Anulare proces-verbal

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Decizia Nr. 43/2012

Şedinţa publică de la 18 Ianuarie 2012

Completul compus din:

Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta-intimată A.R.R - Agenţia Gorj,  A.R.R - A.R.R Timiş împotriva sentinţei nr.1488 din data de 03.10.2011 pronunţată de Judecătoria Novaci în dosarul nr.  în contradictoriu cu intimata S.C. C. S.R.L. - reprezentată prin C.I. în calitate de administrator, având ca obiect anulare proces verbal de contravenţie.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au lipsit părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, care a învederat că prin compartimentul registratură s-a depus de către recurenta-intimată formularul de control în trafic seria AETR, nr.0004186 privind pe S.C. C. SRL din data de 14.06.2011.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, tribunalul a constatat terminată cercetarea judecătorească şi a reţinut recursul spre soluţionare.

TRIBUNALUL

Asupra recursului de faţă:

Prin sentinţa nr.1488 din data de 03.10.2011 pronunţată de către Judecătoria Novaci în dosarul nr. a fost admisă plângerea contravenţională formulată de petiţionara S.C C. SRL, prin administrator C.I., împotriva procesului-verbal de contravenţie seria AIR nr.0180988/16/06/2011, în contradictoriu cu intimata Autoritatea Rutieră Română -A.R.R- Agenţia-Gorj, anulat procesul verbal de contravenţie şi exonerată petiţionara de plata amenzii aplicate.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin procesul-verbal seria AIR nr. 0180988  întocmit la data de 16/06/2011, s-a reţinut că în ziua de 14/06/2011, ora 17,45, pe DN 67, localitatea Polovragi, autoturismul cu număr de înmatriculare GJ 77 UNU, utilizat de SC C. SRL, cu sediul în localitatea Polovragi, Judeţul Gorj, nu a putut prezenta numărul necesar de diagrame tahograf pentru ultimele 28 zile. S-au aplicat sancţiunile amenzii în cuantum de 4000 lei. Împotriva acestui proces-verbal a formulat plângere petenta, arătând că cele consemnate în procesul-verbal nu corespund cu realitatea. În concluzie, a solicitat admiterea plângerii, anularea procesului verbal contestat şi exonerarea de la plata amenzii.

În drept, faţă de dispoziţiile art.34 alin.1 din Ordonanţa nr.2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor, potrivit cărora procesul-verbal de constatare şi sancţionare contravenţională este supus verificării atât sub aspectul legalităţii cat şi al temeiniciei, instanţa analizând cu prioritate  legalitatea procesului-verbal, observă că acesta îndeplineşte toate condiţiile de valabilitate reglementate de lege.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa de fond a avut în vedere faptul că procesul-verbal de contravenţie este un act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorităţi administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea şi sancţionarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumţia de autenticitate şi veridicitate, care însă este relativă şi poate fi răsturnată cu probe de către contravenient, conform dispoziţiilor art.1169 C.civ. Potrivit jurisprudenţei CEDO, aplicabilă în baza art.6 din Convenţie, deşi petentul în materie contravenţională se bucură de prezumţia de nevinovăţie, trebuie să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal legal întocmit, în situaţia în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanţa în privinţa vinovăţiei acuzatului,dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Astfel, Curtea a subliniat în mod repetat şi pertinent faptul că elementul esenţial pentru a stabili dacă art.6 paragraf 1 din CEDO este aplicabil în latura sa penală, este caracterul preventiv şi sancţionator al sancţiunii aplicate sau aplicabile petentului. În speţă, sancţiunea aplicată petentei, constând în amendă contravenţională în cuantum de 4000 lei, scopul sancţiunii fiind atât unul de constrângere, cât şi de prevenire a săvârşirii de moi fapte. Această sancţiune nu priveşte şi nici nu urmăreşte acoperirea unui prejudiciu, ci are o funcţie exclusiv preventivă.

Instanţa de fond reţinând aplicabilitatea în speţă a dispoziţiilor art.6 paragraf 1 CEDO,în latura sa penală,în mod evident va fi ţinută şi de prevederile paragrafului 2 şi 3 ale aceluiaşi articol,care instituie garanţii procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanţii se numără şi cea referitoare la obligativitatea respectării prezumţiei de nevinovăţie. În cauza de faţă însă s-a constatat că intimata nu a făcut dovada temeiniciei procesului-verbal, respectiv nu a putut dovedi dincolo de orice dubiu rezonabil vinovăţia petentei şi deci, realitatea celor reţinute în procesul-verbal. Actele depuse de intimată la dosar, respectiv formularul de control în trafic şi anexa la acesta, existente la filele nr.14-15, se referă la o altă societate şi nicidecum la societatea petentă.

În acest mod, în cauză a fost aplicabil principiul conform căruia dubiul profită celui învinovăţit, iar conform dispoziţiilor CEDO, petiţionarul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi prin urmare nu este obligat să şi-o dovedească, sarcina administrării probelor revenind agentului constatator. Cu atât mai mult, din examinarea procesului-verbal, s-a constatat că acesta nu este confirmat nici de cel puţin un martor asistent şi nici nu este semnat de către petentă. S-a reţinut faptul că în situaţia sancţionării unor contravenţii ce constau în fapte comisive de nerespectare a unei prevederi legale, procesul-verbal constituie un mijloc de probă, fără însă a se putea stabili şi vinovăţia persoanei sancţionate. Procesul-verbal dovedeşte doar o situaţie de fapt care a dus la încheierea sa şi care conduce în mod rezonabil la formularea unei acuzaţii pe împrejurări de fapt ce necesită existenţa unor probe în susţinerea acestuia, în cazul de faţă neputându-se reţine prezumţia simplă a confirmării procesului-verbal de contravenţie, întrucât acesta nu este susţinut de nici un fel de dovadă.

În consecinţă, faţă de considerentele expuse şi având în vedere faptul că procesul-verbal contestat nu a fost confirmat de cel puţin un martor asistent, prezumţia prevăzută de O.G nr.2/2011 privind forţa sa probantă este afectată, astfel că, nefiind făcută dovada certă a vinovăţiei petiţionarei, s-a dispus admiterea plângerii, anularea procesului-verbal şi exonerarea petiţionarei de plata amenzii aplicate.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs intimata A.R.R. – A.R.R. Agenţia Gorj, criticând-o ca netemeinică şi nelegală.

În motivarea recursului, a precizat că sentinţa civila nr.1488/03.11.2011 este criticabilă, fiind pronunţată cu încălcarea si aplicarea greşită a legii. A solicitat examinarea sentinţei recurate sub toate aspectele sale, potrivit art.3041 Cod pr.civ. urmând a reţine faptul că prima instanţa a pronunţat hotărârea cu încălcarea art.129 alin.5 Cod proc civ, articol potrivit căreia instanţa avea obligaţia să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul unei hotărâri temeinice si legale. Instanţa de fond da o interpretare nereală bazată pe considerente de ordin subiectiv, nerespectând dispoziţiile legale.

Faţă de cele expuse mai sus, a considerat că instrumentarea în mod eronat a probelor nu justifică pronunţarea unei sentinţe arbitrare care favorizează o activitate ilegală, deoarece instanţa de fond a făcut o mare greşeală, stipulată în însăşi sentinţa pe care a pronunţat-o, constatând că au fost încălcate prevederile art.9.alin.3  din OG nr.2/2001, adică a lipsit martorul, deşi inspectorul de trafic a menţionat în cuprinsul procesului verbal motivul lipsei martorului, respectiv, la faţa locului nu a putut fi identificat vreun martor decât un alt agent constatator care era incompatibil cu calitatea de martor. 

În continuare, instanţa de fond a reţinut faptul că ar fi putut fi identificat drept martor conducătorul auto al vehiculului, dispoziţii contrare art.192 punctul 3 din codul de procedura civila care stipulează următoarele "preşedintele, înainte de a lua mărturia, va cere martorilor să arate dacă se afla în serviciul vreuneia din părţi", aşadar calitatea neîndoielnică a dispoziţiei martorului derivă din neutralitatea sa faţă de cauza si cele întâmplate şi nicidecum nu poate fi influenţat de vreun raport de prepuşenie! Conform prevederilor art.2 din OGR nr.17/2002 în sensul prezentei ordonanţe, termenii si expresiile de mai jos se definesc astfel: a) conducător auto - orice persoană care conduce vehiculul, chiar si pentru o scurtă perioadă, sau care se află la bordul vehiculului cu scopul de a-1 conduce atunci când este nevoie...". Ca atare, întrucât fapta a fost săvârşită în trafic rutier, iar reprezentantul legal al societăţii nu era de faţă (menţiune consemnată în procesul-verbal de contravenţie), este evident faptul că reprezentantul legal al acesteia nu a putut formula obiecţiuni.

In alta ordine de idei a solicitat să se observe că instanţa de fond nu se referă în considerentele sale asupra realităţii stării de fapt consemnate şi face un comentariu echivoc asupra legii substanţiale privind contravenţia. În al doilea rând, singurul document care poate proba lipsa diagramelor în momentul controlului este formularul prevăzut de Decizia CE 959/2009, pe care reprezentantul legal al societăţii sau persoana desemnată să conducă permanent şi efectiv activitatea de transport rutier, îl va completa prin dactilografiere si care se semnează înaintea fiecărei curse şi se păstrează împreună cu înregistrările tahograf care trebuie sa se afle în posesia conducătorului auto.

În drept procesul verbal de contravenţie este întocmit cu respectarea întocmai a prevederilor OGR 2/2001-art.17- si anume nici una dintre menţiunile care ar fi dus la constatarea nulităţii acestuia nu lipseşte, adică lipsa menţiunilor privind: numele, prenumele, calitatea agentului constatator, iar in cazul persoanei juridice, lipsa denumirii, a sediului acesteia, a faptei săvârşite si a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Fapta contravenţională este prevăzută şi sancţionată conform art.8 punctul 31 din OG nr.37/2007+OG nr.21/2009 si sancţionată conform art.9 litera d al aceluiaşi act normativ: neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital, conform reglementărilor Regulamentului CEE 3821 sau a Acordului AETR 561/2006. A învederat că, în urma aderării României la UE este opozabil Regulamentul CE 561/2006 care amendează art.15 al Regulamentului CE 3821/1985 în sensul că începând din 1 ianuarie 2008 vor fi prezentate în trafic un număr de 28 de diagrame + diagrama aferenta zilei în curs. Aşadar începând cu 1 ianuarie 2008, conducătorul auto trebuie să prezinte un număr de 28 de diagrame tahografice + diagrama din aparatul tahograf.

Respectiva contravenţie se sancţionează cu amenda contravenţionala cuprinsă între 4000 - 6000 lei si este aplicata operatorului de transport. Tahograful este un aparat de control si înregistrare, care conţine un indicator de viteze, un contor pentru kilometrii parcurşi şi un aparat de înregistrare care marchează pe diagrama: kilometrii parcurşi, timpul de mers si staţionare a autovehiculului, viteza momentană în dependenţă de timp, precum si ora la care s-a închis sau s-a deschis aparatul, atât la începutul şi sfârşitul activităţii de transport, cât si în timpul desfăşurării acestuia. Utilizarea tahografului contribuie la creşterea siguranţei rutiere, devenind totodată si un martor sigur în caz de accident, întrucât diagrama de înregistrare furnizează informaţii pe o perioadă de 24 de ore consecutive, precum si a anumitor perioade de lucru ale conducătorilor auto care le conduc.

Conform Reglementării CEE 3821/1985, art.14 si 15, atât cei care angajează cat si conducătorii auto au următoarele obligaţii: potrivit articolul 14: „(1)Cel care angajează pune la dispoziţia conducătorilor un număr suficient de foi de înregistrare, ţinând cont de caracterul individual al acestor foi, durata de serviciu si obligaţia de a înlocui eventualele foi deteriorate sau ridicate de către un agent însărcinat cu controlul. Cel care angajează nu da conducătorilor decât foi de un model omologat, apte sa fie utilizate pe aparatul instalat la bordul vehiculului. (2) Întreprinderea păstrează în bună stare foile de înregistrare o perioada de cel puţin un an după utilizarea lor si pune la dispoziţia conducătorilor interesaţi, la cerere, o copie. Foile sunt prezentate sau predate la cererea agenţilor însărcinaţi cu controlul.

Potrivit articolul 15: „1) Conducătorii nu trebuie să utilizeze foii de înregistrare murdărite sau deteriorate. În acest scop foile trebuie protejate în mod adecvat. În cazul deteriorării unei foi care conţine înregistrări, conducătorii trebuie sa anexeze foaia deteriorată la foaia de rezervă utilizata ca înlocuitor. 2) Conducătorii utilizează foile de înregistrare în fiecare zi când conduc, din momentul în care iau în primire vehiculul; foile de înregistrare nu se retrag înaintea încheierii zilei de lucru, cu excepţia cazurile în care retragerea este autorizată alt mod. Nici o foaie de înregistrare nu poate fi utilizată pentru o perioada mai lungă decât cea pentru care este destinată. Dacă îndepărtându-se de vehicul, conducătorii nu mai pot utiliza aparatul montat pe vehicul, grupele de timp indicate în paragraful 3, alineatul 2, punctele b), c) si d) se înscriu în mod lizibil, fără murdărirea foii, manual, automat sau prin alte mijloace. Ei introduc pe foi modificările necesare atunci când la bord sunt mai mulţi conducători, astfel încât informaţiile vizate în Anexa I, rubrica II, punctele 1 şi 3 să fie înregistrate pe foaia conducătorului care se afla efectiv la volan.

Cu alte cuvinte, conducătorul auto trebuie să prezinte agentului constatator ultimele foi de înregistrare pe care el le-a utilizat sau să fie în măsură să prezinte, la orice cerere a agenţilor de control, diagrama aferentă zilei în curs şi cele corespunzătoare perioadei precedente de 28 de zile (art.15 7) din Reglementarea 3821 83 CEE). Ca atare, analizând toate foile de înregistrare pentru cele 28 zile şi ziua în curs si însumând timpii de conducere, pauza si odihna, agentul constatator poate stabili daca conducătorul auto a respectat sau nu aceşti timpi.

Mai mult decât atât, prin Decizia Comisiei Europene nr.959/2009 s-a statuat că conducătorul auto care nu poate prezenta înregistrările tahograf cerute prin Regulamentul (CE) nr.561/2006 sau, după caz, Acordul AETR şi are a fost in concediu medical, concediu de odihnă, se afla în concediu sau repaus; acesta conduce un autovehicul exceptat de la aplicare Regulamentului 61/2006, desfăşura o alta activitate decât condusul, era indisponibil reprezentantul legal al societăţii sau persoana desemnată să conducă permanent si efectiv activitatea de transport rutier, va completa formularul stabilit prin Decizia (CE) nr.959/2009 prin dactilografiere, care se semnează înaintea fiecărei curse si se păstrează împreună cu înregistrările tahograf care trebuie să se afle în posesia conducătorului auto.

Aşadar, dacă respectivul conducător auto nu a condus autovehiculul zilele precedente, astfel cum petenta susţine în plângerea contravenţională, conducătorul auto trebuia să prezinte inspectorilor de trafic formularul stabilit prin Decizia CE nr.959/2009, formular care îi exceptează pe conducătorul auto la prezentarea diagramelor tahograf cerute de legiuitor în următoarele situaţii: acesta s-a aflat in concediu medical, acesta s-a aflat in concediu de odihna, s-a aflat în concediu sau repaus, acesta conduce un autovehicul exceptat de la aplicare Regulamentului 561/2006, desfăşura o alta activitate decât condusul, era indisponibil. A arătat că la data controlului conducătorul auto nu a putut prezenta inspectorilor de trafic numărul necesar de diagrame tahografice, nu a avut asupra sa nici formularul prevăzut de Decizie CE 959/2009, iar astfel de fapte periclitează grav siguranţa rutieră, deoarece nu se poate verifica daca respectivul conducător auto a respectat timpii de conducere si odihnă! Având in vedere cele de mai sus, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei civila nr.1488/03.10.2011 pronunţata de Judecătoria Novaci şi rejudecând cauza pe fond respingerea plângerii  contravenţionale ca nefondată menţinerea procesului verbal de contravenţie ca fiind temeinic si legal, dispunând executarea întregului cuantum al amenzii aşa cum aceasta a fost stabilita prin actul de control.

Critica este întemeiată pentru următoarele considerente;

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că la data de 16 iunie 2011 la ora 12,00 în localitatea Tg-Jiu, s-a întocmit procesul verbal de constatare a contravenţie, menţionându-se că la un control efectuat în trafic de către inspectorii din cadrul ARR în ziua de 14 iunie 2011 ora 17,45 în localitatea Polovragi, judeţul Gorj a fost oprit autovehiculul aparţinând intimatei petente cu numărul de înmatriculare GJ 77 UNU condus de domnul O. C., care transporta lemn rotund de fag conform avizului de însoţire de la Vătuiu Mare la depozitul din Polovragi, iar conducătorul auto nu a putut prezenta numărul necesar de diagrame tahograf pentru ultimele 28 de zile conform reglementărilor în vigoare.

Instanţa de fond a reţinut că procesul verbal  nu este confirmat de cel puţin un martor asistent, astfel că forţa sa probantă este afectată şi nu face dovada certă a vinovăţiei intimatei petente, cu atât mai mult cu cât procesul verbal nu este semnat de către aceasta. Interpretarea dată dispoziţiilor art.19 din OG nr.2/2001 de către instanţa de fond este  total eronată, întrucât conform dispoziţiilor art.19 alin.3 procesul verbal poate fi încheiat şi în lipsa martorului cu condiţia ca agentul constatator să precizeze motivele care au dus la încheierea acestuia în acest mod.

De altfel, din conţinutul procesului verbal de contravenţie rezultă că agentul constatator a menţionat faptul că reprezentantul legal al contravenientei  nu este de faţă pentru a putea formula obiecţiuni şi nu s-a putut identifica niciun martor la faţa locului pentru ca acesta să semneze procesul verbal.

Din conţinutul dispoziţiilor art.16 alin.7 din OG nr. 2/2001: „In momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sa aducă la cunoştinţa contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare. Obiecţiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte menţiuni", sub sancţiunea nulităţii procesului-verbal.”rezultă că legiuitorul a prevăzut sancţiunea nulităţii procesului verbal, doar în cazul în care contravenientul este prezent şi are obiecţiuni, însă agentul constatator nu a înţeles să le consemneze distinct în procesul-verbal la rubrica „alte menţiuni” şi nu faptul că agentul constatator nu a completat această rubrică în cazul în care contravenientul nu are obiecţiuni.

Totodată, reţinerea sancţiunii nulităţii procesului verbal prin interpretare dată de instanţa de fond ar determina încălcarea principiului general „excepţiile sunt de strictă interpretare.”. Conform acestei reguli, norma care derogă de la dreptul comun este de strictă interpretare. Excepţiile nu pot fi create prin interpretare, ele nu există decât în cazul în care sunt reglementate expres. Cad sub incidenţa acestei reguli textele legale ce conţin enumerări limitative.

Enumerarea circumstanţelor prin care poate fi realizată această obligaţie de diligenţă a agentului constatator, în sensul că după aducerea la cunoştinţa contravenientului a dreptului acestuia de a face obiecţiuni, acesta nu are obiecţiuni, astfel că necompletarea acestei rubrici în această situaţie de fapt ar atrage nulitatea procesului verbal, nu permite aplicarea procedurii prin analogie pentru situaţii nereglementate expres prin lege. Această regulă stă la baza raportului dintre legea generală şi cea specială, raport exprimat prin adagiile generalia specialibus non derogant (legea specială nu derogă de la legea specială) şi specialia generalibus non derogant (legea specială derogă de la legea generală). Excepţia este de strictă interpretare (est strictissimae interpretationis) este punctul de plecare al interpretării restrictive, căci dacă s-ar permite lărgirea excepţiilor, regulile generale şi-ar pierde utilitatea.

Nulitatea absolută este nulitatea care sancţionează nerespectarea, la încheierea actului juridic, în cazul de faţă procesul verbal de constatare a contravenţiei, a unei norme care ocroteşte un interes general, obştesc. În consecinţă dispoziţiile art.16 alin.7 din OG nr.2/2001 reglementează o nulitate absolută expresă, care nu permite, aşa cum s-a menţionat anterior, aplicarea acesteia prin analogie la alte situaţii de fapt asemănătoare, dar care nu au fost prevăzute în mod expres de legiuitor.

Procesul verbal de constatare a contravenţiei reprezintă atât un act administrativ, cât şi un act procedural prin care se constată săvârşirea contravenţiei, astfel că atât ad validitatem, cât şi ad probationem trebuie întocmit în formă scrisă, urmând să respecte elementele obligatorii prevăzute în art.16-19 din OG nr.2/2001, aşa cum de altfel s-a reţinut şi în Decizia nr.XXII/2007 a ÎCCJ („În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor (art.17 din OG nr.2/2001) în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenţiei se ia în considerare şi din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerinţelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecţiunilor contravenientului la conţinutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenţiei să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.”), lipsa celorlalte elemente care nu sunt prevăzute în mod expres de lege ca fiind lovite de nulitate absolută, urmează să fie calificate ca nulităţi relative cărora le sunt aplicabile dispoziţiile art.105 şi următoarele c.pr.civ. şi analizate de la caz la caz.

Conform deciziei nr. XXII/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nulităţile absolute sunt cele prevăzute în art.17 din OG nr.2/2001 arătându-se că: „situaţiile în care nerespectarea anumitor cerinţe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenţiei sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art.17 din ordonanţă.”, astfel că invocarea altor aspecte privind întocmirea procesului verbal de constatare a contravenţiei pot fi asimilate unor nulităţi relative în condiţiile art. 105 C.pr. civ., şi ca atare intimatul petent avea obligaţia să invoce şi să facă dovada unei vătămări ce nu se poate înlătura decât prin anularea actelor îndeplinite.

De asemenea, se reţine în considerentele deciziei că: „În acest sens este de observat că şi în art.19 din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 sunt înscrise anumite cerinţe specifice pe care trebuie să le îndeplinească, în anumite situaţii, procesul-verbal încheiat de agentul constatator al contravenţiei, este adevărat, fără a se mai menţiona că nerespectarea lor ar atrage nulitatea actului.”

Atâta timp cât lipsa martorului privind confirmarea întocmirii procesului verbal sau lipsa motivelor care au condus la încheierea procesului verbal în lipsa martorului nu se regăsesc între cazurile de nulitate absolută strict şi limitativ prevăzute în cuprinsul art.17 din O.G. nr.2/2001, trebuie să se aprecieze că o atare omisiune nu poate să atragă decât nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenţiei ce a fost încheiat în astfel de condiţii.

Ca urmare, pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei era necesar ca intimata petentă să dovedească nu numai că agentul constatator şi-a încălcat obligaţia de a menţiona martorul sau motivele care au condus la încheierea procesului verbal în lipsa martorului, ci şi că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei.

Cu privire la locul încheierii procesului verbal, de regulă acesta coincide fie cu locul constatării contravenţiei, fie cu sediul agentului constatator, astfel că determinarea locului întocmirii procesului verbal se face prin indicarea localităţii unde s-a întocmit şi a altor repere spaţiale, iar din procesul verbal contestat rezultă că acesta a fost încheiat în ziua de 16 iunie 2011 la ora 12,00 la sediul agenţiei Gorj din Tg.Jiu a recurentei intimate, acest aspect nereprezentând un motiv de nulitate absolută sau relativă, pentru faptul că nu coincide cu locul constatării faptei contravenţionale.

La instanţa de fond, recurenta intimată a depus formularul de control în trafic ce viza o altă societate, astfel că în condiţiile art.129 alin.5 C.pr.civ. instanţa de recurs a solicitat formularul de trafic ce a fost efectuat în ziua de 14 iunie 2011 cu ocazia opririi în trafic a autoturismului deţinut şi folosit de către intimata petentă.

Conform dispoziţiilor OG nr.37/2007, ordonanţă ce a implementat Regulamentul C.E. 561/2006, conducătorul auto  are obligaţia să prezinte în trafic inspectorilor de trafic un număr de 28 diagrame plus diagrama aferentă zilei în curs, iar conform deciziei Curţii Europene nr.959/2009 s-a statuat că atunci când conducătorul auto nu poate prezenta înregistrările tahograf şi care a fost în concediu medical sau de odihnă sau acesta conducea un autovehicul exceptat de la aplicarea regulamentului, are obligaţia să completeze formularul stabilit prin această decizie prin dactilografiere şi care se semnează înaintea fiecărei curse, urmând să se păstreze împreună cu înregistrările tahograf care trebuie să se afle în posesia conducătorului auto.

La instanţa de fond a fost prezentat un certificat de desfăşurarea activităţii în copie xerox aflat la fila 26 în care se menţionează faptul că numitul O. C. conducea un vehicul exclus din domeniul de aplicarea al Regulamentului CE nr.561/2006, certificat datat la 14 iunie 2011, însă din înregistrarea electronică rezultă că acest certificat ar fi fost completat ulterior la data de 10 iulie 2011 şi nu la data de 14 iunie 2011 înainte de plecarea în cursă, cu atât mai mult cu cât la controlul în trafic, conducătorul auto nu l-a putut prezenta inspectorilor de trafic, astfel că prezentarea în instanţă a certificatului nu reprezintă o cauză de înlăturare a răspunderii contravenţionale, deoarece intimata petentă conform dispoziţiilor legale în vigoare avea obligaţia conform Reglementării CEE 3821/1985, art.14 si 15, să pună la dispoziţia conducătorului auto un număr suficient de foi de înregistrare, ţinând cont de caracterul individual al acestor foi, durata de serviciu si obligaţia de a înlocui eventualele foi deteriorate sau ridicate de către un agent însărcinat cu controlul.  De asemenea, cel care angajează nu va da conducătorului auto decât foi de un model omologat, apte sa fie utilizate pe aparatul instalat la bordul vehiculului. Întreprinderea păstrează în bună stare foile de înregistrare o perioada de cel puţin un an după utilizarea lor si pune la dispoziţia conducătorilor interesaţi, la cerere, o copie. Foile sunt prezentate sau predate la cererea agenţilor însărcinaţi cu controlul.

În situaţia dată conducătorul auto trebuia să prezinte inspectorilor de trafic, pe lângă  numărul necesar de diagrame tahograf pentru ultimele 28 de zile şi formularul stabilit prin Decizia CE nr.959/2009, formular care îi exceptează pe conducătorul auto la prezentarea diagramelor tahograf cerute de legiuitor în următoarele situaţii: acesta s-a aflat in concediu medical, acesta s-a aflat in concediu de odihna, s-a aflat în concediu sau repaus, acesta conduce un autovehicul exceptat de la aplicare Regulamentului 561/2006, desfăşura o alta activitate decât condusul, era indisponibil. A arătat că la data controlului conducătorul auto nu a putut prezenta inspectorilor de trafic numărul necesar de diagrame tahografice, nu a avut asupra sa nici formularul prevăzut de Decizie CE 959/2009, iar astfel de fapte periclitează grav siguranţa rutieră, deoarece nu se poate verifica daca respectivul conducător auto a respectat timpii de conducere si odihnă.

În raport de aceste considerente şi având în vedere4 dispoziţiile 304 pct.6 şi 9 C.pr.civ., tribunalul urmează să admită recursul, să modifice sentinţa şi pe fond să respingă plângerea contravenţională.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite recursul formulat de către recurenta-intimată A.R.R. - A.R.R Timiş, cu sediul în şi A.R.R. - A.R.R - Agenţia Gorj, împotriva sentinţei nr.1488 din data de 03.10.2011 pronunţată de Judecătoria Novaci în dosarul nr. în contradictoriu cu intimata S.C. C. S.R.L. - reprezentată prin C.I. în calitate de administrator,  cu sediul în  .

Modifică sentinţa recurată în sensul că respinge plângerea contravenţională.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 18 Ianuarie 2012 la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare