Legea nr. 221/ 2008. Cerere de reîncadrare a personalului din învăţământ cu luarea în considerare a dispoziţiei Legii nr. 221/ 2008. Neatacarea deciziei de reîncadrare. Admisibilitate

 Reclamantului nu i se poate imputa neurmarea procedurii reglementate de art. 34 din Legea nr. 330/2009, respectiv neatacarea deciziei de reîncadrare emise în anul 2010, în contextul în care abia ulterior acestui moment s-a dispus prin hotărâre aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 221/2008 pentru anul 2009, iar  reîncadrarea trebuia să aibă în vedere salariul din decembrie 2009. Era inutil să atace decizia de reîncadrare la momentul comunicării ei, întrucât în decembrie 2009 salariul reclamantului nu fusese calculat cu aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 221/2008, iar în contextul în care abia ulterior instanţa a dispus recalcularea salariului în condiţiile menţionate anterior, consecinţa firească este reîncadrarea reclamantului cu luarea în considerare a dispoziţiilor Legii nr. 221/2008.

Prin Sentinţa civilă nr. 576 din 22.02.2013 a Tribunalului Mureş, pronunţată în dosarul nr. 8026/102/2012 s-a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local al Comunei Lunca Bradului şi a Primarului Comunei Lunca Bradului şi s-a respins acţiunea civilă formulată de reclamantul C. L., prin reprezentant legal Sindicatul din Învăţământ „Spiru Haret” în contradictoriu cu pârâţii Şcoala Gimnazială Lunca Bradului, Consiliul Local al Comunei Lunca Bradului şi Primarul Comunei  Lunca Bradului.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că pârâţii Consiliul Local şi Primarul Comunei Lunca Bradului au calitate procesuală pasivă, întrucât asigură aprobarea în bugetul local a sumelor necesare plăţii drepturilor băneşti solicitate prin acţiune, făcând repartizarea fondurilor destinate învăţământului preuniversitar.

Referitor la inadmisibilitate s-a reţinut că reclamantul nu a contestat decizia de reîncadrare, astfel că nu i se poate opune neurmarea procedurii prealabile prevăzute de art. 34 din Legea nr. 330/2009.

Tribunalul a mai reţinut că, deşi reclamantul a primit decizia de reîncadrare nr. 1 din 01.01.2010 nu a contestat-o potrivit procedurii reglementate de art. 34 din Legea nr. 330/2009, astfel încât modul de calcul şi de stabilire a salariului este unul definitiv. Cum decizia de reîncadrare nu a fost desfiinţată sau modificată, produce efecte juridice inclusiv cu privire la drepturile salariale.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul prin Sindicatul din Învăţământ „Spiru Haret” Mureş, solicitând modificarea sentinţei atacate şi admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului reclamantul a arătat că hotărârea este nelegală, întrucât aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 221/2009 până la data de 31 decembrie 2009 impunea aplicarea aceluiaşi sistem de calcul şi ulterior datei de 01 ianuarie 2010, astfel încât salariile din 2010 să fie la acelaşi nivel cu cele din decembrie 2009.

Recurentul a mai invocat decizia nr. 11/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recurs în interesul legii.

În drept, recurentul  a invocat dispoziţiile art. 304 pct.9 din Codul de procedură civilă.

Intimaţii Consiliul Local al Comunei Lunca Bradului şi primarul Comunei Lunca Bradului au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, subliniind faptul că, neatacând decizia de reîncadrare, salariul reclamantului nu poate fi calculat potrivit altor reglementări decât celor prevăzute de Legea nr. 330/2009.

Examinând sentinţa atacată din perspectiva motivelor invocate, precum şi a dispoziţiilor art. 3041 din Codul de procedură civilă, instanţa de control judiciar a constatat următoarele:

Reclamantul îndeplineşte funcţia de profesor în cadrul unităţii şcolare pârâte, astfel încât raportul de muncă al acestuia este guvernat de Codul muncii (Legea nr. 53/2003) în conformitate cu dispoziţiile art. 146 din Legea nr. 128/1997.

În ceea ce priveşte posibilitatea acordării drepturilor solicitate de reclamant pe anii 2010 - 2011, la art. 30 alin. 1 din Legea nr. 330/2009 se prevede că, începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile (cu atât mai mult coeficienţii de multiplicare ce s-au avut în vedere la valorificarea drepturilor salariale ale cadrelor didactice), acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului (implicit prin hotărâri judecătoreşti) şi, după caz, indemnizaţiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcţiilor de bază, respectiv din indemnizaţiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcţiilor de bază, respectiv în indemnizaţiile lunare de încadrare corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuţie, cât şi pentru funcţiile de conducere. Totodată, art. 30 alin. 5 din aceeaşi lege stabilea că în anul 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 îşi va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009. Aceste prevederi legale au fost reluate în mare parte şi de către Legea nr. 284 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice – art. 33 alin. 1, art. 3 şi art. 7, precum şi de Legea nr. 285/28 decembrie 2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice – art. 1, alin. 3, alin. 5.

În condiţiile în care legea – cadru stabileşte ca principiu de bază luarea în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizaţiilor cu caracter general sau special, precum şi a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite până la intrarea în vigoare a legii ori prin hotărâri judecătoreşti, reîncadrarea reclamantului nu se putea face decât cu respectarea principiilor ce guvernează sistemul de salarizare, astfel că acesta trebuia să aibă la data 01.01.2010 nivelul de salarizare din lunile precedente, prin luarea în considerare a sporurilor recunoscute şi acordate anterior, potrivit legii.

Prin Decizia nr. 3/2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii s-a stabilit că urmare a  deciziilor Curţii Constituţionale prin care au fost declarate neconstituţionale Ordonanţele de Urgenţă ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 şi nr. 1/2009, dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată şi modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite funcţiilor didactice potrivit acestui act normativ şi drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 şi până la data de 31 decembrie 2009.

 De asemenea, prin Decizia nr. 11 din 08 octombrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit, tot în urma admiterii unui recurs în interesul legii că,  în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. 6 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar şi ale art. 30 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învăţământ, aflat în funcţie la data de 31 decembrie 2009, are dreptul, începând cu 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile  Ordonanţei Guvernului nr.15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008.

Potrivit dispoziţiilor art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanţe.

Reclamantului nu i se poate imputa neurmarea procedurii reglementate de art. 34 din Legea nr. 330/2009, respectiv neatacarea deciziei de reîncadrare emise în anul 2010, în contextul în care abia ulterior acestui moment s-a dispus prin hotărâre aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 221/2008 pentru anul 2009, iar  reîncadrarea trebuia să aibă în vedere salariul din decembrie 2009. Era inutil să atace decizia de reîncadrare la momentul comunicării ei, întrucât în decembrie 2009 salariul reclamantului nu fusese calculat cu aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 221/2008, iar în contextul în care abia ulterior instanţa a dispus recalcularea salariului în condiţiile menţionate anterior, consecinţa firească este reîncadrarea reclamantului cu luarea în considerare a dispoziţiilor Legii nr. 221/2008.

În consecinţă este legală solicitarea reclamantului de a se efectua reîncadrarea acestuia cu luarea în considerare a dispoziţiilor Legii nr. 221/2008 pentru perioada 01.01.2010 – 12.05.2011, precum şi plata diferenţelor de drepturi salariale pentru aceeaşi perioadă.

Faţă de considerentele expuse, constatând că este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, Curtea a admis recursul reclamantului, a modificat în parte sentinţa atacată, în sensul că a admis acţiunea şi a obligat pârâţii la reîncadrarea reclamantului C. L. pentru perioada 01.01.2010 – 12.05.2011, cu luarea în considerare a dispoziţiilor Legii nr. 221/2008, va obliga pârâţii la calcularea şi plata către reclamant a diferenţelor de drepturi salariale rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, pentru perioada în care reclamantul a fost angajatul unităţii şcolare în intervalul cuprins între 01.01.2010 – 12.05.2011, celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate fiind menţinute.

Domenii speta

Spete similare