11.Legea nr. 10/2001. Domeniu de aplicare

Argumentele reclamantei privind caracterul de complinire a Legii nr. 10/2001 nu pot fi primite, întrucât dispoziţiile art. 8 din lege  sunt extrem de clare: „Nu intră sub incidenţa prezentei legii terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării  precum şi cele al căror regim juridic este reglementat de Legea nr. 18/1991”.

Explicaţia pentru existenţa  celor două proceduri este aceea că până la depunerea notificării întemeiată pe legea 10/2001 cererea formulată de antecesorul reclamantei  întemeiată pe Legea 18/1991 nu  fusese soluţionată.

Prin sentinţa civilă nr. 330 din 30.01.2013 Tribunalul Mureş a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta

N. L. M.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin dispoziţia nr.3354 din 27  mai 2010 emisă de Primarul mun. Tg. Mureş, s-a respins cererea formulată de petentul N. L., decedat şi continuată de reclamantă, pentru restituirea în natură a imobilelor terenuri înscrise în CF 2409 (în prezent CF 2403/II Tg. Mureş), nr. top. 2478/2, 2478/a şi 2478/b  în suprafaţă de 19819 mp. şi în CF 1687/II (în prezent CF 8538 Tg. Mureş) nr.top.2483/1/1 în suprafaţă de 4316 mp., în total 2,41 ha.

În dispoziţia atacată este redată succesiunea înscrierilor şi operaţiunilor de carte funciară cu privire la aceste imobile şi se reţine că antecesorii reclamantei N. L. (L.) şi soţia acestuia B. M. ce figurau ca proprietari tabulari în CF 1678/II nr.top.2483/1 la B7-8, nu au dobândit în proprietate întreaga suprafaţă de teren de 1 jugăr ce corespunde numărului topo amintit, ci o suprafaţă de 4316 mp. Cu privire la imobilul înscris în CF 2409 Tg. Mureş nr.top. 2478/2, 2478/a şi 2478/b  în suprafaţă de 19819 mp. reţine că a format proprietatea antecesorilor reclamantei, iar ulterior a fost transcris în CF 2403/II Tg. Mureş. Se mai reţine că prin sentinţa civilă nr.168/2002 pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş, definitivă prin decizia nr.1314/2002 a Tribunalului Mureş, s-a dispus acordarea de despăgubiri în procedura fondului funciar, pentru fratele decedat al reclamantei – care a formulat şi prezenta notificare. Se reţine că pentru întregul teren dovedit ca fiind proprietatea tabulară a antecesorilor reclamantei, s-au acordat despăgubiri.

Instanţa a reţinut că părţile au poziţii contradictorii cu privire la incidenţa în cauză a măsurilor reparatorii prevăzute de legea 10/2001, în condiţiile parcurgerii de către acelaşi notificator şi după aceeaşi autori, a unei alte proceduri speciale reparatorii (legea fondului funciar) în care a obţinut o hotărâre judecătorească care îi recunoaşte dreptul la despăgubiri.

Potrivit concluziilor expertului topo P. A. desemnat în cauză,  imobilele cu nr.top.2478/2, 2478/a şi 2478/b sunt înscrise în prezent pe teritoriul mun. Tg. Mureş însă faptic sunt cuprinse pe teritoriul comunei Sângeorgiu de Mureş din cauza modificării hotarului dintre cele două unităţi administrativ teritoriale stabilit la baza digului de apărare împotriva inundaţiilor râului Mureş.

Această stare de fapt redată de expert nu impunea o extindere a cadrului procesual prin citarea în cauză în calitate de pârâtă şi a Comunei Sângeorgiu de Mureş, în sensul solicitat de reclamantă (fila 152 dosar de fond).

Instanţa a avut în vedere obiectul prezentei cauze  - contestaţie formulată în temeiul art.26 din legea 10/2001 – în care se verifică legalitatea şi temeinicia dispoziţiei atacate în contradictoriu cu emitentul acesteia – Primarul mun. Tg. Mureş.

De asemenea instanţa a avut în vedere circumstanţele de fapt ce se impun a fi analizate în cauză – respectiv dacă pentru întregul imobil ce formează obiectul prezentei cauze, s-a urmat procedura legii fondului funciar.

Imobilul de la nr. top. 2478/2, 2478/a şi 2478/b a format iniţial proprietatea numitei C.A. şi era înscris în CF 2409. Acea carte funciară nu s-a găsit în inventarul efectuat în anul 2004 (aspect ce reiese din referatul întocmit de Directorul O.C.P.I. Mureş de la fila 112 dosar), însă această stare de fapt este probată din coroborarea înscrisurilor de la filele 113 şi 58 dosar.  Astfel, potrivit menţiunilor din evidenţele deţinute la Biroul O.C.P.I. Mureş după numele proprietarilor tabulari (fila 113), imobilul a format proprietatea numitei C. A. Ulterior, urmare a încheierii unui contract de vânzare cumpărare în anul 1942, imobilul din CF 2409 nr. top. 2478/2, 2478/a şi 2478/b a fost înscris în favoarea autorilor reclamantei în baza încheierii pronunţată.

Imobil cu nr. top. 2478/2, 2478/a şi 2478/b este înscris în prezent în CF 2403/III şi a făcut obiectul legilor fondului funciar, fiind încadrat în tarlaua 18, parcela A 205/9 cu categoria de teren arabil extravilan.

Cu privire la terenul cu nr.top.2483/1/1, instanţa a reţinut că acest imobil a fost înscris în CF 1687/II Tg. Mureş a format proprietatea antecesorilor reclamanţilor (conform înscrierilor de la B7-B8 – fila 83 dosar). Din înscrierile de carte funciară reiese că această parcelă a fost dezmembrată în nr.top.2483/1/1 şi 2483/1/2, însă doar prima parcelă nou formată a constituit proprietatea antecesorilor reclamanţilor, fiind preluată de Statul Român. Din coroborarea înscrierilor de la poziţiile B8 – B11 reiese că cealaltă parcelă cu nr. top. nou 2483/1/2 era proprietatea numitului S. I. ( fila 83 verso dosar).

Din considerentele sentinţei civile nr.168/2002 pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş (filele 47-48 dosar), definitivă prin decizia civilă nr.1314/2002 a Tribunalului Mureş reiese că în acea procedură a fondului funciar s-a analizat îndreptăţirea defunctului N. L. (fratele reclamantei şi petent notificator în prezenta procedură) la reconstituirea dreptului de proprietate după părinţi (defuncţii N. L. şi M.) cu privire la terenurile înscrise în CF 2409, CF 1687/II şi CF 2403/III Tg. Mureş. De asemenea din considerentele sentinţei reiese că defunctul petiţionar a precizat în cererea de reconstituire că terenul se află în partea de sud a oraşului, „…între Complexul Mureşul şi Ferma SCPCB Sângeorgiu de Mureş…” (fila 47 verso dosar, penultimul aliniat) – fiind vorba aşadar de imobilele supuse discuţiei în prezenta cauză.

Din conţinutul notificării ( înregistrată la B.E.J. P. R. sub nr.398/N/2001 – fila 78 dosar), reiese că petentul N.L. (decedat) a solicitat în procedura legii 10/2001 măsuri reparatorii pentru imobilele din CF 2409, 1687/II, 2403/III – prin urmare cele faţă de care s-a pronunţat hotărârea judecătorească amintită mai sus.

Reţinând  că pentru acelaşi imobil procedura legii fondului funciar a fost soluţionată prin hotărâre judecătorească, instanţa a apreciat că în speţă nu sunt aplicabile prevederile art. V alin.1 şi 2 din titlul I al legii nr.247/2005.

Apreciind asupra celor de mai sus prima instanţa s-a pronunţat în sensul arătat.

Împotriva acestei hotărâri precum şi a încheierii din 17.01.2013, în termen legal a declarat recurs reclamanta.

Recurenta a solicitat admiterea recursului casarea celor două hotărâri  atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Mureş, cu consecinţa introducerii în cauză a comunei Sângeorgiu de Mureş.

Recurenta a solicitat modificarea în tot a hotărârii atacate  şi restituirea în natură a imobilelor solicitate.

În subsidiar solicitările recurentei au vizat restituirea în natură a terenurilor situate pe raza municipiului Tg. Mureş, iar pentru terenurile aflate pe raza  comunei Sângeorgiu de Mureş, obligarea intimatului pârât să transmită notificarea autorităţii locale competente.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta a arătat că antecesorii săi au fost proprietarii terenurilor înscrise  în CF 2409;1687/II şi 2403/III Tg. Mureş.

Demersurile administrative şi judiciare au fost efectuate de fratele său actualmente decedat, numitul N.L., fiind întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 18/1991.

În urma acestor demersuri prin Sentinţa civilă nr.  168/15.02.2002, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1314/15.07.2002 a fost recunoscută îndreptăţirea antecesorului reclamantei la despăgubiri pentru  suprafaţa de 2,41 ha teren.

Apreciind caracterul parţial al măsurilor reparatorii a fost formulată notificarea în baza Legii nr. 10/2001.

Prin încheierea din 17.01.2013, instanţa de fond a respins solicitarea reclamantei privind introducerea în cauză a comunei Sângeorgiu de Mureş. În opinia recurentei potrivit art. 27 din Legea nr. 10/2001, unitatea administrativă notificată avea obligaţia de a transmite documentaţia unităţii administrative competente fără ca reclamantei să îi incumbe vreo obligaţie în această procedură.

Din această perspectivă recurenta reclamantă a apreciat că procedura prealabilă a notificării a fost îndeplinită, astfel că aceasta poate fi opozabilă oricărui deţinător de imobile.

Cu referire la întinderea dreptului de proprietate ce a aparţinut antecesorilor săi reclamanta recurentă a arătat că potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 227/1942, suprafaţa cumpărată a fost de 3 ha şi 2553 mp.

Prin sentinţa civilă nr. 168/2002 a Judecătoriei Tg. Mureş, irevocabilă prin Decizia nr. 1314/2002 a Tribunalului Mureş a fost reconstituit dreptul de proprietate  pentru suprafaţa de 2,41 ha, astfel că pentru diferenţa de 8.453 mp nu a fost urmată, în temeiul Legii nr. 18/1991 nici o procedură.

Recurenta a susţinut că Legea nr. 10/2001 are caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparator, acest caracter rezultând  din modul de formulare al art. 1 alin.1 din Legea nr. 10/2001.

Cu referire la terenul înscris  în CF 1687/II Tg. Mureş, nr. top 2483/1/1 în suprafaţă totală de 7217 mp, recurenta a arătat că suprafaţa solicitată, respectiv 4316 mp este parţial liberă şi astfel poate fi restituită în natură fiind anterior şi dezmembrată.

Acest din urmă teren, în opinia recurentei nu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, întrucât  despăgubirile aferente suprafeţei de 2,41 ha au vizat doar terenurile înscrise în CF 2409 Tg. Mureş.

Examinând hotărârea atacată, Curtea a reţinut următoarele: 

Prin Dispoziţia nr. 3354 din 27 mai 2010 a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilelor înscrise în CF 2409, 1687/II şi 2403/II Tg.Mureş.

Pentru a pronunţa această dispoziţie emitentul a avut în vedere procedurile administrative şi judiciare efectuate de antecesorul reclamantei stabilind că terenurile ce fac obiectul notificării au fost solicitate şi restituire (în forma despăgubirilor) în temeiul Legii nr. 18/1991.

Prin prezenta acţiune reclamanta a contestat raţionamentul emitentului dispoziţiei atacate arătând că în realitate terenul înscris în CF 2409 Tg. Mureş a avut o suprafaţă de 3 ha şi 2553 mp, iar terenul restituit a reprezentat doar suprafaţa de 2,41 ha. Astfel fiind, diferenţa de 8.453 mp nu a format obiectul  Legii nr. 18/1991, intrând în mod evident sub incidenţa Legii nr. 10/2001.

Terenul înscris în CF  1687/II Tg. Mureş în suprafaţă de 7.217 mp nu a format obiectul Legii nr. 18/1991.

Din probatoriul administrat in cauză a rezultat că o parte a terenului in litigiu se află pe raza teritorială a comunei Sângeorgiu de Mureş.

Prin  Încheierea şedinţei publice din 17.01.2013, instanţa de fond a respins cererea  reclamantei de „lărgire a cadrului procesual” în sensul introducerii în cauză a comunei Sângeorgiu de Mureş prin Primar.

Criticile de nelegalitate  ale reclamantei atât în ceea ce priveşte dispoziţia încheierii de şedinţă cât şi în ceea ce priveşte fondul cauzei nu sunt întemeiate.

În primul rând Încheierea şedinţei publice din 17.01.2013 este legală şi temeinică.

Potrivit art.129 alin.6 Cod procedură civilă judecătorii  hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.

„Cererea” formulată de reclamantă la termenul din 17.01.2013 nu îndeplineşte minime condiţii de fond şi de formă  pentru ca soluţiei date de instanţă să-i fie aduse critici de nelegalitate.

Obiectul cauzei şi părţile au fost stabilite de reclamantă prin acţiune şi vizează în mod exclusiv Dispoziţia nr. 3354 a Primarului Municipiului Tg. Mureş. Dacă reclamanta ar fi apreciat că acesta s-a pronunţat cu încălcarea normelor de competenţă teritorială putea şi trebuia să procedeze în conformitate cu dispoziţiile legale, cel puţin formal, supunând analizei instanţei o cere expresă în acest sens

Sub acest aspect şi raportându-se strict  la obiectul acţiunii încheierea dată de tribunal este temeinică şi legală.

Cu referire la fondul cauzei criticile recurentei sunt neîntemeiate.

Probatoriul administrat în cauză a relevat aspecte similare celor cuprinse în dispoziţia atacată.

În acest sens terenurile înscrise iniţial în CF 2409 Tg. Mureş au fost transcrise în CF 2403/III Tg. Mureş  şi au făcut obiectul Legii nr. 18/1991, fiind actualmente evidenţiate în tarlaua 18 parcela A 205/9.

Terenul înscris în CF 1687/II TG. Mureş a constituit proprietatea antecesorilor reclamantei  numai în privinţa parcelei cu nr. top. 2483/1/1 în suprafaţă de 4316 mp. Aceste aspecte rezultă din  cuprinsul în  cărţii funciare în sensul în care obiect al vânzării l-a constituit doar terenul înscris  sub A+1, top 2483/1 şi nu întregul teren înscris în CF cum greşit susţine reclamanta.

Nu în ultimul rând prima instanţă a reţinut un argument hotărâtor pentru soluţionarea prezentei cauze şi anume considerentele Sentinţei civile nr. 168/2002 a Judecătoriei Tg. Mureş. Potrivit acestor considerente  obiectul cererii formulate în baza a Legii nr. 18/1991 l-au constituit terenurile înscrise în CF 2409 (2403 III) şi 1687/II Tg. Mureş, terenuri situate în partea de Nord a Municipiului Tg. Mureş între Complexul Mureşul şi S.C.P.C.B. Sângeorgiu de Mureş.

Potrivit concluziilor expertului terenurile din prezenta cauză sunt situate în acelaşi loc fiind în mod evident aceleaşi.

Argumentele reclamantei privind caracterul de complinire a Legii nr. 10/2001 nu pot fi primite întrucât dispoziţiile art. 8 din lege  sunt extrem de clare: „Nu intră sub incidenţa prezentei legii terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării  precum şi cele al căror regim juridic este reglementat de Legea nr. 18/1991”.

Concluzionând instanţa a reţinut că, atât în ceea ce priveşte întinderea suprafeţei de teren cât şi în ceea ce priveşte caracterul de complinire  al Legii nr. 10/2001,  argumentele reclamantei nu pot fi primite.

În opinia instanţei explicaţia pentru existenţa  celor două proceduri este aceea că până la depunerea notificării întemeiată pe legea 10/2001 cererea formulată de antecesorul reclamantei  întemeiată pe Legea 18/1991 nu  fusese soluţionată. În nici un caz notificatorul nu a avut în vedere vreo diferenţă de teren aşa cum susţine azi reclamanta întrucât la momentul depunerii notificării (16.01.2001) comisia locală şi cea judeţeană de fond funciar nu soluţionaseră favorabil cererea sa şi mai ales  nu cunoştea soluţia irevocabilă a instanţei de judecată care a fost pronunţată cu şase luni mai târziu (15.07.2002)

Instanţa, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă,  având în vedere cele de mai sus, a respins ca nefondat recursul declarat.

Domenii speta

Spete similare