Oralitatea şi contradictorialitatea. Omisiunea instanţei de a pune în discuţie o probă. Consecinţe procesuale

Potrivit art. 197 alin. 1, 4 C. pr. pen. încălcările dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act. Încălcarea oricărei alte dispoziţii legale decât cele prevăzute în alin. 2 atrage nulitatea actului în condiţiile alin. 1, numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului. Instanţa ia în considerare din oficiu încălcările, în orice stare a procesului, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.

În cursul judecăţii, principiul este că orice act al dosarului se pune în discuţie în şedinţă publică. Omisiunea primei instanţe de a pune în discuţie informaţiile furnizate după încheierea dezbaterilor  de către administraţia locului de detenţie privind data liberării condiţionate a inculpatului, în baza cărora judecătoria a calculat în mod corect că termenul de reabilitare era împlinit la data faptelor din cauză şi a concluzionat că nu se impune reţinerea recidivei, constituie o încălcare, limitată, a  principiilor oralităţii şi contradictorialităţii, care însă nu a pricinuit nicio vătămare, nici inculpatului, nici aflării adevărului şi nici bunei administrări a justiţiei.

C. pr. pen., art. 289, art. 197 alin. 1 şi 4

Prin sentinţa penală nr. 208 din 17 octombrie 2012, pronunţată de Judecătoria Sighişoara s-a repins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului B. J. I. din infracţiunile de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule prev. şi ped. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002R şi de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o alcoolemie peste limita legală prev. şi ped. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002R, cu aplicarea art. 33 lit. b Cp în infracţiunile de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule prev. şi ped. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002R cu aplicarea art. 37 lit. b Cp şi de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală prev. şi ped. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002R cu aplicarea art. 37 lit. b Cp, cu aplicarea art. 33 lit. b Cp.

În baza 86 alin.1 din OUG 195/2002R cu aplicarea art. 320 indice 1 Cpp instanţa l-a condamnat pe inculpatul B. J. I. la pedeapsa de 11 luni  închisoare.

În baza art. 87 alin.1 din OUG 195/2002R cu aplicarea 320 indice 1 Cpp l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 11 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. b Cp, art. 34 lit. b Cp a contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 11 luni închisoare.

În baza art. 81 Cp a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 11 luni.

În motivare, prima instanţă a reţinut că la data de 28.07.2011 orele 11:25 agenţii de poliţie din cadrul Postului de Poliţie Albeşti au constatat că pe str. Valea Albeştiului, din comuna Albeşti, în dreptul imobilului cu nr. 9, circula un autoturism marca Ford Fieste de culoare roşie cu număr de înmatriculare xxxxx de cinci copii cu vârste între trei şi şase luni. Inculpatului i-au fost solicitate actul de identitate, permisul de conducere şi documentele autovehiculului. În prezenţa martorilor asistenţi B. I. A. şi Ş. S. inculpatul a declarat că nu posedă permis de conducere. Întrucât, nu poseda asupra sa actul de identitate a fost condus la domiciliu, după care la sediul postului de poliţie în vederea testării cu aparatul etilotest. În urma testării rezultatul a fost de 0, 48 mg/l alcool pur în aerul expirat. În urma acestui rezultat a fost condus la Spitalul municipal Sighişoara unde i-au fost recoltate două probe biologice la interval de o oră, una de alta. La prima probă ora 12:15 inculpatul a avut o alcoolemie de 1,00 g%0 şi la a doua oră 13:15 0,80 g%0. Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculări a comunicat faptul că inculpatul nu figurează în evidenţe ca posesor permis de conducere.

Inculpatul a solicitat judecarea cauzei în baza procedurii recunoaşterii vinovăţiei prev. de art. 320 ind. 1 C.p.p., cererea fiind admisă de instanţă, care a constatat că sunt întrunite cerinţele legale.

Instanţa a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului B. J. I. din infracţiunile de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule prev. şi ped. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002R şi de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o alcoolemie peste limita legală prev. şi ped. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002R, cu aplicarea art. 33 lit. b Cp în infracţiunile de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule prev. şi ped. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002R cu aplicarea art. 37 lit. b Cp şi de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală prev. şi ped. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002R cu aplicarea art. 37 lit. b Cp, cu aplicarea art. 33 lit. b Cp. din următoarele  considerente:

Din fişa de cazier şi din cele consemnate în nota telefonică aflate la dosar (f. 12) rezultă că inculpatul a fost condamnat prin SP 1797/2000 a Judecătoriei Bistriţa la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare. A fost arestat la 16.02.2000 eliberat condiţionat la 2.06.2002, rămânând un rest de 533 zile.

Cu privire la această condamnare la 20.08.2009 s-a împlinit termenul de reabilitare.

Ori, art. 38 alin. 2 C.p. prevede că la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea sau în privinţa cărora s-a împlinit termenul de reabilitare.

Cum infracţiunile din prezenta cauză au fost comise la 28.07.2010 ulterior împlinirii termenului de reabilitare nu se mai poate reţine starea de recidivă postexecutorie.

La individualizarea pedepselor, instanţa a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C.p., respectiv gradul de pericol social concret al faptelor determinate de împrejurarea în care au fost comise, conduita inculpatului anterior comiterii lor, atitudinea acestuia pe tot parcursul procesului penal, limitele de pedeapsă fixate pentru infracţiunile reţinute în sarcina lui.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighişoara, criticând procedeul instanţei de a se informa asupra antecedentelor inculpatului în cursul deliberării, fără repunerea cauzei pe rol pentru discutarea aspectelor descoperite.

Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 197 alin. 1, 4 cod pr. pen. încălcările dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act. Încălcarea oricărei alte dispoziţii legale decât cele prevăzute în alin. 2 atrage nulitatea actului în condiţiile alin. 1, numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului. Instanţa ia în considerare din oficiu încălcările, în orice stare a procesului, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.

În speţă, principiul este că orice act al dosarului se pune în discuţie în şedinţă publică. Prima instanţă nu a pus în discuţie informaţiile reieşite din discuţia telefonică cu Penitenciarul Bistriţa din 15.10.2012, din care a reieşit, după reţinerea cauzei în pronunţare, că inculpatul a fost liberat condiţionat la data de 2.06.2002 din executarea pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin s.p. 1797/2000 a Judecătoriei Bistriţa. În baza acestei informaţii, a calculat în mod corect că termenul de reabilitare era împlinit la data faptelor din cauză, în consecinţă nu se impune reţinerea recidivei. Eroarea constând în încălcarea, limitată, a  principiilor oralităţii şi contradictorialităţii nu a pricinuit nici o vătămare, nici inculpatului, nici aflării adevărului, şi nici bunei administrări a justiţiei. De altfel, şi în rechizitoriu inculpatul este trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor la Codul rutier fără reţinerea disp. art. 37 lit. b Cod penal.

Ca urmare, nu se impune anularea actului pronunţat în urma acestei erori, cu alte cuvinte a sentinţei atacate.

Pentru aceste considerente, instanţa de recurs a respins, ca nefondat, recursul promovat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighişoara împotriva sentinţei penale nr. 208/17 octombrie 2012, a Judecătoriei Sighişoara, în baza art. 385 ind.15 pct.1 lit.b C.pr.pen. .

Cheltuielile judiciare în recurs au rămas  în sarcina statului, iar suma de 200 lei cu titlu de onorariu pentru avocatul din oficiu au fost  avansate Baroului Mureş din fondul special al Curţii de Apel Târgu-Mureş, în baza art. 192 alin. 3 Cod pr. pen.

Domenii speta

Spete similare