Acţiune in răspundere delictuala - daune

Dosar nr. 5372/333/2010 acţiune in răspundere delictuala -  daune

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECŢIA CIVIL

DECIZIA  CIVILĂ  Nr. 1446/R

Şedinţa publică de la 26 Octombrie 2011

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE ELENA FOCA

Judecător IOLANDA-MIHAELA PASCARU

Judecător CARMEN ANDRIES

Grefier MANUELA RUSU

Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurentul – reclamant CV prin Cab.  Av.  Iovu Oana în contradictoriu cu intimaţii – pârâţi S A şi SC E PSA VASLUI prin administrator  judiciar  Legal Mentor Grup  SPRL Vaslui cu sediul în Vaslui, împotriva sentinţei civile nr. 557/08.02.2011 pronunţată de Judecătoria Vaslui, cauza având ca obiect acţiune in răspundere delictuala -  daune.

La apelul nominal făcut în şedinţă s-a prezentat pentru  reclamantul recurent, lipsă , av.Iovu Oana , lipsă fiind  şi intimaţii.

S-a  făcut referatul cauzei de către grefier, ocazie cu care  s-a arătat că:

- procedura de citare a fost legal îndeplinită;

- cauza se află la cel de-al patrulea termen de judecată;

- nu s-a solicitat ca judecata să se facă şi în lipsa părţilor;

S-au citit şi verificat actele şi lucrările de la dosar, după care;

Apărătorul  recurentului  depune la dosar 2 înscrisuri, respectiv 2 adrese emise de către Min.,Sănătăţii –Direcţia de Sănătate Publică Vaslui - Spitalul Judeţean de Urgenţă Vaslui  către recurentul din prezenta cauză. Nemaifiind alte acte de depus sau cereri noi de formulat, instanţa constată cauza în stare de judecată acordând cuvântul pe cererea de recurs formulată cât şi pe excepţia invocată din oficiu  de către instanţă la termenul din 14 septembrie  2011, respectiv  faţă de motivul  de nelegalitate  a hotărârii instanţei de fond ,neaplicarea  dispoziţiilor art. 36 din Legea 85/2006  raportat la intimata  SC.  E P SRL Vaslui , societate aflată în procedura  insolvenţei.

Av.Iovu având cuvântul :

Fa?ă de situaţia  invocată  din oficiu de către instanţă  referitoare la  nelegalitatea  hotărârii  instanţei de fond , dacă într-adevăr societatea  a intrat în insolvenţă  şi există la dosarul cauzei citat administratorul  judiciar SC. LEGAL MENTOR GRUP  SPRL VASLUI desemnat prin încheierea civilă nr. 113/F/ 14.12.2010  pronunţată de Tribunalul  Vaslui  în dosar nr. 4890/89/2010, articolul 36 din legea 85/2006 consideră că se referă la  titlurile  executorii, la creanţele existente  din titluri  executorii şi nu la toate acţiunile civile promovate faţă de această societate pentru daune civile. În cauza de faţă, nu există un titlu  executoriu , nu avem o creanţă fiind doar ceva incert  şi în aceste condiţii nu se poate vorbi de incidenţa  articolului 36  din legea 85/2006 care se referă la o creanţă certă, lichidă şi exigibilă. pe care un creditor ar avea-o  împotriva debitorului pentru a intra sub incidenţa legii 85/2006, astfel încât consideră că într-adevăr acţiunea prezentă  nu se supune articolului 36 din Legea 85/2006. şi de aceea apreciază că  instanţa de recurs poate analiza pe fondul cauzei  recursul formulat de către  reclamant.

Pe fondul cererii de recurs arată că în cauză CV  a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr.557 din 08 februarie  2011 comunicată în data de  16 februarie  2011, prin care s-a respins acţiunea  având ca obiect răspundere civilă  delictuală.

Mai arată că a motivat pe larg  în cererea de recurs motivele  pentru care reclamantul  înţelege să critice această hotărâre  însă esenţa acestui recurs este următoarea:

 Instanţa de fond  a reţinut in  mod eronat  că demersul  jurnalistic  al pârâtului SA a fost făcut  cu bună –credinţă întrucât raportul  întocmit de Ministerul  Sănătăţii  a confirmat exact opusul celor inserate  în articolul de presă incriminat, şi anume că reclamantul nu a avut nici o legătură  cu achiziţiile  dintre firma fostei sale  soţii  şi Spitalul Judeţean Vaslui , iar astfel  folosirea  expresiilor „furt confirmat”, „căpuşat”, „pradă , prăduitor”  sunt  esenţa unei fapte ilicite prin însăşi utilizarea  lor, atât  timp cât  nici o instituţie  abilitată nu a dat verdictul  în sensul că reclamantul şi-ar fi  însuşit bani în mod ilicit.

Se face o confuzie de către instanţa de fond  că dacă  a participat reclamantul  la procedurii de achiziţie în alte spitale  ,atunci există  totuşi  o îndoială.

În speţa de faţă  ori, nu este vorba de o îndoială ci este vorba de fapte certe  pe care  ziaristul S A şi le-a permis  a şi le însuşi  în luna iulie a anului 2010  prin acest  articol defăimător  intitulat „Furt Confirmat”  publicat în  ziarul Obiectiv –Ediţia de Vaslui din data de 29 iulie 2010, cu toate că în luna  iunie a aceluiaşi an a fost întocmit  Raportul de Control al  Ministrului Sănătăţii .

Aşadar,  deşi  ziaristul avea cunoştinţă de acest raport  al Ministerului Sănătăţii prin care  se confirma  faptul că reclamantul  nu a avut nicio legătură cu acele achiziţii publice, cu toate acestea  a publicat  acest articol .

La dosar  a fost depusă dovada că recurentul  din prezenta cauză a comunicat ziarului Obiectiv, prin e-mail şi prin fax raportul de control al Ministerului Sănătăţii.

Aşadar,  pârâţii aveau cunoştinţă  că aceste fapte  nu se confirmă , că nu există o legătură de cauzalitate  între vreo eventuală  neregulă a vreunei  licitaţii  din cadrul Spitalului Judeţean Vaslui cu privire la contractele atribuite firmei SC.M SRL de eliminare şi transport a deşeurilor medicale şi totuşi ei au scris  că „Furtul  este confirmat”  că” a căpuşat bugetul spitalului” ş.a.m.d.

Este foarte clar dovedit prin înscrisuri oficiale ale Ministerului Sănătăţii  că nu există nicio faptă ilicită , cu legătură de  cauzalitate  între reclamant  şi vreo eventuală  neregulă privitoare la aceste proceduri de achiziţii  publice, dacă ele au existat.

Solicită a se observa, şi aici se  referă la punctul 2 fila  6 din Raportul de control al  Ministerului Sănătăţii  nr. 572 din  25.06.2010  unde se arată că  implicarea d-lui CV în achiziţiile publice făcute în cadrul Spitalului Judeţean Vaslui , nu există.

La fila 6 alineatele 7 şi 8 ale aceluiaşi raport de control rezultă foarte clar  că C V nu a fost membru în comisiile de elaborare, nici in cele de evaluare  şi nu există relaţii de subordonare între serviciul  de achiziţii şi  serviciul  administrativ  al cărui şef era  recurentul.

În fila 7 din acest raport  şi la fila 8 alineatul 11 se arată că reclamantul  nu a avut nicio implicare şi nicio situaţie de incompatibilitate faţă de achiziţiile  efectuate  la Spitalul Judeţean de Urgenţă Vaslui.

Vizavi de prejudiciul  moral , se poate observa  că acesta  este chiar  însuşit  în raportul Ministerului Sănătăţii – fila 9 alineatul 2 în care se arată foarte clar  că reclamantul a suferit un prejudiciu moral sub aspectul încălcării demnităţii, reputaţiei şi onoarei  pentru că a fost pus în faţa  oprobriului  organelor de control  din cadrul  Ministerului Sănătăţii , lucru constatat şi de către aceste organe.

De aceea consideră că  pârâtul din prezenta cauză –SA a atestat cu rea- credinţă şi fără a aduce nici un fel de  probatorii, ci din contră deşi avea cunoştinţă  de  concluziile raportului de control, acesta  şi-a permis ca în data de  29 iulie 2010 să publice acel articol incriminat şi în care să susţină că „hoţiile de la Spitalul Judeţean Vaslui ,se confirmă” ,recurentul fiind făcut prin acest articol „Hoţ”,”prăduitor” ş.a.m. d. şi este ignorat, şi este din contră supus oprobiului  public  cu privire la „că ar avea mari de probleme de sănătate, sărmanul” când există totuşi dovezi la dosarul cauzei că acesta  suferă de cancer  de colon.

Aşadar  şi din  aspect privat, al  vieţii de sănătate , recurentului  i-a fost distrusă  demnitatea prin  acest articol.

 Pentru aceste motive expuse pe larg în cererea de recurs , solicită admiterea  recursului, casarea în tot  a sentinţei Judecătoriei Vaslui  şi obligarea pârâtului SA  la cheltuieli  constând în daune  morale aşa cum  au fost solicitate de reclamant  la instanţa de fond.

Dacă se va considera  totuşi de către instanţa de recurs că societatea pârâtă SC. EP  SRL  intră sub incidenţa  art. 36 din Legea nr. 85/2006  atunci solicită a se consemna că reclamantul înţelege să-şi îndrepte prezenta  acţiune doar împotriva  pârâtului SA.

Cu cheltuieli de  judecată.

S-au declarat  dezbaterile închise, instanţa lăsând cauza  în pronunţare.

Deliberând s-a dat soluţia de mai jos;

TRIBUNALUL

Asupra cererii de  recurs de faţă;

Prin sentinţa civilă nr.  557 din 08 februarie 2011 Judecătoria Vaslui a respins acţiunea formulată de reclamantul CV în contradictoriu cu pârâţii SC EP SA şi S A  .

Pentru a pronunţa această soluţie , prima instanţă a reţinut că:

In ediţia nr. 2590 din 29.07.2010 a ziarului „Obiectivul de Vaslui” editat de SC E P SA Vaslui a apărut articolul intitulat „A început sancţionarea neregulilor de la Spitalul Judeţean de Urgenta Vaslui – Furt confirmat” semnat de paratul SA. Prin acest articol de presa se aduce la cunoştinţa publica faptul ca neregulile semnalate anterior, prin alte articole publicate in ziar, au fost confirmate de câtre inspectorii din cadrul Autorităţii Naţionale de Reglementare şi Monitorizare a Achiziţiilor Publice care, în urma controlului efectuat, au sancţionat unitatea sanitara cu amenda in valoare de 70000 lei si mai multe avertismente pentru inculcarea dispoziţiilor OG nr. 34/2006 privind achiziţiile publice. S-a reţinut de câtre inspectorii ANRMAP ca atribuirea contractului câtre SC M SRL s-a făcut printr-o procedura greşita, respectiv încredinţarea directa fără a se motiva urgenţa. Responsabili de aceste neregulii sunt indicaţi fostul manager general al spitalului ANO şi reclamantul CV, seful Serviciului Administrativ, a cărui  sotie CS este administrator al firmei SC M SRL beneficiara contractelor atribuite nelegal. Se arată faptul că în anul 2008 firmei SC M SRL i-au fost atribuite prin licitaţie doua contracte cu obiect transportul şi eliminarea deşeurilor medicale. Administratorul firmei SC M SRL este fosta sotie a pârâtului, de care acesta a divorţat în anul 2007. În anul 2009 conducerea spitalului a hotărât reînnoirea contractelor cu SC M SRL prin atribuire directa, fără licitaţie şi fără publicarea unui anunţ de participare. In anul 2010, tot prin aceeaşi maniera a fost atribuit un nou contract SC M SRL. Se precizează faptul ca preturile practicate de câtre SC M SRL sunt la jumătate faţă de preţurile cu care aceeaşi firma a participat la alte licitaţii organizate judeţul vecin Iaşi. La aceste licitaţii reclamantul C V a participat ca reprezentant al SC Md SRL. Se mai afirmă în articol că în prezent paratul se afla in concediu medical, anunţând ca are mari probleme de sănătate.

Cu privire la controlul efectuat la Spitalul de Urgente Vaslui de câtre Direcţia Control si Audit din cadrul Ministerului Sănătăţii, în urma articolelor apărute în presa referitoare la contractele încheiate cu  SC M SRL şi activitatea reclamantului, finalizat prin Raportul de control nr. CS.A.5252/D.C.572/25.06.2010 (filele 49-78),  instanţa a retinut ca inspectorii ministerului au sesizat o serie de nereguli referitoare la modalitatea de atribuire a contractelor de achiziţie publica câtre SC M SRL în perioada 2008-2010. Astfel unele contracte de  transport şi eliminare deşeuri medicale (nr. 226 din 01.07.2008 si nr. 215/24.06.2008) au fost prelungite prin acte adiţionale încheiate ulterior perioadei pentru care s-a prelungit contractul; notele estimative a valorii contractelor ce se regăsesc la dosarele de achiziţie publica nu sunt înregistrate şi nici nu au anexate documentele justificative încălcându-se astfel art. 5 alin. 2 din HG nr. 925/2006; la unele proceduri de achiziţie publica nu a existat caiete de sarcini sau, dacă acestea au fost întocmite nu au fost semnate de câtre persoanele abilitate (contract nr. 81/13.05.2009, contract nr. 267/29.07.2009, contract nr. 261.2/28.08.2009), unele procese verbale de negociere dintre conducerea spitalului si SC M SRL nu sunt înregistrate sau datate (contract nr. 261.2/28.08.2009, contract nr. 401/28.08.2009, contractul nr. 495/27.11.2009);contractul nr. 27 din 26.01.2010 a fost încheiat în condiţiile în care nu exista un buget aprobat pentru anul 2010 încălcându-se art. 6 din HG nr. 925/2006. S-a mai reţinut faptul ca preţul plătit câtre SC M SRL în baza acestor contracte, cumulat în ceea ce priveşte eliminarea cât şi transportul deşeurilor era în medie de 5 lei/kg.

În anul 2010, în urma unei proceduri de cerere de oferta contractul de transport şi eliminare deşeuri a fost atribuit unei alte firme, respectiv SC V SRL cu un preţ de 1,75 lei pe kg. La aceasta procedura a participat şi firma SC M SRL cu un preţ de 5,2 lei pe kg de deşeuri. După câteva zile contractul a fost reziliat pe motivul ca nu a fost respectat graficul de ridicare a deşeurilor. În aceste condiţii a fost organizata o noua procedura de cerere de oferta prin care contractul a fost atribuit SC M SRL singurul ofertant, cu un preţ de 2,5 lei pe kg.

Cu privire la reclamant, inspectorii au constatat faptul ca acesta nu face parte din Serviciul Achiziţii Publice ci este seful Serviciului Administrativ, structura separata de acesta, ambele fiind în subordonarea Directorului administrativ. Din verificările efectuate,  a reieşit faptul că reclamantul nu a făcut parte din comisiile de elaborare şi prezentare a ofertelor şi nici în cele de evaluare. În ceea ce priveşte presupusa legătura cu firma SC M SRL, în urma unui control intern prin care s-a solicitat relaţii de Oficiul Registrului Comerţului, s-a constatat faptul că reclamantul nu figurează ca acţionar al acestei firme. Societatea a fost înfiinţata în anul 2004 de către soţia acestuia dar din anul 2007 cei doi sunt divorţaţi.

Însă, în ceea ce priveşte aspectele relatate în presa referitoare la participarea reclamantului ca reprezentant al firmei SC M SRL la procedurile de achiziţie publica a serviciului de transport şi eliminare a deşeurilor medicale organizate de alte unităţi spitaliceşti inspectorii de control  au constatat că se confirma cele publicate în presă, d-l C V participând la procedurile de achiziţie ca reprezentant al firmei SC M SRL la Spitalul Clinic de Obstretica Ginecologie „Elena Doamna” Iaşi, Spitalul de Boli Infecţioase „Sf. Parascheva” Iaşi şi Spitalul „Sfânta Maria”(fila 57) acestea unităţi sanitare transmiţând prin fax procesele verbale de deschidere a ofertelor. În legătură cu prezenţa sa la aceste licitaţii reclamantul a recunoscut  că în perioada 2008-2009, fiind în concediu medical deoarece urma un tratament pentru o boală gravă, a participat la mai multe proceduri de achiziţie publică ca reprezentant al SC M SRL, însă la acea dată nu era în vigoare Ordinul CNAS nr. 471/2010 privind verificarea la domiciliu.

Instanţa a reţinut că în urma acestui control s-a luat măsura demiterii din funcţie a şefului Serviciului Achiziţii Publice din cadrul Spitalului de Urgente Vaslui aşa cum reiese din adresa înaintată de Ministrul Sănătăţii (fila 47-48).

Instanţa a constatat că articolul „A început sancţionarea neregulilor de la Spitalul Judeţean de Urgenta Vaslui – Furt confirmat”  tratează un subiect de interes public: modul de administrare şi cheltuire a banilor publici în cadrul unei instituţii publice Spitalul de Urgenţă Vaslui. Totodată instanţa a reţinut că în astfel de cauze Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că trebuie să ţină seama de un element deosebit de important: rolul esenţial jucat de presă într-o societate democratică. Dacă presa nu trebuie să depăşească anumite limite, îndeosebi în ceea ce priveşte reputaţia şi drepturile celorlalţi, precum şi necesitatea de a împiedica divulgarea unor informaţii confidenţiale, sarcina sa este totuşi comunicarea, cu respectarea datoriilor şi responsabilităţilor proprii, a informaţiilor şi ideilor referitoare la orice problemă de interes general.

Pentru a se verifica temeinicia acestei cereri instanţa a trebuit să aprecieze în ce măsură afirmaţiile făcute în acest articol încalcă reputaţia reclamantului şi în ce măsură sancţionarea pârâţilor pentru publicarea acestui articol aduce atingere dreptului pârâţilor la libertatea de exprimare, garantat de art. 10 din CEDO, dacă sancţionarea pârâţilor este necesară într-o societate democratică, dacă corespundea unei nevoi sociale imperioase, dacă era proporţională cu scopul legitim urmărit.

Conform dispoziţiilor art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului: „1. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică statele să supună societăţile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare. 2. Exercitarea acestor libertăţi, ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi, poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti”.

Potrivit art. 30 din Constituţia României :” libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea , onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine, răspunderea civila pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţa publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistic, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii.” dar pe de altă parte art. 31 din Constituţie garantează dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public, neîngrădit, iar mijloacele de informare în masa sunt obligate sa asigure informarea corecta a opiniei publice.

În celebrul caz Lingens c Austriei Curtea a făcut o importantă distincţie, în ceea ce priveşte analizarea unor articole de presă, dintre afirmarea unor fapte şi cea a unor judecăţi de valoare. Daca existenta faptelor poate fi probată, adevărul judecăţilor de valoare nu poate fi dovedită.

În articolul incriminat se prezintă opiniei publice faptul că în urma controalelor demarate la Spitalul de Urgentă Vaslui au fost descoperite o serie de nereguli referitoare la modul de organizare şi desfăşurare a unor proceduri de achiziţie publică privind atribuirea unor contracte cu obiect transportul şi eliminarea deşeurilor medicale firmei SC M SRL, sancţionate prin întocmirea mai multor procese verbale de contravenţie de către inspectorii Autorităţii Naţionale de Reglementare si Monitorizare a Achiziţiilor Publice. Vinovaţi de aceste nereguli sunt consideraţi a fi managerul general al spitalului A N O şi reclamantul a cărui soţie deţine firma SC M SRL. În cuprinsul articolului este redat şi un scurt istoric al contractelor încheiate cu SC M SRL în perioada anilor 2008-2010 (“Cât au furat C şi O”) ocazie cu care autorul articolului prezintă faptul că preţurile practicate de către firma SC M SRL în relaţiile contractuale cu Spitalul Judeţean Vaslui sunt aproape duble faţă de preţurile cu care aceeaşi firma participă la alte licitaţii. Se mai prezintă faptul că între reclamant şi SC M SRL există legături de interese deoarece firma aparţine fostei sale soţii, C V participând la licitaţiile organizate de alte spitale în calitate de reprezentant al firmei SC MSRL. 

Instanţa a constatat că cele relatate în articolul de presă prezintă informaţii credibile care au la baza rezultatul controalelor efectuate de autorităţile statului. Reamintim faptul că prin Raportul de control nr. CS.A.5252/D.C.572/25.06.2010 efectuat de către inspectorii Direcţiei Control si Audit din cadrul Ministerului Sănătăţii s-au constatat nereguli în ceea ce priveşte modul de atribuire a unor contracte de achiziţie publica de servicii firmei SC M SRL, iar în ceea ce priveşte reclamantul s-a demonstrat faptul că acesta, deşi era divorţat din anul 2007 de deţinătoarea firmei C S, în perioada anilor 2008-2009, în timpul concediilor medicale a reprezentat firma SC M SRL la alte licitaţii organizate la spitale din municipiul Iaşi.

În ceea ce priveşte judecăţile de valoare cuprinse în articolul de presa instanţa a constatat că acestea se referă în principal la presupusele legături de interese existente între reclamant cu firma fostei soţii care au condus la atribuirea unor contracte către SC M SRL în condiţii preferenţiale, cu încălcarea legii.

CEDO subliniază faptul că, deşi judecăţile de valoare nu pot fi supuse unei probări a exactităţii lor (Harlanova c. Letonia, Lingens c. Austriei) acestea se pot dovedi excesive dacă este lipsită de orice fundament. (Ierusalem c. Austriei). Instanţa constată că deşi reclamantul nu face parte din cadrul Serviciului Achiziţii Publice sau că nu a intrat în componenţa comisiilor de evaluare a ofertelor, a participat la licitatii organizate de unităţi spitaliceşti din municipiul Iaşi ca reprezentant al firmei SC M SRL, în timpul concediilor medicale din perioada anilor 2008-2009, ulterior divorţului de fosta soţie din anul 2007. Mai mult decât atât instanţa reţine şi faptul că reclamantul deţine o poziţie importantă, respectiv Şef Serviciu Administrativ, făcând astfel parte din conducerea administrativa a Spitalului de Urgenţe Vaslui.

Toate aceste aspecte au fost confirmate şi de către instituţiile de control abilitate ceea ce  a înseamnat că demersul jurnalistic a fost făcut cu bună credinţă, având la bază informaţii credibile cu scopul unei corecte informări a opiniei publice privind modul de gestionare a fondurilor publice într-un caz concret.

Mai mult, judecăţile de valoare reprezintă părerea personală a jurnalistului în legătură cu un anumit fapt, fără a avea scopul impunerii opiniilor proprii, în sensul ca acestea ar exprima faptele însăşi, lăsând opiniei publice libertatea de a-si forma propria convingere.

În ceea ce priveşte folosirea unor expresii ca “furt confirmat”, “căpuşat”, “pradă”, “prăduitor” CEDO a arătat că libertatea în domeniul presei scrise include, de asemenea, şi recurgerea la o anume doză de exagerare, chiar de provocare. În cauze asemănătoare celei de faţă marja de apreciere a autorităţilor naţionale în a limita dreptul la libertate de exprimare se circumscrie interesului unei societăţi democratice de a permite presei să îşi joace rolul indispensabil de "câine de pază" şi să îşi exercite aptitudinea de a da informaţii cu privire la problemele de interes general (Tromso şi Stensaas c. Norvegiei).

Prin depoziţia martorilor audiaţi în cauză reclamantul a încercat să dovedească faptul că prin publicarea articolelor din ziar i-a fost lezată reputaţia în cadrul instituţiei unde lucrează. Instanţa retine faptul că martorii fac referire in special la alte articolele publicate anterior celui care face obiectul cauzei de faţă, de exemplu Ştraub Roza referindu-se la un articol în care reclamantul apare îmbrăcat ca un infractor, ceea ce nu este cazul în articolul din speţă. Este adevărat că faptele expuse de către ziarist pot dăuna reputaţiei reclamantului, dar fiind vorba despre fapte de interes public, referitoare la gestionarea fondurilor publice, cele relatate prin articolul de presă intră sub incidenţa art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

A interzice unui ziarist să expună publicului informaţiile primite cu privire la activitatea unei persoane publice în îndeplinirea atribuţiilor profesionale, echivalează cu o încălcare a art. 10 din CEDO, atât sub aspectul libertăţii de exprimare cât si a dreptului la informare. Aplicarea de sancţiuni pecuniare unui jurnalist care critică o persoană publică tinde să-l determine pe acesta să nu mai publice articole de presa critice, renunţând astfel la discutarea publică o unor probleme de interes general.

În consecinţă, instanţa a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 cod civil şi implicit nici condiţiile prevăzute la art. 1000 alin. 3 C. Civ. pentru angajarea răspunderii paratei SC E P SA Vaslui în calitate de comitent şi condiţiile răspunderii solitare prevăzute de art. 1003 C. Civ, fapta pârâţilor de a publica acel articol în ziar nu este ilicită ci reprezintă dreptul presei de a furniza informaţii cu privire la problemele de interes general, drept garantat de art. 10 din CEDO. Aşadar instanţa a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată. În ceea ce priveşte cel de-al doilea capăt de cerere instanţa de asemenea l-a respins deoarece nu a fost constatată îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 998-999 C. civ. Deoarece au fost îndeplinite condiţiile art. 274 C. pr. civ. instanţa  a respins şi cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată. 

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs  reclamantul CV arătând că

Aceasta soluţie este netemeinica întrucât in cadrul cercetării judecătoreşti am dovedit existenta faptei ilicite a paraţilor. Instanţa de fond retine in mod eronat ca demersul jurnalistic a fost făcut cu buna credinţa, întrucât raportul întocmit de Ministerul Sănătăţii a confirmat exact opusul celor inserate in articolul incriminat ,si anume ca reclamantul nu a avut nici o legătura cu achiziţiile dintre firma fostei sale soţii si Spitalul Vaslui,iar astfel folosirea expresiilor 'furt confirmat', 'capuşat', 'prada,prăduitor' sunt esenţa unei fapte ilicite prin insasi utilizarea lor, atât timp cat nici o instituţie abilitata nu a dat verdictul in sensul ca reclamantul si-ar fi însuşit bani in mod ilicit.

Nu pot fi reţinute susţinerile instanţei de fond cum ca nu exista o fapta ilicita, presa având dreptul sa folosească expresii denigratoare care sa exprime faptele insasi,ceea ce nu este cazul in acest dosar. Este lesne de observat ca articolul incriminat a vrut sa fie tendenţios, discreţionar ,jignitor la adresa reclamantului.

Reaua credinţa cu care au acţionat paraţii nu poate fi înlăturată si nici nu a fost prin vreun mijloc de proba, insa reclamantul a  dovedit-o prin următoarele aspecte : înainte de data acestui articol respectiv 29 iulie 2010 paraţii au avut cunoştinţa despre un control efectuat la sesizarea lor de către Direcţia de Control si Audit din cadrul Ministerului Sanatatii, raport de control nr. 572/25.06.2010, având ca tematica la punctul II fila 6 implicarea domnului C V in achiziţiile publice din cadrul Spitalului de Urgenta Vaslui. La fila 6 aliniatele 7 si 8 rezulta in mod indubitabil ca reclamantul din prezenta cauza nu a fost membru in comisiile de elaborare, nici in cele de evaluare si nu exista relaţii de subordonare intre serviciul de achiziţii si serviciul administrativ. In fila 7 din acest raport de control si din fila 8 aliniatul 11 rezulta ca reclamantul nu a avut nicio implicare si nicio situaţie de incompatibilitate fata de achiziţiile efectuate la Spitalul Judeţean de Urgenta Vaslui.

După se poate observa din lecturarea filei 9 din raport aliniatul II rezulta ca reclamantul a suferit un prejudiciu moral sub aspectul încălcării reputaţiei, demnităţii si onoarei întrucât acesta a fost pus in fata oprobiului atât a publicului cat si a organelor din cadrul Ministerului Sanatatii unde a fost cercetat si in care se arata ca acesta a suferit din acest punct de vedere întrucât nu se constata elementele sesizate de cotidianul Obiectiv de Vaslui cu privire la cele inserate in articolul din 29 iulie 2010.

Sub aspectul condiţiilor necesare antrenării răspunderii delictuale acestea sunt îndeplinite in mod cumulativ, art. 998-999 C civil instituind obligaţia persoanei vinovate de comiterea unui delict sa acopere integra prejudiciul cauzat persoanei vătămate.

În primul rând exista o fapta ilicita a paraţilor, constând ir publicarea unui material de presa cu un conţinut nereal, întocmit ci nerespectarea regulilor minime de deontologie profesionala, fara c documentare prealabila absolut necesara stabilirii gradului de veridicitate a informaţiilor ce urmau a fi publicate.

Nu se confirma niciun fel de nereguli cu privire la persoana numitului C si cu declaraţiile martorilor audiaţi in prezenta cauza respectiv numita D D, care a arătat ca in proporţie de 90 % lucrurile scrise in articolul incriminat sunt neadevărate si au afectat imaginea reclamantului care din aceasta cauza si-a luat concediu fara plata cat si declaraţia numitei S R in care se arata ca cele scrise in ziar sunt neadevărate din cauza celor scrise reclamantul nu mai vine la Spital, articolul i-a afectat sănătatea fizica si morala si fiindu-i ruşine sa mai vina la serviciu deoarece a fost făcut infractor a apărut in poza îmbrăcat in puşcăriaş.

In al doilea rând exista un prejudiciu, constând in atingerea onoarei, demnităţii, precum si in vădita lezare a imaginii publice si a respectului public de care reclamantul se bucura, împrejurări care, coroborate cu poziţia sociala si profesionala a acestuia in cadrul mediului in care isi desfăşoară activitatea, sunt de natura a amplifica vătămarea adusa valorilor sociale ocrotite de lege, si implicit a cuantumului despăgubirilor necesar a fi acordate pentru acoperirea acestui prejudiciu.

O alta condiţie îndeplinita in cazul concret dedus judecaţii consta in legătura de cauzalitate intre fapta paraţilor si prejudiciul cauzat reclamantului, a cărei existenta decurge din coroborarea caracterului mincinos al articolului, cu fotografia reclamantului ataşata pe prima pagina a cotidianului, aspect de natura a intensifica gradul de penetrare al informaţiei denaturate in conştiinţa opiniei publice.

O ultima condiţie necesara angajării răspunderii delictuale a paratului persoana fizica, consta in vinovăţia acestuia, împrejurare care rezulta din publicarea unor informaţii cu un conţinut nereal, fara verificarea lor prealabila.

Daca, paratul S A, nesocoteşte deciziile CEDO afirmând ironic in articolul incriminat ca „ in plângerile lor cei doi citează spete celebre din jurisprudenţa internaţionala, numind dezvăluirile noastre „simple judecaţi de valoare,,,..,, in continuare înţelege  sa învedereze instanţei opinia CEDO - faţă de rolul presei intr-o societate democratica precum si faţă de limitele dreptului la exprimare.

Afirmaţiile redate in conţinutul articolului au determinat o distorsiune a realităţii, realizata cu rea-credinţa, fiind dublate de remarci suplimentare, judecata de valoare, supoziţii, chiar insinuări grave susceptibile de a crea o imagine eronata in ochiul publicului ( a se avea in vedere in acest sens Cauza Markt Intern GMBK si Klaus Beerman c. Germaniei).

Curtea Europeana a Drepturilor Omului in Cauza Lingens vs. Austria a arătat ca libertatea de exprimare nu este si nu trebuie sa fie absoluta, iar dreptul la libera opinie si exprimare, ca orice alt drept, trebuie exercitat in limitele sale fireşti, neputând prejudicia drepturile si interesele legitime ale altor persoane.

Analizând actele şi lucrările dosarului, hotărârea  recurată prin prisma motivelor  de recurs şi a  dispoziţiilor de ordine publică aplicabile, instanţa de control judiciar constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Motivele de recurs vizează aprecierea instan?ei de fond cu privire la inexisten?a faptei ilicite, condi?ie necesară pentru re?inerea aplicabilită?ii art. 998 ?i următoarele din Codul civil, pentru atragerea răspunderii delictuale a pârâtului ?i, în baza art. 1000 Cod civil a pârâtei SC EP SA Vaslui.

Afirmă recurentul că instan?a de fond a ignorat  probele aflate la dosarul cauzei din care rezulta reaua credin?ă cu care a ac?ionat pârâtul. Din considerentele hotărârii atacate se re?ine însă contrariul. Astfel, având în vedere chiar  raportul de control nr. CS.A 5252/D.C. 572/25.06.2010  încheiat de către inspectorii din cadrul Autorităţii Naţionale de Reglementare şi Monitorizare a Achiziţiilor Publice instan?a de fond apreciază că nu există fapta ilicită, fundamentându-?i întregul ra?ionament.

În cuprinsul articolului se fac referiri la măsurile luate împotriva Spitalului Jude?ean Vaslui, urmare a activită?ii defectuoase în ceea ce prive?te achizi?iile publice, activită?i ce au determinat demiterea din func?ie a ?efului servicii achizi?ii publice, precum ?i aplicarea de sanc?iuni contraven?ionale.

Într-adevăr în cuprinsul raportului de control se re?ine că, în mod direct, recurentul nu a fost implicat în achizi?ionarea  serviciului de transport ?i eliminare a de?eurilor periculoase contractate cu firma SC M SRL dar tot în cuprinsul raportului de control s-a re?inut că recurentul a participat la  licita?ii având ca obiect atribuirea contractelor de achizi?ionare servicii de colectare, transport ?i eliminare a de?eurilor periculoase desfă?urate la mai multe spitale din Ia?i , în calitate de reprezentant la SC M SRL.

Prin urmare, cum ?i insan?a de fond a re?inut,  demersul jurnalistic a fost făcut cu bună credinţă, având la bază informaţii  cuprinse în raportul de control nr. CS.A 5252/D.C. 572/25.06.2010 , cu scopul unei corecte informări a opiniei publice privind modul de gestionare a fondurilor publice într-un caz concret.

În mod corect a analizat instan?a de fond ?i inexisten?a faptei ilicite prin raportarea la jurispruden?a constantă a Cur?ii Europene a Drepturilor Omului privind doza de exagerare ?i chiar de provocare acceptabilă recunoscută libertă?ii jurnalistice.

Art. 10 protejează şi informaţii sau idei scrise pe un ton virulent şi polemic,re?inându-se în cauza Băcanu c. României  -  cuvintele dure folosite cu privire la senatorul N.V. nu pot trece în ochii Curţii ca afirmaţii în mod deliberat calomnioase, ci drept echivalentul unei libertăţi jurnalistice ce include şi eventuala recurgere la o anumită doză de exagerare, chiar de provocare (mutatis mutandis, Dalban, menţionată mai sus, § 50 şi Vides Aizsardz Klubs împotriva Letoniei, nr. 57.829/00, § 46, 27 mai 2004).

Atfel,  în jurispuden?a CEDO, Libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esenţiale ale unei societăţi democratice, iar protecţia care trebuie acordată presei este de o importanţă deosebită. Chiar dacă presa nu trebuie să depăşească limitele stabilite inter alia în scopul „protecţiei reputaţiei sau drepturilor altor persoane”, este, totuşi, sarcina ei să comunice informaţii şi idei de interes public. Presa are nu doar sarcina de a comunica astfel de informaţii şi idei: publicul, de asemenea, are dreptul de a le primi. Altfel, presa nu ar putea să joace rolul său vital de „câine de pază public” (a se vedea, spre exemplu, Observer and Guardian v. the United Kingdom, hotărâre din 26 noiembrie 1991, Seria A, nr. 216, pp. 29-30, § 59).

Dreptul la libertatea de exprimare este aplicabil nu numai „informaţiei” sau „ideilor”, care sunt primite favorabil sau sunt privite ca inofensive, sau ca o chestiune de indiferenţă, dar şi celor care ofensează, şochează sau deranjează Statul sau orice parte a comunităţii. În plus, libertatea jurnalistică acoperă, de asemenea, posibile recurgeri la un anumit grad de exagerare sau chiar provocare (a se vedea De Haes and Gijsels v. Belgium, hotărâre din 24 februarie 1997, Reports of Judgments and Decisions 1997-I, p. 236, § 47).

În practica sa, Curtea a făcut distincţie între declaraţiile de fapt şi judecăţile de valoare. Existenţa faptelor poate fi demonstrată, în timp ce adevărul judecăţilor de valoare nu este susceptibil probaţiunii. Cerinţa de a dovedi adevărul unei judecăţi de valoare este imposibil de îndeplinit şi încalcă însăşi libertatea de opinie, care este o parte fundamentală a dreptului garantat de articolul 10 (a se vedea Jerusalem v. Austria, nr. 26958/95, § 42, ECHR 2001-II). Totuşi, chiar atunci când o declaraţie constituie o judecată de valoare, proporţionalitatea unei ingerinţe poate depinde de faptul dacă există un substrat factologic suficient pentru declaraţia contestată, deoarece chiar şi o judecată de valoare fără nici un substrat factologic care s-o susţină poate fi excesivă (a se vedea De Haes and Gijsels v. Belgium, citată mai sus, § 47, Oberschlick v. Austria (nr. 2), hotărâre din 1 iulie 1997, Reports 1997-IV, p. 1276, § 33).

A?adar, solicitarea recurentului de probare a afirma?iei relative la suspiciunea ziaristului privind încheierea contractului cu SC M SRL apar?inând fostei so?ii a recurentului este excesivă. Mai mult, analizând propor?ionalitatea ingerin?ei, admi?ând că afirma?ia ziaristului constituie o judecată de valoare, se constată că aceasta are o bază factuală chiar în raportul de control, care re?ine participarea recurentului la licita?ii similare în calitate de reprezentant al firmei fostei so?ii.

Cauza invocată în sus?inerea atât  a cererii de chemare în judecată cât ?i a recursului, Lingens contra Austriei stabile?te, contrar celor sus?inute de recurent, că expresiile folosite constituiau judecă?i de valoare. Instanţele austriece s-au preocupat să stabilească dacă expresiile folosite de dl Lingens aveau, în mod obiectiv, un caracter insultător; au decis că o parte din expresiile folosite aveau într-adevăr un astfel de caracter - „cel mai detestabil oportunism", „imoral" şi „lipsit de demnitate" (vezi paragraful 21). în opinia condamnatului însă, expresiile în discuţie constituiau judecăţi de valoare emise în exercitarea dreptului său la libera exprimare (vezi paragrafele 22 şi 29). Curtea, ca şi Comisia, împărtăşeşte acest punct de vedere. Criticile reclamantului au fost de fapt îndreptate împotriva atitudinii adoptate de dl Kreisky, care la acea dată era cancelar federal. Esenţa cauzei a constat nu în dreptul jurnalistului de a răspândi informaţii, ci în libertatea sa de a exprima opinii şi în dreptul de a răspândi idei; restricţiile permise de paragraful.2 al artico¬lului 10 sunt aplicabile şi în acest context.

?i analiza încălcării art. 10 prin referire la cauza Prager contra Austriei nu sus?ine cererea recurentului , altele fiind circumstan?ele cauzei, analiza făcându-se prin referire la calitatea persoanelor împotriva cărora s-au efectuat articolele denigratoare, se arată în hotărâre că: printre faptele raportate în acestea din urmă, unele din ele erau de o gravitate extremă. De aceea este uşor de înţeles că autorul trebuia să se justifice. Afirmând că magistraţii vienezi „tratau dintr-o dată orice acuzat de parcă acesta era deja condamant”, sau atribuindu-i judecătorului J. un comportament „ofensator” şi „dispreţuitor” în exercitarea funcţiilor sale, reclamantul a reproşat implicit interesaţilor că, în calitate de judecători, au încălcat legea sau, cel puţin, şi-au încălcat obligaţiile profesioanle. Astfel el nu a putut aduce atingere nu reputaţiei lor, dar a subminat şi încrederea publică în integritatea magistraţi în general.

Faţă de aceste considerente, văzând dispoziţiile art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi având în vedere că, în cauză, nu este incident niciunul dintre motivele de recurs prevăzute de art.304 din Codul de procedură civilă sau alte motive de ordine publică, instanţa va respinge recursul, urmând să menţină hotărârea instanţei de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de CV  împotriva sentinţei civile  nr. 557/08.02.2011 , pronunţată de Judecătoria Vaslui în dosarul  5372/333/2010 pe care o menţine.

IREVOCABILĂ.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 26 octombrie  2011

Domenii speta

Spete similare