Răspunderea civilă delictuală. Condiţii

Reclamantul a fost prejudiciat prin  îngrădirea accesului dinspre str. Topliţa la terenul din faţa imobilului de la nr. 75, care este proprietatea sa, fără a fi incidente prevederile art. 53 alin. 1 din OG nr. 43/1997, aducându-se astfel atingere dreptului său de proprietate.

Ca atare, în mod justificat s-a reţinut de către instanţa de fond că în speţă sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale a pârâtului.

Prin sentinţa civilă nr.1214/05.05.2011, pronunţată de Judecătoria Miercurea Ciuc în dosarul nr. 4186/258/2010 s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul L. G. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Miercurea Ciuc şi pe cale de consecinţă s-a dispus obligarea pârâtului să refacă calea de acces pentru autovehicule în ceea ce priveşte imobilul situat în Miercurea Ciuc, str. Topliţa, xxxxxxx, iar în caz de refuz din partea pârâtului a fost autorizat reclamantul să execute aceste lucrări pe cheltuiala pârâtului.

Totodată s-a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 8,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă de timbru şi timbru judiciar.

Prin decizia civilă nr. 114/15.11.2011, pronunţată de Tribunalul Harghita în dosarul nr.  4186/258/2010 s-a admis apelul declarat de pârâtul Municipiul Miercurea Ciuc, prin Primar împotriva sentinţei civile sus-menţionate şi s-a dispus anularea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare la judecătorie.

Prin sentinţa civilă nr.1968/24.05.2012, pronunţată de Judecătoria Miercurea Ciuc în dosarul nr. 4186/258/2010*, în urma rejudecării cauzei, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul L. G. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Miercurea Ciuc şi în consecinţă pârâtul a fost obligat să refacă calea de acces pentru autovehicule în ceea ce priveşte imobilul situat în Miercurea Ciuc, str. Topliţa, xxxxxxxx, prin îndepărtarea bordurii pe o porţiune de cel puţin 4 m vis-a-vis de cei doi stâlpi de beton aflaţi în faţa imobilului cu nr. 75 şi efectuarea celorlalte lucrări ce s-au realizat pentru asigurarea accesului la drum public în cazul altor imobile aflate lângă str. Topliţa, iar în caz de refuz din partea pârâtului a fost autorizat reclamantul să execute aceste lucrări pe cheltuiala pârâtului.

Prin aceeaşi sentinţă pârâtul a fost obligat la plata către reclamant a sumei de 1798,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 1.790 lei onorariu de avocat, 8 lei taxă de timbru şi 0,3 lei timbru judiciar.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că reclamantul L. G. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Miercurea Ciuc a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtului la refacerea căii de acces/intrarea de pe strada Topliţa din municipiul Miercurea Ciuc spre terenul/imobilul de la nr. 75 sau, în caz de refuz, să îl autorizeze pe reclamant să execute aceste lucrări pe cheltuiala pârâtului.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat că faţă de extrasul de carte funciară depus la dosar  coroborat cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat, reclamantul este proprietarul imobilului situat în Miercurea Ciuc, str. Topliţa, xxxxxx.

În urma cercetării la faţa locului instanţa a reţinut că, cu ocazia reabilitării străzii Topliţa, pârâtul nu a realizat pentru acest imobil o cale de acces pentru autoturisme, astfel cum sunt amenajate pentru imobilele vecine. Tot cu ocazia cercetării la faţa locului s-a mai constatat că în faţa imobilului cu nr. 73, imobil al cărui proprietar este tot reclamantul, nu a fost amenajată o intrare pentru autoturisme, intrarea realizându-se de pe o stradă laterală, respectiv str. Teilor, iar intrarea conduce la o curte comună cu imobilul nr. 75. De asemenea, s-a mai constatat că dinspre str. Topliţa nu există poartă de acces la imobilul cu nr. 75 şi intrarea nu mai este posibilă pentru că s-a construit acolo o prelungire a clădirii existente.

În raport de prevederile art. 53 din OG nr. 43/1997 instanţa de fond a considerat că administratorul drumului poate să procedeze la desfiinţarea accesului la drum numai în cazurile stabilite de această prevedere legală, altfel s-ar ajunge la îngrădirea exercitării dreptului de proprietate asupra imobilelor aflate lângă drumuri şi străzi fără o justificare rezonabilă.

S-a constatat că în speţă nu există vreuna dintre situaţiile prevăzute de art. 53 alin. 1 din OG nr. 43/1997.

Totodată instanţa de fond a reţinut că reclamantul a ridicat o construcţie pe imobilul situat în str. Topliţa nr. 75, desfiinţând astfel intrarea în curtea imobilului cu acest număr, precum şi faptul că există o intrare dinspre str. Tei la imobilul cu nr. 73, care are curte comună cu imobilul nr. 75, iar intrarea respectivă asigură accesul şi pentru acest din urmă imobil.

Din procesul-verbal de cercetare la faţa locului rezultă că între locul unde era intrarea pe proprietatea reclamantului, actualmente marcat prin doi stâlpi de beton şi clădirile şi gardul aflate pe proprietatea reclamantului, există o distanţă în jur de 4,5 metri, iar martora B.K. a relatat că înainte de desfiinţarea căii de acces a existat o parcare în faţa clădirii în care era un magazin, aflat la imobilul cu nr. 73.

Astfel, chiar dacă reclamantul a desfiinţat intrarea în curtea interioară a imobilului cu nr. 75, porţiunea de teren de 4,5 metri aflată în faţa clădirilor poate fi folosită ca parcare, fiind posibilă inclusiv întoarcerea autovehiculelor cu o dimensiune mai mică, însă reclamantul nu are cale de acces la acest teren.

În ceea ce priveşte temeiul de drept al acţiunii, instanţa a considerat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 1077 din Codul Civil vechi, însă acest temei poate fi doar un temei subsecvent, întrucât, pentru a fi aplicabil, trebuie să existe  o „obligaţie”.

Instanţa a apreciat că această obligaţie se întemeiază pe răspunderea civilă delictuală, adică pe prevederile art. 998-999 din Codul Civil vechi, de asemenea aplicabile în cauză şi totodată a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile de angajare a răspunderii civile delictuale, respectiv prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi culpa sau vinovăţia făptuitorului.

Pentru aceste considerente, instanţa de fond a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamant şi a dispus în sensul celor consemnate în dispozitivul sentinţei.

Prin decizia civilă nr.124/28.11.2012, Tribunalul Harghita a admis apelul declarat de pârâtul Municipiul Miercuarea Ciuc împotriva sentinţei civile nr. 1968/24.05.2012, pronunţată de Judecătoria Miercurea Ciuc, pe care a schimbat-o în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamantul L. G. împotriva pârâtului Municipiul Miercurea Ciuc.

Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a reţinut că reclamantul a dobândit imobilul situat în municipiul Miercurea Ciuc, str. Topliţa xxxxx, înscris în CF nr. 51829 Miercurea Ciuc, nr. top. 97/2 prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.262/ 20 ianuarie 2010 la BNP Asociaţii „S.”, de la SC L. SRL. De asemenea, reclamantul deţine şi imobilul  de la numărul administrativ 73, care comunică cu cel de la numărul administrativ 75, având curte comună şi intrarea de pe str. Teilor.

S-a mai reţinut că încă înainte de încheierea contractului de vânzare-cumpărare societatea a solicitat Primăriei Miercurea Ciuc realizarea intrării în curtea firmei. La aceea dată pârâtul, din prezenta acţiune a arătat că a fost desfiinţată calea de acces de către reclamant încă din anul 2009, când se realiza reabilitarea străzii Topliţa din Miercurea-Ciuc, prin realizarea unor construcţii ilegale, fiind depăşite valorile CUT (coeficientul de utilizare a terenului) şi POT (procentul de ocupare a terenului) pentru zona respectivă.

În aceste condiţii, tribunalul a apreciat că susţinerea reclamantului prin care a afirmat că pârâtul în urma lucrărilor de reabilitare executate în anii 2008-2009 pe această stradă, nu a refăcut calea de acces, nu poate fi primită.

În cazul reclamantului, spre deosebire de imobilele vecine, nu există intrare în curte pentru autovehicule de pe str. Topliţa şi chiar dacă s-ar lua în considerare aprecierea instanţei de fond, prin care s-a reţinut că în faţa imobilelor cu nr. 75 şi 73 există un spaţiu de 4,5 m, între cei doi stâlpi, instanţa de apel a considerat că acesta nu este motiv pentru admiterea cererii.

În raport de considerentele expuse, ţinând cont de faptul că reclamantul are asigurat accesul la imobilele lui dinspre str. Teilor, tribunalul a reţinut că, cererea reclamantului de amenajare a accesului la imobil este nefondată şi pe cale de consecinţă schimbat sentinţa primei instanţe şi a dispus respingerea acţiunii introductive.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs  reclamantul L. G., solicitând, în principal, casarea  deciziei atacate şi trimiterea cauzei în rejudecare la instanţa de apel, iar în subsidiar, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii  apelului şi menţinerii sentinţei judecătoriei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului s-a arătat că decizia tribunalului a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, în condiţiile în care instanţa de apel nu a luat în considerare faptul că imobilele situate în Miercurea Ciuc, str. Topliţei, xxxx sunt două imobile distincte, fiecare imobil bucurându-se de individualitate din punct de vedere funciar.

S-a invocat totodată faptul că neuzul dreptului de folosinţă asupra bunului ce formează obiectul dreptului de proprietate nu stinge dreptul de proprietate în sine, iar în cazul în care reclamantul nu foloseşte ambele căi de acces ale imobilelor învecinate, în speţă calea de acces la imobilul de la nr. 75, nu înseamnă că pierde dreptul de acces.

Reclamantul a mai arătat că soluţia ce se va pronunţa în cauză trebuie să vizeze şi situaţia ipotetică referitoare la vânzarea în viitor a imobilului de la numărul administrativ 75, deoarece în cazul respectiv imobilul în discuţie ar rămâne fără cale de acces la drumul public - str. Topliţei.

Reclamantul a solicitat instanţei de recurs să constate că atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au soluţionat cauza fără administrarea probei cu expertiza topografică, care era concludentă şi utilă soluţionării pricinii, motiv pentru care în opinia reclamantului se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Harghita.

În subsidiar, în ipoteza în care se apreciază că prezenta cauză poate fi soluţionată şi fără administrarea probei menţionate s-a solicitat să se dispună menţinerea sentinţei pronunţate de prima instanţă, deoarece astfel s-ar restabili situaţia anterioară şi s-ar asigura imobilului calea de acces de care s-a bucurat până la executarea lucrărilor de reabilitare a străzii Topliţa.

În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Pârâtul Municipiul Miercurea Ciuc a formulat întâmpinare solicitând  respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei atacate ca legală şi temeinică.

În motivarea întâmpinării s-a arătat că în condiţiile în care chiar reclamantul este cel care a desfiinţat calea de acces la imobilul de la numărul administrativ 75 prin realizarea unor construcţii ilegale, cererea de amenajare a accesului la imobilul în cauză este nefondată.

În ceea ce priveşte cererea de efectuare a unei expertize topografice s-a apreciat că acesta nu este utilă în cauză.

Pârâtul a mai invocat faptul în cauză sunt incidente prevederile art. 53 alin. 1 din OG nr. 43/1997, având în vedere că este vorba de o cale de acces neutilizată, calea de acces fiind desfiinţată de reclamant din anul 2009, când se realiza reabilitarea străzii Topliţa.

S-a mai arătat că reclamantul a solicitat refacerea căii de acces în faţa imobilului de la nr. 75 şi ca atare aprecierea instanţei de fond referitoare la faptul că în faţa imobilului de la nr. 73 nu a fost amenajată o intrare pentru autoturisme este irelevantă. Pe de altă parte spaţiul existent în faţa imobilului de la nr. 75 este insuficient pentru intrare cu maşină sau autobuz, respectiv pentru parcare şi de asemenea în cazul imobilului respectiv nu există intrare în curte de pe str. Topliţa.

Pârâtul a precizat totodată că este asigurată cale de acces la imobilul situat în str. Topliţa, nr. 73 de pe str. Teilor şi acest imobil are curte comună cu imobilul situat în str. Topliţa, nr. 75, ambele fiind în proprietatea reclamantului.

Examinând recursul dedus judecăţii, prin prisma motivelor invocate, precum şi în raport de prevederile art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă şi având în vedere actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele:

În cauza dedusă judecăţii reclamantul G.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Miercurea Ciuc, obligarea acestuia să procedeze la refacerea căii de acces dinspre str. Topliţa la imobilul situat în Miercurea Ciuc, str. Topliţa, xxxx, iar în caz de refuz din partea pârâtului, să fie autorizat reclamantul să efectueze lucrările respective pe cheltuiala pârâtului.

Din actele dosarului rezultă că reclamantul este proprietarul imobilului sus-menţionat, dreptul de proprietate fiind  dobândit de acesta în anul 2010 de la SC L. SRL, cu sediul în Miercurea Ciuc, conform contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 262/10 ianuarie 2010, reclamantul având calitatea de asociat unic al acestei societăţi.

Pârâtul nu a contestat faptul că, cu ocazia lucrărilor de reabilitare a străzii Topliţa nu a amenajat o cale de acces pentru autovehicule la imobilul în litigiu, însă a susţinut că respectiva cale de acces fusese desfiinţată anterior ca urmare a edificării unor construcţii fără respectarea prevederilor legale.

În ceea ce priveşte modalitatea de edificare a construcţiilor la care a făcut referire pârâtul, aceasta nu face obiectul prezentei cauze şi de altă parte, conform susţinerilor reclamantului, procesul-verbal de contravenţie emis pentru sancţionarea contravenţiei săvârşite cu ocazia edificării respectivelor construcţii, a fost anulat de instanţă. Niciuna dintre părţi nu a depus acte în acest sens, însă susţinerile reclamantului nu au fost contestate de pârât.

Pârâtul a susţinut că solicitarea formulată de reclamant prin acţiunea introductivă este nefondată în raport de prevederile art. 53 alin. 1 din OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor.

Conform prevederilor legale menţionate, căile de acces realizate în zona drumului deschis circulaţiei publice, fără avizul administratorului drumului sau fără respectarea condiţiilor impuse  prin autorizaţia de amplasament şi acces, respectiv fără respectarea planului de situaţie aprobat, precum şi căile de acces neutilizate se vor desfiinţa de către cei care le deţin cu orice titlu, pe cheltuiala acestora, restabilindu-se continuitatea  elementelor geometrice în zona drumului deschis circulaţiei publice.

Prin aceste prevederi legale sunt reglementate două ipoteze în care se poate proceda la desfiinţarea căilor de acces la drumurile deschise circulaţiei publice, pârâtul susţinând că în cazul imobilului deţinut de reclamant calea de acces invocată de acesta nu a fost utilizată, acesta fiind motivul pentru care a fost desfiinţată.

În speţă nu s-a dovedit faptul neutilizării de către reclamant a căii de acces la imobilul de la numărul administrativ 75 şi, de altfel, din declaraţia  martorei B. K. rezultă că până la realizarea lucrărilor de reabilitare a străzii Topliţa nici nu a fost necesar să fie stabilită o cale de acces din stradă, deoarece nu existau borduri şi se putea intra cu maşina din stradă oriunde în spaţiul din faţa imobilului în litigiu.

În prezent reclamantul este proprietarul atât al imobilului din str. Topliţa, nr. 73, cât şi al imobilului din str. Topliţa, xxx. Cele două imobile au curte comună, iar imobilul de la numărul administrativ 73 are asigurat accesul dinspre str. Teilor.

Împrejurarea că în condiţiile în care cele două  imobile au curte comună, accesul la imobilul de la nr. 75 se  poate realiza dinspre str. Teilor, nu poate justifica  refuzul pârâtului de a asigura accesul dinspre str. Topliţa la imobilul cu numărul menţionat.

Sub acest aspect trebuie avut în vedere că cele două imobile sunt distincte, având şi numere administrative diferite şi pot avea oricând proprietari diferiţi, iar înainte de realizarea  lucrărilor de reabilitare, imobilul de la numărul administrativ 75 a avut acces la calea publică, respectiv la str. Topliţa.

În aceste condiţii este evident că reclamantul a fost prejudiciat prin  îngrădirea accesului dinspre str. Topliţa la terenul din faţa imobilului de la nr. 75, care este proprietatea sa, fără a fi incidente prevederile art. 53 alin. 1 din OG nr. 43/1997, aducându-se astfel atingere dreptului său de proprietate.

Ca atare, în mod justificat s-a reţinut de către instanţa de fond că în speţă sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale a pârâtului.

Având în vedere că reclamantul a avut acces dinspre str. Topliţei la imobilul de la numărul administrativ xxx, care este un imobil distinct de cel de la numărul administrativ xxx, care are asigurat accesul din str. Teilor, Curtea a reţinut că instanţa de apel, reţinând că acţiunea reclamantului este nefondată, a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a prevederilor legale aplicabile în cauză, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

În consecinţă, în temeiul art. 312  alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul declarat de reclamant şi a modificat  în tot decizia atacată în sensul că a respins ca nefondat apelul declarat de pârât împotriva sentinţei primei instanţe.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, pârâtul a fost obligat la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocaţial.

Domenii speta

Spete similare