Apel. Desfiinţarea cu trimitere spre rejudecare. Cazuri. Soluţia instanţei de recurs după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010. Neagravarea situaţiei în propriul recurs. Evitarea pronunţării a două hotărâri diferite pentru acelaşi fapt

Apel. Desfiinţarea cu trimitere spre rejudecare. Cazuri. Soluţia instanţei de recurs după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010. Neagravarea situaţiei în propriul recurs. Evitarea pronunţării a două hotărâri diferite pentru acelaşi fapt.

C. pr. pen., art. 379 pct. 2 lit. b

Legea nr. 202/2010, art. XXIV

Nepronunţarea asupra tuturor faptelor deduse judecăţii şi omisiunea primei instanţe de a aplica pedepse complementare nu constituie nulităţi absolute dintre cele prevăzute expres de art. 197 alin. 2 C. pr. pen. şi nici nu se încadrează în categoria celorlalte cauze de desfiinţare cu trimitere prescrise limitativ în art. 379 pct. 2 lit. b C. pr. pen.

Promovarea de către un inculpat a recursului împotriva deciziei de desfiinţare cu trimitere a cauzei spre rejudecare nu îl prejudiciază pe inculpatul recurent, din moment ce acesta este direct interesat să obţină soluţionarea într-un termen rezonabil a acţiunii penale puse în mişcare faţă de el, prin pronunţarea cât mai curând a unei hotărâri definitive care să pună capăt incertitudinilor cu privire la soarta sa.

De vreme ce apelurile procurorului şi părţii vătămate vizează şi situaţia inculpaţilor, în condiţiile în care procurorul şi partea vătămată nu au atacat decizia pronunţată în apel, o casare parţială a deciziei tribunalului ar atrage, două judecăţi în două etape diferite, cu consecinţa pronunţării a două hotărâri distincte pentru acelaşi fapt. Or, acţiunea penală este unică, prin urmare şi rezolvarea ei trebuie adusă printr-o singură hotărâre. În plus, principiul ne bis in idem se opune ca o persoană să fie judecată de două ori pentru aceiaşi conduită ilicită.

În consecinţă, unicitatea acţiunii penale şi nevoia respectării principiului ne bis in idem atrag casarea integrală a deciziei pronunţate în apel, în faţa curţii de apel urmând să se rejudece atât apelurile inculpaţilor, cât şi apelurile procurorului şi părţii vătămate.

Prin sentinţa penală nr. 328/29 aprilie 2009, Judecătoria Miercurea Ciuc:

- în baza art. 12 lit.a din Legea 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2, art.13 C.pen., l-a condamnat pe inculpatul T.S. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

- în baza art. 25 C.pen raportat la art.297 alin.1 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin.2 şi următoarele C.pen, l-a condamnat pe acelaşi inculpat T.S., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la infracţiunea de  înşelăciune cu privire la calitatea mărfii.

- în baza art.25 C.pen. raportat la art. 14 alin.2 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.13 C.pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat T.S., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

- în baza art.33 lit.a 34 lit.b,d C.pen, a contopit pedepsele stabilite, aplicând pedeapsa ceea mai grea de 5 ani închisoare .

- în baza art. 11 pct.2 lit.b coroborat cu art.10 lit.g ind.2 C.proc .pen., a încetat procesul penal privind pe acelaşi inculpat T.S., pentru comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală prev. de art.13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. instigare la infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art.13 din Legea 87/1994, folosirea cu rea credinţă de bunuri sau creditul societăţii  prev de art.266 pct.2 din Legea 31/1990 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. şi evaziune fiscală prev. de art.9 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.

- în baza art. 11 pct.2 lit.b coroborat cu art.10 lit.d C.proc. pen. a achitat-o pe inculpata T.A. de sub acuza comiterii infracţiunii de evaziune fiscală p rev. de art.11 din Legea  87/1994

 - în baza art. 11 pct.2 lit.b coroborat cu art.10 lit.g ind.2 C.proc .pen., a încetat procesul penal privind pe aceiaşi inculpată T.A., pentru comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală prev. de art.13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., folosirea cu rea credinţă de  bunuri sau creditul societăţii  prev de art.266 pct.2 din Legea 31/1990 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. şi evaziune fiscală prev. de art.9 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.

 - în baza art. 11 pct.2 lit.b coroborat cu art.10 lit.d C.proc. pen., a achitat-o pe inculpata M.C.A.de sub acuza comiterii infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art.12 din Legea  87/1994, şi înşelăciune cu privire la calitatea mărfii  prev de art.297 alin.1 C.pen.

- în baza art. 11 pct.2 lit.b coroborat cu art.10 lit.g ind.2 C.proc .pen., a încetat procesul penal privind pe aceiaşi inculpată M.C.A., pentru comiterea infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală prev. de art.25 raportat la art.13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.,fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 C.pen. complicitate la infracţiunea de  folosirea cu rea credinţă de  bunuri sau creditul societăţii  prev de art.26 C.pen. raportat la art.266 pct.2 din Legea 31/1990 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. şi evaziune fiscală prev. de art.9 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.

- în baza art.26 raportat la art. 12 lit.a din Legea 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2, art.13 C.pen., a condamnat-o pe inculpata P.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

- în baza art. 25 C.pen raportat la art. 297 alin.1 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin.2 şi următoarele C.pen, a condamnat pe aceiaşi inculpată P.M., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de înşelăciune cu privire la calitatea mărfii.

- în baza art.33 lit.a 34 lit.b,d C.pen , a contopit pedepsele stabilite şi a aplicat pedeapsa ceea mai grea de 4 ani închisoare.

- în baza art. 11 pct.2 lit.b coroborat cu art.10 lit.g ind.2 C.proc .pen., a încetat procesul penal privind pe aceiaşi inculpată P.M., pentru comiterea infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 C.pen.

- în baza art. 26 C.pen. raportat la art.12  din Legea 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2, art.13 C.pen., l-a condamnat pe inculpatul M.I. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

- în baza art. 26 C.pen raportat la art.297 alin.1 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin.2 şi următoarele C.pen, l-a condamnat pe acelaşi inculpat M.I., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de  înşelăciune cu privire la calitatea mărfii.

- în baza art.33 lit.a 34 lit.b,d C.pen, a contopit pedepsele stabilite, aplicând pedeapsa ceea mai grea de 4 ani închisoare .

- în baza art. 26 C.pen raportat la art. 12 lit.a din Legea 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2, art.13 C.pen., l-a condamnat pe inculpatul T.R. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

- în baza art.81 Cod penal, a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani la care se va adăuga durata pedepsei.

- în baza art. 11 pct.2 lit.b coroborat cu art.10 lit.g ind.2 C.proc .pen., a încetat procesul penal privind pe acelaşi inculpat T.R., pentru comiterea infracţiuni de complicitate la infracţiunea  de evaziune fiscală prev. de art. 26 raportat la art.13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.

- în baza art. 12 lit.a din Legea 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2, art.13 C.pen., l-a condamnat pe inculpatul S.C. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

- în baza art. 297 alin.1 C.pen., l-a condamnat pe acelaşi  inculpat S.C., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de  înşelăciune cu privire la calitatea mărfii.

- în baza art.25 C.pen. raportat la art. 11 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.13 C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat S.C., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de  evaziune fiscală.

- în baza art.33 lit.a 34 lit.b,d C.pen, a contopit pedepsele stabilite şi a aplicat pedeapsa ceea mai grea de 4 ani închisoare .

- în baza art. 11 pct.2 lit.b coroborat cu art.10 lit.g ind.2 C.proc .pen., a încetat procesul penal privind pe acelaşi inculpat S.C., pentru comiterea infracţiuni de complicitate la infracţiunea  de evaziune fiscală prev. de art. 26 raportat la art.13 din Legea 87/1994

- în baza art. 14  alin.2 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2, art.13 C.pen. l-a condamnat pe inculpatul M.I.,  la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

- în baza art. 12  alin.2 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2, art.13 C.pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat M.I.,  la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

- în baza art.33 lit.a 34 lit.b,d C.pen, a contopit pedepsele stabilite, aplicând pedeapsa  ceea mai grea de 2 ani închisoare

- în baza art. 11 pct.2 lit.b coroborat cu art.10 lit.d C.proc. pen., l-a achitat pe acelaşi inculpat  M.I.  de sub acuza comiterii infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art.12 din Legea nr.87/1994, şi înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prev de art.297 C.pen.

- în baza art. 11 pct.2 lit.b coroborat cu art.10 lit.g ind.2 C.proc .pen., a încetat procesul penal privind pe acelaşi inculpat M.I., pentru comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală prev. de art.13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. şi ,complicitate la infracţiunea de  folosirea cu rea credinţă de bunuri sau creditul societăţii  prev. de art.26 raportat la art.266 pct.2 din Legea 31/1990 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. şi evaziune fiscală prev. de art.13 din Legea 87/1994.

- în baza art. 12 din Legea 87/1994 cu aplicarea  art.13 C.pen. , l-a condamnat pe inculpatul B.C.,  la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

- în baza art. 11 pct.2 lit.b coroborat cu art.10 lit.g ind.2 C.proc .pen., a încetat procesul penal privind pe acelaşi inculpat B.C., pentru comiterea infracţiuni de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prev de art.297 C.pen.

-a făcut aplicarea art. 191 alin. 2 C. pr. pen. şi aplicarea art. 192 alin. 3 C. pr. pen.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc, inculpaţii B.C., T.S., P.(M.) M., M.I., M.I., S.C. şi T.R. şi părţile vătămate/civile D.G.F.P. Harghita şi D.G.F.P. Suceava.

Prin decizia penală nr. 98/27 septembrie 2011, Tribunalul Harghita:

-în baza art. 379 alin.1 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc şi inculpaţii: T.S., P.M., M.I., S.C., T.R., B.C., M.I., D.G.F.P. Harghita Şi D.G.F.P. Suceava împotriva sentinţei penale nr. 328 din 29.04.2009 pronunţată de Judecătoria Miercurea Ciuc în dosar nr.1550/258/2003, pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza în rejudecare, aceleiaşi instanţe.

- a făcut aplicarea art. 192 alin. 3 C. pr. pen.

Pentru pronunţarea acestei hotărâri, tribunalul a reţinut că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este lovită de nulitatea absolută prev.de art.197 alin.2 C.pr.pen, instanţa de fond nepronunţându-se pentru toate faptele depuse judecăţii. De asemenea, nu s-a pronunţat asupra pedepselor complementare care erau obligatorii în cauză şi care este în defavoarea inculpaţilor.

Ca urmare, instanţa de apel neputându-se pronunţa în ceea ce priveşte unele infracţiuni, a considerat că sentinţa apelată nu este nici temeinică şi nici legală pentru motivele mai sus arătate, fiind aplicabile în cauză prevederile art.379 alin.2 lit.b C.pr.pen.

A mai dispus ca instanţa de rejudecare să aibă în vedere toate motivele dar şi aspectele legale deduse judecăţii invocate atât de către apelanţi dar şi de către celelalte părţi din cauză, urmând să se conformeze dispoziţiilor din prezenta decizie care cuprinde motivele desfiinţării primei sentinţe.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.C..

Recursul nu a fost motivat în termenul prescris de art. 38510 alin. 2 C. pr. pen.

Analizând recursul pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. 1550/258/2003 al  Tribunalului Harghita şi a dosarului cu acelaşi număr al Judecătoriei Miercurea Ciuc, a motivelor care trebuie luate în considerare din oficiu, a susţinerilor şi concluziilor avocatului inculpatului şi ale reprezentantului Ministerului Public, precum şi din oficiu, în limitele efectului devolutiv, se reţin următoarele:

Efectul extensiv al recursului inculpatului B.C.. Caracterul admisibil al recursului inculpatului atrage examinarea acestuia prin extindere şi la inculpaţii T.S., P.(M.) M., M.I., M.I., S.C. şi T.R..

Asupra temeiniciei recursului pendinte. Recursul promovat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 98/27 septembrie 2011 a Tribunalului Harghita este fondat, iar aspectele pe care le vom dezvolta în continuare vor determina, în, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c C. pr. pen., admiterea căii de atac, cu consecinţele casării integrale a deciziei recurate şi a trimiterii cauzei la Curtea de Apel Tg.-Mureş, în vederea rejudecării apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc, inculpaţii B.C., T.S., P.(M.) M., M.I., M.I., S.C. şi T.R. şi partea vătămată/civilă Statul român, prin A.N.A.F., reprezentată în proces de D.G.F.P. a Judeţului Harghita şi D.G.F.P. a Judeţului Suceava împotriva sentinţei penale nr. 328/29 aprilie 2009 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, pentru următoarele considerente:

Necesitatea, rezultând din imperativele unui proces echitabil, care ţine de soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, a schimbat considerabil optica legiuitorului român asupra parcurgerii obligatorii de către o cauză penală a unui triplu grad de jurisdicţie. Astfel, prin Legea nr. 356/2006, au fost semnificativ reduse cauzele de desfiinţare şi de casare cu trimitere spre rejudecare, lăsând posibilitatea instanţei de control judiciar într-un număr însemnat de situaţii, să rejudece ea însăşi pricina şi să restabilească legalitatea încălcată în judecata anterioară.

Nepronunţarea asupra tuturor faptelor deduse judecăţii şi omisiunea primei instanţe de a aplica pedepse complementare nu constituie nulităţi absolute dintre cele prevăzute expres de art. 197 alin. 2 C. pr. pen. şi nici nu se încadrează în categoria celorlalte cauze de desfiinţare cu trimitere prescrise limitativ în art. 379 pct. 2 lit. b C. pr. pen.

În acest context şi dată fiind natura apelului -cale de atac care  devoluează integral chestiunile de fapt şi de drept ale cauzei- constatând neregulile strecurate în judecata în prim grad, instanţa de apel trebuia ea însăşi să le remedieze, procedând la o nouă judecată pe fond a pricinii, şi nu să desfiinţeze hotărârea primei instanţe, cu trimitere spre rejudecare.

În plus, instanţa de apel trebuia să examineze în substanţă motivele invocate de apelanţi şi să le răspundă. Nu a procedat, însă, în acest fel, astfel că nu s-a pronunţat asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului şi, prin aceasta, a pronunţat o hotărâre supusă cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 10 C. pr. pen., care atrage casarea cu trimitere spre rejudecarea apelurilor.

Prin Legea nr. 202/2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor în cazul multor infracţiuni a fost reaşezată competenţa după materie, pentru infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005 (în care se încadrează în prezent parte din actele reproşate inculpaţilor), judecata în prim grad în fond a fost luată din competenţa judecătoriei şi atribuită tribunalului, astfel că apelul împotriva unei hotărâri privind o infracţiune de evaziune fiscală se judecă în prezent de către curtea de apel.

Conform art. XXIV alin. 3 din Legea nr. 202/2010, în caz de desfiinţare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile. În consecinţă, chiar dacă în primul ciclu ordinar al procedurilor, infracţiunea de evaziune fiscală a fost judecată de judecătorie, iar apelul de către tribunal, întrucât hotărârea instanţei de recurs este pronunţată după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, rejudecarea apelurilor trebuie să aibă loc în faţa curţii de apel şi nu în faţa tribunalului. De altfel, chiar Tribunalul Harghita, când a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, trebuia să aibă în vedere aceste dispoziţii tranzitorii şi să constate că judecata în prim grad aparţine acestuia şi nu judecătoriei.

Particularităţi ale cauzei. a) Independent de concluziile formulate de avocatul inculpatului B.C. în faţa Tribunalului Harghita, promovarea prezentului recurs nu îl prejudiciază pe inculpat, din moment ce acesta este direct interesat să obţină soluţionarea într-un termen rezonabil a acţiunii penale puse în mişcare faţă de el, prin pronunţarea cât mai curând a unei hotărâri definitive care să pună capăt incertitudinilor cu privire la soarta sa. În acest context, nu putem ignora că sesizarea instanţelor datează din martie 2003 şi nici dificultăţile pe care le-a întâmpinat oricum în cauză judecata în primă instanţă. Prin urmare, o reluare a cauzei din prim grad pentru motive care nu permit o asemenea măsură nu face decât să menţină incertitudinile în care ar fi ţinut inculpatul B. şi ceilalţi coinculpaţi, ceea ce contravine principiului termenului rezonabil.

Acestea sunt considerentele pentru care recursul acuzatului profită şi inculpaţilor T.S., P.(M.) M., M.I., M.I., S.C. şi T.R..

b) Constatăm că, în cauză, nici procurorul şi nici partea vătămată/civilă nu au recurat decizia penală nr. 98/27 septembrie 2011 a Tribunalului Harghita. O asemenea conduită procesuală ar părea, la o primă vedere, că împiedică o casare integrală a deciziei atacate doar de inculpat.

De vreme ce apelurile procurorului şi părţii vătămate vizează şi situaţia inculpaţilor enunţaţi mai sus, o casare parţială a deciziei tribunalului ar atrage, însă, două judecăţi în două etape diferite, cu consecinţa pronunţării a două hotărâri distincte pentru acelaşi fapt. Or, acţiunea penală este unică, prin urmare şi rezolvarea ei trebuie adusă printr-o singură hotărâre. În plus, principiul ne bis in idem se opune ca o persoană să fie judecată de două ori pentru aceiaşi conduită ilicită.

În consecinţă, unicitatea acţiunii penale şi nevoia respectării principiului ne bis in idem atrag casarea integrală a deciziei penale nr. 98/27 septembrie 2011 a Tribunalului Harghita, în faţa curţii de apel urmând să se rejudece atât apelurile inculpaţilor B.C., T.S., P.(M.) M., M.I., M.I., S.C. şi T.R., cât şi apelurile Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc şi părţii vătămate/civile Statul român, prin A.N.A.F., reprezentată în proces de D.G.F.P. a Judeţului Harghita şi D.G.F.P. a Judeţului Suceava.

Domenii speta

Spete similare