Judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei.

Judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei.

Pentru aplicarea procedurii simplificate şi pentru a beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, este necesar ca inculpatul să recunoască acuzaţiile aduse în maniera descrisă în actul de sesizare a instanţei şi de asemenea, să nu conteste probele administrate în faza de urmărire penală.

Dacă inculpatul, deşi a invocat dispoziţiile art. 320 ind.1 C.pr.pen., solicitând aplicarea procedurii simplificate, prin declaraţia dată a contestat starea de fapt expusă în actul de sesizare, încercând o exonerare de răspundere a coinculpatului O. N., dispoziţiile amintite nu pot fi incidente.

Secţia  penală – Decizia  penală nr. 90/ 23 ianuarie 2012

Prin sentinţa penală nr. 62/25.10.2011 pronunţată de Judecătoria Agnita în dosarul nr. 591/174/2011 s-a dispus disjungerea acţiunii penale exercitate împotriva inculpatului O.N.

A fost amânată judecarea cauzei disjunse la data de 8 noiembrie 2011 pentru când s-a dispus citarea martorilor indicaţi în citativul rechizitoriului iar inculpatul O.N. şi martorul B.D. au termen în cunoştinţă.

În temeiul art. 87 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 3201 C.p.p.,a fost condamnat inculpatul B.D., la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

S-a făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C.p..

În baza art. 81 C.p. şi art. 71 al. 5 C.p., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepselor accesorii pe o durată de 2 ani şi 8 luni, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C.p..

Potrivit art. 359 C.p.p. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi art. 84 C.p. privind revocarea suspendării condiţionate.

În baza art. 191 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 200 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr.733/P/2010 din data de 20.05.2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Agnita, înregistrat pe rolul Judecătoriei Agnita sub dosar nr.591/174/2011 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor B.D.,  pentru comiterea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 87 alin.l din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, şi O.N.,  pentru comiterea infracţiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având permisul de conducere anulat, prev. de art.86 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, şi refuzul conducătorului auto de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenţei de produse ori substanţe stupefiante ori medicamente cu efecte similare, prev. de art. 87 alin.5 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art.33 lit."a" C.pen.

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În ziua şi în cursul serii de 17.11.2010, învinuitul B.D. a consumat băuturi alcoolice respectiv mai multe sticle de o jumătate de litru de bere cu alcool. A doua zi s-a deplasat la locuinţa învinuitului O.N. din localitatea R., judeţul S. unde se afla şi martorul D.C.S. În jurul orelor 15,00 s-au hotărât să meargă până în localitatea B. Astfel, învinuitul B.D. s-a urcat la volanul autoturismului marca Dacia Pick-up cu nr. de înmatriculare SB-XX-XXX pe locul din dreapta faţă s-a aşezat învinuitul O.N., iar pe bancheta din spate martorul D.C.S.

Învinuitul B.D. a condus autoturismul pe drum public din localitatea Retiş şi până la intrarea în localitatea B. pe DJ 104D. Învinuitul O.N. i-a solicitat învinuitului B.D.  să-1 lase şi pe el să conducă autoturismul, solicitare cu care B.D. a fost de acord, astfel că O.N. s-a urcat la volan deşi ştia că are permisul de conducere anulat, B.D. necunoscând acest aspect O.N. a condus autoturismul în interiorul localităţii B.

La un moment dat a trecut cu maşina pe lângă un autoturism în care se aflau doi poliţişti din cadrul Postului de Poliţie B. care, văzându-1 pe învinuitul O.N. la volan şi ştiind că acesta nu posedă permis de conducere, au plecat în urmărirea lui.

Văzând că în spate se află poliţia, învinuitul O.N. a mai circulat aproximativ 150 m, după care a oprit autoturismul şi a coborât, intrând într-un imobil. Imediat, lângă autoturismul condus de învinuitul O.N. au oprit şi organele de poliţie.

Învinuitul B.D. a recunoscut faptul că el a condus autoturismul din Retiş până la intrarea în localitatea B., de unde a condus învinuitul O.N.

Organele de poliţie le-au solicitat învinuiţilor să meargă la sediul poliţiei din B., astfel că la volanul autoturismului marca Dacia Pick-up cu nr. de înmatriculare SB-XX-XXX s-a urcat învinuitul O.N. şi a condus până la postul de poliţie.

Cu ocazia cercetărilor efectuate învinuitul B.D. a recunoscut şi faptul că a consumat băuturi alcoolice în seara precedentă.

Învinuitul O.N. nu a recunoscut că a condus autoturismul.

B.D. a fost testat cu aparatul alcotest care a indicat o valoare de 0,54 mg/l alcool pur în aerul expirat, O.N. refuzând să fie testat.

Ambii învinuiţi au fost conduşi la Spitalul Orăşenesc A., în vederea recoltării probelor de sânge.

Învinuitul O.N. a refuzat să se supună recoltării probelor de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

În urma analizelor de laborator a rezultat că învinuitul B.D. avea o îmbibaţie alcoolică de 1,10 g/l alcool pur în sânge la prima probă, respectiv 0,90 g/l alcool pur în sânge la a doua probă.

Învinuitul B.D. a luat cunoştinţă de valorile rezultate în urma analizelor de laborator şi a declarat că nu are obiecţiuni la acestea.

Potrivit adresei Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor nr.1459894 din 11.12.2010, învinuitul O.N. figurează în evidenţe cu permisul de conducere anulat.

La termenul de judecată din data de 25.10.2011, după ce au fost aduse la cunoştinţa inculpaţilor prevederile art.3201 C.pr.pen., inculpatul B.D. a declarat că recunoaşte în totalitate săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa în rechizitoriu şi a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor din faza de urmărire penală, iar inculpatul O.N. a declarat că nu recunoaşte faptele reţinute în sarcina sa şi solicită judecarea cauzei pe procedura normală.

În aceste condiţii s-a făcut aplicarea procedurii prevăzute de art.3201 C.pr.pen. cu privire la inculpatul B.D., iar cu privire la inculpatul O.N. s-a dispus disjungerea acţiunii penale exercitate împotriva acestuia, cu formarea unui nou dosar, în care s-a acordat termen de judecată la data de 08.11.2011.

Coroborând probele administrate pe parcursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În ziua şi în cursul serii de 17.11.2010, inculpatul B.D. a consumat băuturi alcoolice respectiv mai multe sticle de o jumătate de litru de bere cu alcool. A doua zi s-a deplasat la locuinţa inculpatului O.N. din localitatea R., judeţul S. unde se afla şi martorul D.C.S. În jurul orelor 15,00 s-au hotărât să meargă până în localitatea B. Astfel, inculpatul B.D. s-a urcat la volanul autoturismului marca Dacia Pick-up cu nr. de înmatriculare SB-XX-XXX pe locul din dreapta faţă s-a aşezat inculpatul O.N., iar pe bancheta din spate martorul D.C.S.

Inculpatul B.D.a condus autoturismul pe DJ 104D din localitatea R. şi până în localitatea B.

Inculpatul B.D. a fost testat cu aparatul alcotest care a indicat o valoare de 0,54 mg/l alcool pur în aerul expirat iar apoi a fost condus la Spitalul Orăşenesc A., în vederea recoltării probelor de sânge.

În urma analizelor de laborator a rezultat că inculpatul B.D. avea o îmbibaţie alcoolică de 1,10 g/l alcool pur în sânge la prima probă, respectiv 0,90 g/l alcool pur în sânge la a doua probă.

Inculpatul B.D. a luat cunoştinţă de valorile rezultate în urma analizelor de laborator şi a declarat că nu are obiecţiuni la acestea.

S-a constatat că starea de fapt reţinută rezultă din mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale coroborate cu recunoaşterea inculpatului.

S-a reţinut că în drept, fapta inculpatului B.D. constând în aceea că, la data de 18.11.2010 a condus pe drum public autoturismul marca Dacia Pick-up cu nr. de înmatriculare SB-XX-XXX pe DJ 104 D ruta R.-B., având în sânge o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, prevăzută de art. 87 al. 1 din O.U.G. 195/2002.

Prin acţiunea descrisă s-a produs urmarea periculoasă, constând în atingerea adusă relaţiilor sociale privind desfăşurarea în condiţii de siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice. Între această stare şi conducerea de către inculpat a autoturismului în timp ce avea în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, există legătură de cauzalitate.

Sub aspectul laturii subiective, după cum rezultă din declaraţiile de învinuit, acesta s-a urcat la volanul autoturismului după ce anterior consumase băuturi alcoolice, fiind conştient de acest fapt.

În consecinţă, instanţa a reţinut că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, constând în atingerea adusă relaţiilor sociale privind siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Astfel, s-a considerat că inculpatul a săvârşit fapta cu vinovăţie sub forma intenţiei indirecte, potrivit prevederilor art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b) C.p..

Având în vedere cele reţinute, instanţa a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, aplicând o pedeapsă cu închisoarea, care să răspundă scopului definit de art. 52 C.p., prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.p., cu încadrarea în limitele de pedeapsă reduse cu o treime în baza art. 320 ind. 1 C.p.p. .

Sub acest aspect, instanţa a reţinut pericolul social concret al infracţiunii, determinat de modul de săvârşire a faptei, valoarea socială vătămată, urmările care s-au produs şi cele care s-ar fi putut produce. În acest context s-a reţinut valoarea alcoolemiei prezentate de inculpat dar şi distanţa deplasării cu autoturismul precum şi scopul deplasării.

De asemenea, instanţa a luat în considerare datele privind persoana inculpatului, respectiv faptul că acesta nu este înscris în cazierul judiciar (f.X) şi a recunoscut faptele comise dar, pe de altă parte, a mai fost sancţionat administrativ raportat la comiterea unei fapte prevăzute de art. 321 al. 1 C.p.  (f. X), iar actul de recunoaştere a faptei astfel cum a fost efectuat în faţa instanţei nu concordă în mod complet cu recunoaşterea faptei potrivit declaraţiilor din cursul urmăririi penale.

Având în vedere toate aceste aspecte, instanţa a apreciat că o pedeapsă de 8 luni închisoare este de natură să răspundă cerinţelor art. 52 C.p. cu încadrarea în limitele impuse de art. 3201 C.p.p..

În privinţa pedepselor accesorii, instanţa a reţinut că natura faptelor săvârşite şi ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) din C. p. Pentru acest motiv, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi al dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, a fost interzis inculpatului pe perioada executării pedepselor.

Ca urmare, potrivit art. 71 C.p., pe durata executării pedepselor, inculpatului i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) din C. p..

Punând în balanţă ansamblul considerentelor de mai sus, instanţa a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate.

În consecinţă, în temeiul art. 81 al. 1 şi art. 82 al. 1 şi 3 C.p, a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 8 luni de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

Astfel cum prevede art. 359 C.p.p., inculpatului i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 şi 84 C.p. privind revocarea beneficiului suspendării condiţionate.

Ca urmare a suspendării condiţionate a executării pedepsei, instanţa a dispus, în temeiul art. 71 al. 5 C.p., suspendarea pedepsei accesorii pe durata aceluiaşi termen de încercare.

Potrivit dispoziţiilor art. 191 C.p.p, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 200 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Agnita, aducându-i critici de nelegalitate, sub aspectul reţinerii dispoziţiilor art. 320 ind. 1 C.pr.pen. în favoarea inculpatului B.D.

S-a arătat în esenţă că aplicarea dispoziţiilor art. 320 ind. 1 C.pr.pen. este condiţionată de recunoaşterea faptelor reţinute în actul de sesizare, deci nu doar de recunoaşterea participaţiei proprii, ci a modalităţii în care au fost reţinute faptele, prin însuşirea probelor administrate în faza de urmărire penală.

S-a argumentat că inculpatul B.D. şi-a recunoscut vinovăţia, însă prin declaraţiile date în faţa instanţei a încercat disculparea coinculpatului O.N., afirmând că acesta din urmă nu a condus autoturismul la data de 18.11.2010, contestând astfel în parte actul de sesizare a instanţei şi probele administrate în faza de urmărire penală.

Ca atare, s-a considerat că inculpatul nu a recunoscut în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare şi nu şi-a însuşit în totalitate probele administrate la urmărire penală, deci în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 320 ind. 1 C.pr.pen., în susţinerea acestei concluzii fiind invocată şi decizia nr. 1470/08.11.2011 a Curţii Constituţionale.

În condiţiile arătate, s-a considerat că instanţa de fond trebuia să respingă cererea inculpatului B.D. de aplicare a procedurii simplificate şi să continue judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun.

În consecinţă, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi respingerea cererii inculpatului B.D., urmând a se dispune judecarea cauzei după procedura comună.

În susţinerea recursului a fost anexată transcrierea înregistrării şedinţei de judecată din data de 25.10.2011 privind dosarul nr. 591/174/2011.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 385 ind. 6 al. 3 C.pr.pen., Curtea constată că recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria Agnita este fondat.

Potrivit art. 320 ind. 1 C.pr.pen., până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte.

De asemenea, conform al. 2 al aceluiaşi articol, judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe.

Astfel cum rezultă din dispoziţiile legale arătate, pentru aplicarea procedurii simplificate şi pentru a beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, este necesar ca inculpatul să recunoască acuzaţiile aduse în maniera descrisă în actul de sesizare a instanţei şi de asemenea, să nu conteste probele administrate în faza de urmărire penală.

Raportat la speţa de faţă, se constată că inculpatul B.D., deşi a invocat dispoziţiile art. 320 ind.1 C.pr.pen., solicitând aplicarea procedurii simplificate, prin declaraţia dată a contestat starea de fapt expusă în actul de sesizare, încercând o exonerare de răspundere a coinculpatului O.N., aspect care rezultă şi din transcrierea înregistrării şedinţei din data de 25.10.2011, când judecătorul fondului a procedat la audierea inculpatului.

Mai mult, deşi în faza de urmărire penală a declarat că şi inculpatul O.N. a condus autoturismul, în faţa instanţei a contestat acea declaraţie, arătând că a fost scrisă de organele de urmărire penală după cum au considerat ei.

Or, în atare situaţie, nu se poate vorbi despre o recunoaştere a vinovăţiei, în accepţiunea legii, astfel că dispoziţiile art. 320 ind. 1 C.pr.pen. nu pot fi incidente.

În acelaşi sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională în decizia nr. 1470/08.11.2011, arătându-se că, printre situaţiile în care judecătorul are legitimitatea constituţională de a respinge cererea de judecare a cauzei după procedura simplificată, se află şi cea în care un inculpat, din dorinţa de a proteja o altă persoană(coinculpatul din speţa de faţă), ia asupra sa fapta comisă de acesta – ceea ce în speţă s-a şi întâmplat.

În consecinţă, pentru argumentele expuse, Curtea constată că recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria Agnita este fondat, întrucât faţă de inculpatul B.D. nu erau aplicabile dispoziţiile art. 320 ind.1  C.pr.pen., nefiind îndeplinite cerinţele stipulate de text.

Aşa fiind, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. c C.pr.pen. Curtea a admis recursul formulat, a casat sentinţa penală nr. 62/25.10.2011 a  Judecătoriei Agnita şi a dispus  trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond, judecata urmând a fi reluată de la citirea actului de sesizare a instanţei.

Cheltuielile judiciare avansate în recurs  au rămas în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare