal de constatare a contraventiei va cuprinde in mod obligatoriu: data si locul unde este incheiat; numele, prenumele, calitatea si institutia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupatia si locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contraventionale cu indicarea datei, orei si locului in care a fost savarsita, precum si aratarea tuturor imprejurarilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileste si se sanctioneaza contraventia; indicarea societatii de asigurari, in situatia in care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulatie; posibilitatea achitarii in termen de 48 de ore a jumatate din minimul amenzii prevazute de actul normativ, daca acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac si organul la care se depune plangerea.

Alineatul (7) al aceluiasi articol prevede ca „In momentul incheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sa aduca la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului de constatare. Obiectiunile sunt consemnate distinct in procesul-verbal la rubrica "Alte mentiuni", sub sanctiunea nulitatii procesului-verbal”.

Conform art.17 din acelasi act normativ, „Lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata si din oficiu”.

Raportand textele de lege la situatia de fapt retinuta, instanta apreciaza ca procesul-verbal de contraventie a fost intocmit in conditii de legalitate. Astfel, s-a consemnat data constatarii contraventiei, s-a consemnat situatia de fapt constatata, respectiv faptul ca petenta a perceput comisionul de risc si dupa intrarea in vigoare a O.U.G. nr. 50/2010 si ca a introdus comisionul de administrare, precum si ca petenta are dreptul de a formula obiectiuni in instanta.

In conditiile aratate, exceptia nulitatii procesului-verbal de contraventie, ridicata de petenta, este neintemeiata, urmand sa fie respinsa.

Prin Ordonanta de urgenta nr. 50/9 iunie 2010 privind contractele de credit pentru consumatori, au fost reglementate drepturile si obligatiile partilor in ceea ce priveste contractele de credit pentru consumatori.

Privitor la solicitarea petentei de a se aplica direct prevederile Directivei 2008/48/CE, iar nu prevederile O.U.G. nr. 50/2010, instanta retine ca, directiva constituie unul dintre izvoarele dreptului european secundar. Directivele adoptate prin procedura codeciziei, precum si directivele Consiliului si Comisiei se adreseaza tuturor statelor membre ale Uniunii Europene. Legiferarea prin intermediul directivelor presupune doua etape: emiterea directivei; obligatia statelor membre ca, intr-un termen determinat, sa adopte prevederi legale in domeniul ce face obiectul directivei. Directiva este un instrument juridic care serveste armonizarii legislatiilor statelor membre. Ea lasa, de regula, statelor posibilitatea de a alege formele si mijloacele de punere in aplicare a prevederilor ei, fiind insa obligatorie pentru statele membre in ce priveste obiectivul care trebuie atins. In ceea ce priveste posibilitatea de a alege forma si mijloacele de punere in aplicare a directivelor, Curtea de Justitie a schitat doua limitari ale acesteia: statele membre trebuie sa adopte acele masuri care garanteaza efectul util al directivei, iar actul trebuie sa aiba acelasi rang cu normele care au reglementat anterior materia in cauza. Conform jurisprudentei Curtii de Justitie, directiva are, in mod exceptional, o aplicabilitate directa in situatia in care termenul de aplicare a acesteia a expirat fara ca directiva sa fi fost pusa in aplicare, iar continutul ei este suficient de detaliat incat aceasta sa poata fi aplicata unor cazuri particulare, fara a fi nevoie de adoptarea unor acte de aplicare.

Or, in cauza de fata, in aplicarea Directivei 2008/48CE a fost adoptata O.U.G. nr. 50/2010, motiv pentru care nu se impune aplicarea directa a prevederilor acestei directive.

Ordonanta de urgenta nr. 50/9 iunie 2010 a fost publicata in „Monitorul Oficial al Romaniei”, Partea I, nr. 389/11.06.2010 si a intrat in vigoare in termen de 10 zile de la data publicarii ei.

O.U.G. nr. 50/2010 a fost aprobata cu modificari prin Legea nr. 288/2010, publicata in „Monitorul Oficial al Romaniei”, Partea I, nr. 888/30.12.2010.

Prin O.U.G. nr. 50/2010 s-a asigurat transpunerea si implementarea in legislatia nationala a Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori si de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului care trebuia realizata pana la data de 11 iunie 2010.

Adoptarea acestei ordonante de urgenta a fost necesara pentru a permite creditorilor sa indeplineasca obligatiile prevazute in actul normativ european, astfel incat sa fie atins obiectivul de creare a pietei interne comunitare, care impune asigurarea unui cadru de reglementare unitar la nivelul Uniunii Europene.

Prin art. 36 din O.U.G. nr. 50/2010, asa cum a fost aprobata prin Legea nr.288/2010,  s-a prevazut ca:

„(1) Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiza dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensatie in cazul rambursarii anticipate, costuri aferente asigurarilor si, dupa caz, dobanda penalizatoare, alte costuri percepute de terti, precum si un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor.

(2) Comisionul de analiza dosar si cel unic vor fi stabilite in suma fixa, aceeasi suma fiind perceputa tuturor consumatorilor cu acelasi tip de credit in cadrul aceleiasi institutii de credit.

(3) Comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea /inregistrarea/ efectuarea de operatiuni de catre creditor in scopul utilizarii/rambursarii creditului acordat consumatorului. In cazul in care acest comision se calculeaza ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului”.

In procesul-verbal de contraventie s-a consemnat ca una dintre contraventii este cea prevazuta de art. 36 alin.1 lit. b din O.U.G. nr. 50/2010, aceasta consemnare este gresita, corect fiind contraventia prev. de art. 35 alin.1 (1) lit. b din O.U.G. nr. 50/2010.

Astfel, prin art. 35 alin.1 (1) lit. b din O.U.G. nr. 50/2010, asa cum a fost aprobata prin Legea nr.288/2010, s-a prevazut ca: „se interzic introducerea si perceperea de noi comisioane, tarife sau a oricaror alte speze bancare, cu exceptia costurilor specifice unor produse si servicii suplimentare solicitate in mod expres de consumator, neprevazute in contract ori care nu erau oferite consumatorilor la data incheierii acestuia. Aceste costuri neprevazute vor fi percepute numai pe baza unor acte aditionale acceptate de consumator. Sunt exceptate costurile impuse prin legislatie”.

Articolul 86 alin.2 din ordonanta de urgenta prevede ca, nerespectarea prevederilor art.35-36 din aceeasi ordonanta de urgenta constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 20.000 lei la 100.000 lei.

Potrivit art. 88 alin. (1) din acelasi act normativ, „Odata cu aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale, agentul constatator poate dispune urmatoarele sanctiuni contraventionale complementare:

a) respectarea imediata a clauzelor contractuale care au fost incalcate;

b) restituirea sumelor incasate fara temei legal, intr-un termen de maximum 15 zile;

c) aducerea contractului in conformitate cu prevederile legale, in termen de maximum 15 zile;

d) repararea deficientelor constatate prin procesul-verbal, in termen de maximum 15 zile”.

Prin art. 95 alin.1 din O.U.G. nr. 50/2010, in continutul ei initial, s-a prevazut ca „Pentru contractele aflate in curs de derulare, creditorii au obligatia ca, in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, sa asigure conformitatea contractului cu dispozitiile prezentei ordonante de urgenta”.

La data incheierii procesului-verbal de contraventie textul articolului 95 din O.U.G. nr. 50/2010, in continutul ei initial, era in vigoare si acest text a fost avut in vedere la intocmirea procesului-verbal de contraventie.

Insa, prin Legea nr. 288/2010, textul articolului art. 95 din O.U.G. nr. 50/2010, a fost modificat, in urma modificarii textul articolului 95 din O.U.G. nr. 50/2010 avand urmatorul continut:

„Prevederile acestei ordonante de urgenta nu se aplica contractelor in curs de derulare la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, cu exceptia dispozitiilor art.371, ale art. 66-69 si, in ceea ce priveste contractele de credit pe durata nedeterminata existente la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, ale art.50-55, ale art. 56 alin. (2), ale art.57 alin. (1) si (2), precum si ale art.66-71”.

Textul articolului art. 95 din O.U.G. nr. 50/2010, asa cum a fost modificat prin Legea nr. 288/2010, este in vigoare la data solutionarii plangerii deduse judecatii.

 Conform art. 86 alin.4 din O.U.G. nr. 50/2010, contraventiilor prevazute la art. 86 alin. (1) si (2) si art. 88 alin. (2) le sunt aplicabile prevederile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.

Astfel, articolul 12 din O.G. nr. 2/2001 instituie principiul aplicarii legii contraventionale mai favorabile, prevazand ca:

„(1) Daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contraventie, ea nu se mai sanctioneaza, chiar daca a fost savarsita inainte de data intrarii in vigoare a noului act normativ.

(2) Daca sanctiunea prevazuta in noul act normativ este mai usoara se va aplica aceasta. In cazul in care noul act normativ prevede o sanctiune mai grava, contraventia savarsita anterior va fi sanctionata conform dispozitiilor actului normativ in vigoare la data savarsirii acesteia”.

Comparand continutul initial al O.U.G. nr. 50/2010, cu continutul aceluiasi act normativ dupa aprobarea sa cu modificari prin Legea 288/2010, rezulta ca legea contraventionala mai favorabila este O.U.G. nr. 50/2010, asa cum a fost aprobata prin Legea 288/2010.

Asadar, pentru solutionarea cauzei, este relevant textul articolului art. 95 din O.U.G. nr. 50/2010, asa cum a fost modificat prin Legea nr. 288/2010, text mai sus aratat.

In baza acestui text (art. 95 din O.U.G. nr. 50/2010, asa cum a fost modificat prin Legea nr. 288/2010), rezulta ca prevederile art. 35 si ale art.36 din O.U.G. nr. 50/2010 nu se aplica contractelor care erau in curs de derulare la data intrarii in vigoare a acesteia.

Or, din cuprinsul procesului-verbal de contraventie, rezulta ca in cauza este vorba de conventia de credit nr. 0103878/29.05.2007, incheiata de petenta SC V Romania SA –Sucursala B cu imprumutatii M C A si M G I, si de conventia de credit nr. 0138481/11.01.2008, incheiata de SC V Romania SA –Sucursala B cu imprumutatul D C, deci este vorba de doua contracte care se aflau in derulare la data intrarii in vigoare a acestui act normativ (O.U.G. nr. 50/2010).

In concluzie, in temeiul principiului legii contraventionale mai favorabile, situatiei de fapt retinute prin procesul-verbal de contraventie nu ii sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr. 50/2010, astfel ca faptele consemnate in procesul-verbal de contraventie nu pot intruni elementele constitutive ale contraventiilor prevazute de art. 35 alin. 1 lit. b si de art. 36 din O.U.G. nr. 50/2010.

In considerarea celor de mai sus, plangerea formulata de petenta este apreciata ca intemeiata, urmand sa fie admisa.

In consecinta, se va dispune anularea procesului-verbal de contraventie si exonerarea petentei de plata celor doua amenzi de cate 20.000 lei, fiecare. 

Vor fi inlaturate sanctiunile complementare aplicate petentei prin procesul-verbal de contraventie, respectiv obligatia de a restitui comisionul de administrare incasat ilegal si aducerea contractelor in conformitate cu prevederile legale, in termen de 15 zile de la data luarii la cunostinta. 

Privitor la cererea prin care petenta a solicitat suspendarea executarii masurilor complementare dispuse prin procesul-verbal de contraventie, potrivit art. 32 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, „Plangerea suspenda executarea (…)”.

Insa, conform art. 88 alin.3 din O.U.G. nr. 50/2010, contestarea in instanta nu suspenda de drept executarea sanctiunilor contraventionale complementare dispuse.

Rezulta ca executarea sanctiunii amenzii este suspendata de drept, in timp ce suspendarea sanctiunii complementare nu este suspendata de drept, ci este lasata la aprecierea instantei.

In temeiul celor de mai sus si consecinta a admiterii plangerii, instanta apreciaza ca se impune suspendarea, pana la ramanerea irevocabila a prezentei sentinte, a sanctiunilor contraventionale complementare dispuse in sarcina petentei.

Ca urmare, se va admite cererea prin care petenta a solicitat suspendarea executarii sanctiunilor contraventionale complementare si va dispune suspendarea, pana la ramanerea irevocabila a prezentei sentinte, a executarii sanctiunilor complementare, respectiv a obligatiei de a restitui comisionul de risc incasat ilegal in perioada 21.06-26.07.2010, de a restitui  comisionul de administrare incasat ilegal si aducerea contractelor in conformitate cu prevederile legale, in termen de 15 zile de la data luarii la cunostinta. 

Privitor la cererea prin care petenta a solicitat sa fie inaintate Curtii Constitutionale a Romaniei exceptiile de neconstitutionalitate ridicate de petenta in cuprinsul plangerii deduse judecatii, prin incheierea de sedinta din data de 7.04.2011, pronuntata in dosarul civ. nr. 6736/189/2010 al Judecatoriei B, aceasta cerere a fost admisa, iar exceptiile au fost inaintate, spre solutionare, Curtii Constitutionale a Romaniei.

Plangerea este scutita de taxa judiciara de timbru.

8

Domenii speta

Spete similare