Contestaţie în anulare. Nelegala compunere a completului de judecată nu se circumscrie noţiunii de necompetenţă de ordine publică. Încălcarea drepturilor fundamentale prin prisma dispoziţiilor cedo (tribunal imparţial) ar putea constitui motiv de rev...

Dispozitiile art. 317 alin.1 pct.2 cod procedura civila,  se refera la competenta generala, materiala sau teritoriala absoluta a instantelor judecatoresti. Compunerea completului de judecata nu se circumscrie notiunii de competenta a instantelor judecatoresti. Atât nerespectarea competentei absolute  cât si nerespectarea dispozitiilor legale privind alcatuirea completului de judecata sunt motive de nelegalitate a hotarârii, primul prevazut de dispozitiile art. 304 pct.3 si cel de-al doilea prevazut de art. 304 pct.1 însa, numai încalcarea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta poate naste dreptul la formularea  unei contestatii în anulare.

Nici încalcarea dispozitiilor art. 6 din CEDO privitoare la judecarea cauzei de un tribunal impartial nu constituie motiv de contestatie în anulare.

O încalcare a drepturilor fundamentale prin prisma dispozitiilor CEDO ar putea constitui motiv de revizuire a hotarârii în temeiul art. 322 pct. 9 cod procedura civila în conditiile în care "Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o încalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale datorata unei hotarâri judecatoresti, iar consecintele grave ale acestei încalcari continua sa se produca si nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotarârii pronuntate"  si cu respectarea Dispozitiilor obligatorii ale Deciziei  Curtii Constitutionale nr. 233/2011,  publicata în MO nr. 340 din 17 mai 2011.

Contestatia în anulare de fata urmeaza a fi respinsa pentru urmatoarele considerente:

Potrivit dispozitiilor art. 317 alin.1 pct.2 cod procedura civila, hotarârile irevocabile pot fi atacate cu contestatie în anulare când hotarârea a fost data de judecatori cu încalcarea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta.

Textul de lege se refera la competenta generala, materiala sau teritoriala absoluta a instantelor judecatoresti. Compunerea completului de judecata nu se circumscrie notiunii de competenta a instantelor judecatoresti. Atât nerespectarea competentei absolute  cât si nerespectarea dispozitiilor legale privind alcatuirea completului de judecata sunt motive de nelegalitate a hotarârii, primul prevazut de dispozitiile art. 304 pct.3 si cel de-al doilea prevazut de art. 304 pct.1 însa, numai încalcarea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta poate naste dreptul la formularea  unei contestatii în anulare.

Contestatorul în contestatia de fata a invocat faptul ca hotarârea a fost data de un complet de judecata constituit dintr-un judecator care  trebuia sa se abtina de la judecata întrucât si-a mai exprimat opinia în aceeasi cauza, adica a invocat nerespectarea dispozitiilor legale privind alcatuirea completului de judecata.

Cum împrejurarea invocata nu se încadreaza în notiunea de încalcare a dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta, contestatia în anulare de fata nu poate fi primita, motivele de contestatie în anulare fiind expres si limitativ prevazute de lege datorita caracterului de cale de atac extraordinara al contestatiei.

În contestatie sa, contestatorul invoca si  faptul ca i-a fost încalcat dreptul la un proces echitabil, solutia nefiind pronuntata de o instanta independenta si impartiala, fiind nesocotite garantiile oferite de dispozitiile art. 6 din CEDO întrucât acelasi complet de judecata care a avut în compunere pe doamna judecator Ecaterina Moleanu a pronuntat atât Decizia nr. 123 din 8 februarie 2006 ( dosarul nr. 569/F/2005), cât si Decizia 76/2011 din 18 mai 2011, a carei anulare se cere în contestatia de fata.

Curtea apreciaza ca nici acest motiv nu se încadreaza în motivele de contestatie în anulare expres si limitativ prevazute de art. 317 si 318 cod procedura civila.

O încalcare a drepturilor fundamentale prin prisma dispozitiilor CEDO ar putea constitui motiv de revizuire a hotarârii în temeiul art. 322 pct. 9 cod procedura civila în conditiile în care "Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o încalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale datorata unei hotarâri judecatoresti, iar consecintele grave ale acestei încalcari continua sa se produca si nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotarârii pronuntate"  si cu respectarea Dispozitiilor obligatorii ale Deciziei  Curtii Constitutionale nr. 233/2011,  publicata în MO nr. 340 din 17 mai 2011 (potrivit careia dispozitiile art. 322 pct. 9 din Codul de procedura civila sunt neconstitutionale în masura în care nu permit revizuirea unei hotarâri judecatoresti prin care, fara a se evoca fondul, s-au produs încalcari ale unor drepturi si libertati fundamentale, încalcari constatate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului).

Partea putea  recuza judecatorul în recursul formulat daca ar fi apreciat ca exista un motiv de incompatibilitate în persoana sa. Ori, din continutul deciziei 76/2001 si din  fisa dosarului  nu rezulta formularea unei cereri de recuzare, cu atât mai mult cu cât obiectul celor doua dosare în care s-au pronuntat  Deciziile nr. 123 din 8 februarie 2006 ( dosarul nr. 569/F/2005),  si Decizia 76/2011 din 18 mai 2011( dosarul nr. 1078/101/2010) nu este identic ci doar într-o strânsa legatura, fara sa existe caz de incompatibilitate în sensul dispozitiilor 24 cod procedura civila si art. 12 alin 2 din  Legea nr. 85/2006 coroborate cu dispozitiile art. 991  din Regulamentul de Organizare Interna a Instantelor Judecatoresti, care sa determine judecatorul sa se abtina. Trebuie avut în vedere si faptul ca procedura speciala a legii insolventei impune ca cererile succesive în cadrul procedurii sa fie judecate de acelasi judecator-sindic respectiv ca  cererile de recurs sa fie judecate de acelasi complet de recurs constituit în cadrul curtii.

De asemenea, partea putea  recuza judecatorul daca avea vreo suspiciune în privinta impartialitatii lui (obiective sau subiective ) astfel cum a fost definita de Curtea Europeana, ca fiind absenta oricarei prejudecati sau a oricarei idei preconcepute privitoare la solutia unui proces. Judecatorul avea obligatia sa se abtina numai daca el ar fi considerat ca nu poate fi impartial. Ori, simplul fapt ca judecatorul a luat o anumita decizie înaintea procesului nu poate fi considerat întotdeauna ca ar justifica în sine o banuiala de impartialitate în privinta sa, care  l-ar putea determina sa se abtina.

Domenii speta

Spete similare