Pensii Militare

Pârâta a procedat în mod corect prin valorificarea ca stagiu de cotizare în cazul reclamantei doar a vechimii în serviciu recunoscute  până la acordarea pensiei de invaliditate, această din urmă perioadă neputând fi considerată stagiu asimilat, în sensul prevederilor art. 49 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 263/2010, cum greşit a apreciat prima instanţă, deoarece drepturile de pensie ale reclamantei nu au fost stabilite prin decizie emisă de către pârâtă în baza acestei legi, ci în baza metodologiei prevăzute de O.U.G. nr. 1/2011, care nu asimilează stagiului de cotizare perioada necontributivă în care asiguratul a beneficiat de pensie de invaliditate, apect ce reiese în mod inechivoc din  cuprinsul art. 3 al normelor metodologice amintite.

Reclamanta nu se afla la data intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010 în pensie de invaliditate, astfel că nu prezintă relevanţă în cauză prevederile art. 2 alin. 3 din legea menţionată.

Prin sentinţa civilă nr. 1504/20 iunie 2013, îndreptată sub aspectul unei erori materiale prin încheierea din 5 septembrie 2013, Tribunalul Mureş a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta S. A. – M., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Serviciului Român de Informaţii şi, în consecinţă:

- a anulat decizia nr. 83066/10.12.2012 şi hotărârea nr. 17/25.01.2013;

- a obligat pârâta să revizuiască drepturile de pensie ale reclamantei cu luarea în calcul a perioadei în care aceasta a beneficiat de pensie de invaliditate;

- a respins restul pretenţiilor reclamantei ca neîntemeiate.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut că reclamanta a fost trecută în rezervă la data de 02.05.1995, când a fost pensionată pe caz de invaliditate, iar la data de 01.12.2008, pensia de invaliditate a fost transformată în pensie de serviciu, conform Legii nr. 164/2001.

Ulterior, prin decizia contestată, s-au revizuit drepturile de pensie ale reclamantei în temeiul Legii nr. 119/2010 şi a O.U.G. nr. 1/2011, la stabilirea punctajului mediu anual şi a stagiului de cotizare avându-se în vedere doar veniturile realizate până la data de 02.05.1995, fără a se da eficienţă perioadei în care reclamanta a beneficiat de pensie de invaliditate, însă faptul că Legea nr. 119/2010, la art. 2 invocat de către pârâtă, nu tratează în mod special situaţia în care la apariţia legii persoana beneficiază de pensie de serviciu, dar anterior a beneficiat de pensie de invaliditate, nu echivalează cu omiterea perioadei în care s-a plătit pensia de invaliditate din perioada luată în calcul pentru stabilirea punctajului mediu anual şi a stagiului de cotizare. 

Sub acelaşi aspect, Tribunalul a reţinut că alineatul 3 al art. 2 din Legea nr. 119/2010 are în vedere situaţia persoanelor care la data apariţiei legii aveau în plată pensii de invaliditate în temeiul legilor speciale, urmărindu-se, ca de altfel în tot cuprinsul Legii nr. 119/2010, ca toate drepturile de pensie să fie reglementate de o singură lege, Legea nr. 263/2010, iar în acest sens, art. 49 alin. 1 lit. a) din legea menţionată prevede că în sistemul public de pensii se asimilează stagiului de cotizare şi perioadele necontributive, denumite în continuare perioade asimilate, în care asiguratul a beneficiat de pensie de invaliditate.

În raport de aceste prevederi legale, Tribunalul a apreciat că pârâta a emis o decizie nelegală, deoarece nu a valorificat la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantei perioada în care aceasta a beneficiat de pensie de invaliditate.

În schimb, relativ la cererea privind obligarea pârâtei să valorifice la stabilirea pensiei perioada 1976-1986 ca fiind lucrată în condiţii speciale, Tribunalul a reţinut că aceasta nu este întemeiată, întrucât reclamanta nu a prezentat o adeverinţă care să ateste că în perioada indicată a prestat activitate în astfel de condiţii, nefiind îndeplinite sub acest aspect condiţiile prevăzute de art. 158 din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, instanţa a respins cererea menţionată, admiţând în parte acţiunea reclamantei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta, solicitând schimbarea sentinţei atacate în sensul respingerii integrale a acţiunii.

Prin intermediul memoriului de apel, pârâta a susţinut că soluţia primei instanţe este nelegală din perspectiva faptului că drepturile de pensie ale reclamantei nu au fost stabilite în temeiul Legii nr. 263/2010, pentru a fi aplicabilă metodologia de calcul prevăzută de acest act normativ, cum greşit a apreciat instanţa de fond, astfel că perioada aferentă pensiei de invaliditate de care aceasta a beneficiat nu poate fi considerată ca perioadă asimilată stagiului de cotizare, deoarece nu se regăseşte printre cazurile prevăzute de art. 3 din Anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011, care reglementează metodologia de recalculare a pensiilor acordate cadrelor militare în mod diferit faţă de metodologia de recalculare a pensiilor speciale provenite din alte sisteme, respectiv cele prevăzute de art. 1 lit. c) – h) din Legea nr. 119/2010.

Sub acelaşi aspect, s-a mai arătat că stabilirea de către instanţă a unei modalităţi de calcul a pensiei reclamantei, alta decât cea prevăzută de actele normative aplicabile situaţiei acesteia, respectiv Legea nr. 119/2010 şi O.U.G. nr. 1/2011, reprezintă un exces de putere săvârşit prin îndeplinirea unor atribuţii ce revin exclusiv puterii legislative, nu şi celei judecătoreşti.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, reclamanta a solicitat respingerea apelului, susţinând că instanţa de fond a apreciat în mod corect că perioada aferentă pensiei de invaliditate constituie stagiu de cotizare asimilat, în sensul Legii nr. 263/2010.

Examinând apelul dedus judecăţii, prin raportare la motivele invocate şi în limitele efectului devolutiv al căii de atac, reglementat de art. 476 – 478 din Noul Cod de procedură civilă, Curtea a reţinut reţine următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 1 lit. a) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor,  raportat la art. 2 alin. 4 din aceeaşi lege, pensia militară de stat de care beneficia reclamanta la data intrării în vigoare a legii a devenit pensie pentru limită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000 şi a fost supusă procesului de recalculare prevăzut de art. 3 din Legea nr. 119/2010, prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului pensiei, utilizându-se algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, iar potrivit dispoziţiilor art. 9 lit. b) din Legea nr. 119/2010, în cazul persoanelor prevăzute la art. 1 lit. a) şi b) din aceeaşi lege, constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii vechimea în serviciu recunoscută pentru stabilirea pensiei până la intrarea în vigoare a legii.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) şi b) din Legea nr. 119/2010, respectiv pensiile militare de stat şi pensiile de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor au fost supuse din oficiu revizuirii, conform Metodologiei de calcul prevăzute în Anexa nr. 3 la O.U.G. 1/2011, act normativ aplicabil şi în cazul reclamantei.

În acest sens, prevederile art. 3 alin. 1 din metodologia amintită dispun în sensul că reprezintă stagiu de cotizare vechimea în serviciu şi, după caz, vechimea în muncă valorificată în ultima decizie de pensie până la data încheierii procesului de recalculare, respectiv perioadele în care beneficiarul:

a) a avut calitatea de cadru militar în activitate;

b) a avut calitatea de funcţionar public cu statut special în instituţiile de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi în sistemul administraţiei penitenciare;

c) a îndeplinit serviciul militar ca militar în termen, militar cu termen redus, elev sau student al unei instituţii militare de învăţământ pentru formarea cadrelor militare, respectiv elev sau student al unei instituţii de învăţământ pentru formarea cadrelor militare/poliţiştilor sau funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare;

d) a fost concentrat sau mobilizat ca rezervist;

e) a fost în captivitate;

f) a realizat vechime în muncă recunoscută în condiţiile legii, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

g) a realizat perioade asimilate vechimii în muncă, conform legii, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

h) a realizat perioade de vechime în muncă recunoscute în baza Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat;

 i) a realizat vechime în muncă, ca timp util, în fostele unităţi agricole cooperatiste, calculat potrivit Legii nr. 80/1992 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

 j) a urmat, anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 164/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cursurile de zi ale învăţământului superior, organizat potrivit legii, pe durata normală a studiilor respective, cu condiţia absolvirii acestora, potrivit legii.

Din perspectiva dispoziţiilor legale anterior evocate, Curtea a constatat că pârâta a procedat în mod corect prin valorificarea ca stagiu de cotizare în cazul reclamantei doar a vechimii în serviciu recunoscute  până la acordarea pensiei de invaliditate, această din urmă perioadă neputând fi considerată stagiu asimilat, în sensul prevederilor art. 49 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 263/2010, cum greşit a apreciat prima instanţă, deoarece drepturile de pensie ale reclamantei nu au fost stabilite prin decizie emisă de către pârâtă în baza acestei legi, ci în baza metodologiei prevăzute de O.U.G. nr. 1/2011, care nu asimilează stagiului de cotizare perioada necontributivă în care asiguratul a beneficiat de pensie de invaliditate, apect ce reiese în mod inechivoc din  cuprinsul art. 3 al normelor metodologice amintite.

Pe de altă parte, reclamanta nu se afla la data intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010 în pensie de invaliditate, astfel că nu prezintă relevanţă în cauză prevederile art. 2 alin. 3 din legea menţionată, la care s-a făcut trimitere în considerentele hotărârii primei instanţe.

Pentru motivele arătate, constatând că soluţia criticată prin apelul supus examinării a fost dată cu încălcarea prevederilor legale incidente cauzei din speţă, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. 1 şi 2 Noul Cod de procedură civilă, a admis apelul dedus judecăţii şi a schimba în parte sentinţa civilă atacată, în sensul respingerii integrale a acţiunii reclamantei, ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare