Ordonanţă preşedinţială

Sentinţa  Nr. 539/2012

Şedinţa publică de la 10 Februarie 2012

Pe rol judecarea cererii de chemare în judecată promovată de reclamanta S.C. A.COM.  în contradictoriu cu pârâta A.R.R. GORJ, având ca obiect ordonanţă preşedinţială

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile, reclamanta fiind reprezentată de avocat Nădrag Narcis, cu împuternicirea avocaţială depusă la dosar.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar au fost depuse de către pârâtă note de şedinţă, după care, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanţa apreciază cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra acesteia.

Avocat Nădrag Narcis pentru reclamantă, solicită admiterea cererii aşa cum a fost formulată, motivând că în cauză sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 581 Cod de procedură civilă, urgenţa fiind dată de faptul că societatea reclamantă are 20 de angajaţi şi întreaga sa activitate este legată de autovehiculul ale cărui numere de înmatriculare au fost reţinute, fără cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 13633/95/2011, reclamanta SC A COM a solicitat ca pe cale de ordonanţă preşedinţială să se dispună obligarea pârâtei ARR Gorj, să-i restituie plăcuţele cu numărul de înmatriculare şi certificatul de înmatriculare ce i-au fost reţinute în baza procesului verbal seria RPCR nr. 003618 din data de 04.11.2011.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data de 04.11.2011 prin procesul verbal menţionat, pârâta a  procedat la ridicarea plăcuţelor cu numerele de înmatriculare şi a certificatului de înmatriculare seria G00153622 J al autovehiculului proprietatea sa marca IVECO, în temeiul art. 62 alin. 1 din OUG nr. 109/2005, cu modificările ulterioare.

Întrucât a formulat contestaţie împotriva procesului verbal de contravenţie seria AIR nr. 0186346, din 04.11.2011, autoturismul IVECO este important pentru desfăşurarea activităţii sale, societatea bazându-se exclusiv pe acest autovehicul, care de fapt este singurul, iar cei 20 de angajaţi ai săi îşi asigură venitul de pe urma acestuia.

Drept urmare, reclamanta consideră că sunt întrunite condiţiile cerute de lege pentru admisibilitatea cererii pe calea ordonanţei preşedinţiale.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 581 Cod de procedură civilă.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar în copie procesul verbal de reţinere a plăcuţelor cu numărul de înmatriculare şi a certificatului de înmatriculare seria RPCR, nr. 003618.

În temeiul art. 115 Cod de procedură civilă a formulat întâmpinare pârâta, invocând inadmisibilitatea acţiunii, având în vedere următoarele considerente:

In primul rând, consideră util a învedera instanţei faptul că ordonanţa preşedinţială are un caracter specific determinat de însuşi caracterul particular al măsurilor ce pot fi luate pe această cale.

Consideră că cererea prin care instanţa competentă va fi investită să se pronunţe asupra suspendării/anularii măsurii de suspendare a dreptului de utilizare a autovehiculul, prin reţinerea certificatului de înmatriculare şi a plăcutelor de înmatriculare, pot avea ca obiect doar dispoziţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ cu modificările şi completările ulterioare.

Faţă de cele învederate, consideră că ordonanţa preşedinţială formulată este inadmisibilă, reclamanta neavând posibilitatea să invoce ca fiind aplicabile dispoziţiile art. 581 Cod procedură civilă, în condiţiile în care există dispoziţii procedurale pentru care este prevăzută o reglementare specială - legea contenciosului administrativ - reglementare sub incidenţa căruia se află fondul pricinii dedus judecăţii.

Cum acţiunile în suspendarea/anularea măsurilor dispuse prin acte emise de către instituţiile/autorităţile publice pot fi judecate numai în temeiul Legii nr. 554/2004 cu modificările si completările ulterioare, consideră că cele solicitate în temeiul art.581 Cod procedură civilă, chiar şi ca măsura provizorie, nu poate fi soluţionată într-o altă procedură judiciară decât cea aplicabilă fondului litigiului.

Cererea de ordonanţa preşedinţială formulată încalcă dispoziţiile legii contenciosului administrativ, dispoziţii potrivit cărora suspendarea şi anularea actelor administrative emise de instituţiile publice se pot soluţiona numai în limitele acestei proceduri speciale, caz în care dispoziţiile prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă sunt inaplicabile.

În susţinerea celor mai sus învederate, invocă practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care instanţa supremă s-a pronunţat asupra inadmisibilităţii aplicării art. 581 Cod procedură civilă în cauzele ce au ca obiect suspendarea şi anularea actelor administrative emise de autorităţile publice.

Conform dispoziţiilor art. V din OUG nr. 34/2010, "împotriva măsurii de suspendare a dreptului de utilizare a unui autovehicul prin reţinerea certificatului de înmatriculare şi a plăcutelor de înmatriculare se poate formula plângere la instanţa de contencios administrativ".

Mai mult, din actul administrativ RPCR 0036187 prin care a fost dispusă măsura suspendării dreptului de utilizare a vehiculului rezultă fără dubiu, că împotriva măsurii de suspendare a dreptului de. utilizare a vehiculului se poate formula plângere la instanţa de contencios administrativ în condiţiile Legii nr.554/2004 cu modificările ulterioare.

Pentru motivele arătate, cererea formulată pe calea dreptului comun - pe calea ordonanţei preşedinţiale este inadmisibilă, motiv pentru care solicită instanţei respingerea cererii de ordonanţă preşedinţiale ca inadmisibilă.

Cum măsura suspendării dreptului de utilizare a autovehiculul este o măsură administrativă, invocă excepţia inadmisibilităţii având în vedere lipsa procedurii prealabile prevăzută de dispoziţiile art.7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de cele ale art. 109 alin. 2 din Codul de procedura civilă, dispoziţii conform cărora cel care se consideră vătămat in dreptul sau, are obligaţia ca, înainte de a ataca acel act in justiţie, pentru realizarea dreptului său, să formuleze plângere prealabilă.

Numai după ce emitentul actului atacat răspunde petentului sau numai după ce, în termenul legal, emitentul actului atacat, nu soluţionează plângerea, persoana vătămată se poate adresa cu acţiune la instanţa de contencios administrativ.

Astfel ca, numai după parcurgerea etapelor mai sus menţionate, dacă nu s-a obţinut realizarea dreptului subiectiv vătămat de un act, se va putea introduce acţiune la instanţa judecătorească.

Solicită instanţei, să reţină că în speţa dedusă judecaţii, nu este incidentă situaţia de excepţie prevăzută de dispoziţiile art.7 alin (5) din aceeaşi lege a contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel, din interpretarea textelor de lege anterior enunţate, rezultă faptul că, pentru a da eficienţă dispoziţiilor legale, cercetarea legalităţii actelor administrative se face in limitele stabilite în cadrul procedurii privind plângerea prealabilă. Orice cerere ulterioară adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să se circumscrie obiectului plângerii prealabile, sub sancţiunea respingerii ca inadmisibilă.

Învederează instanţei că dacă „reclamantul se adresează după sesizarea instanţei de contencios administrativ, în timp ce procesul se află în curs de judecată, petiţia nu constituie un recurs graţios, pentru că nu se mai află strict în sfera unui raport juridic administrativ . O astfel de sesizare nu poate avea decât natura juridică a unei încercări de soluţionare amiabilă a litigiului, care nu împiedica admiterea excepţiei neîndeplinirii procedurii prealabile.

Aşadar, având în vedere că în speţa dedusă judecaţii, reclamanta nu a exercitat recursul administrativ prealabil, înainte de 18.11.2011, data investirii Tribunalului Gorj cu soluţionarea cererii de ordonanţa preşedinţială, respectiv nu s-a adresat cu plângere prealabilă prin care să solicite revocarea actului administrativ RPCR 003618 prin care a fost suspendat dreptul de utilizare a autovehiculului prin reţinerea plăcutelor şi a certificatului de înmatriculare pentru acesta, solicită respingerea acţiunii ca inadmisibilă.

Pe fond, precizează că până la data prezentei reclamanta nu a investit instanţa de contencios administrativ cu anularea actului administrativ RPCR 003618//04.11.2011.

Ca atare, în cazul respingerii excepţiilor mai sus invocate, învederează că dispoziţiile art. 62 din OUG nr. 109/2005 modificată prin OUG nr.34/2010 privind unele masuri pentru întărirea controlului în scopul combaterii transporturilor ilicite de mărfuri şi de persoane, prevăd că:

(l)în cazul utilizării pentru transport a unui vehicul fără a se putea face dovada că se deţin următoarele documente valabile, după caz: licenţă de transport, copia conformă a acesteia, certificat de transport în cont propriu, copia conformă a acestuia, licenţă de traseu, autorizaţia specială de transport, autorizaţia de transport internaţional sau documentul de transport persoane prin servicii ocazionale, după caz, se suspendă dreptul de utilizare a autovehiculului prin reţinerea plăcuţelor de înmatriculare şi a certificatului de înmatriculare, aplicându-se ŞI sancţiunea contravenţională corespunzătoare.

(2)Inspectorii de trafic au dreptul să reţină documentele prevăzute la alin. (1), dacă acestea au valabilitatea depăşită sau nu sunt conforme cu transportul  efectuat, precum şi plăcuţele cu numărul de înmatriculare împreună cu certificatul de înmatriculare.

(3)Plăcuţele cu numărul de înmatriculare împreună cu certificatul de înmatriculare şi o copie a proceselor-verbale de constatare a contravenţiei şi de reţinere a plăcuţelor cu numărul de înmatriculare şi a certificatului de înmatriculare se predau inspectoratului judeţean de politie, respectiv Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, care notifică deţinătorului autovehiculului faptul că suspendarea dreptului de utilizare a autovehiculului prin reţinerea certificatului de înmatriculare şi a plăcuţelor cu numărul de înmatriculare încetează la 6 luni de la data procesului-verbal de reţinere a acestora.

Învederează că suspendarea dreptului de utilizare a autovehiculului GJ 11 SDF nu produce nici un prejudiciu, în condiţiile în care, acesta ar putea fi utilizat pe drumurile publice la efectuarea de transport rutier  public de persoane doar dacă ar deţine copie conformă a licenţei de transport pentru autovehiculul mai sus menţionat.

In conformitate cu dispoziţiile art.3 pct.15 din OUG nr. 109/2005 cu modificările ulterioare, copia conformă a licenţei de transport este definită ca fiind documentul eliberat pentru fiecare dintre autovehiculele utilizate de operatorul de transport rutier

Precizează că reclamanta nu deţine copie conformă a licenţei de transport pentru autovehiculul, susţinere pe care o probează cu extrasul din baza de date a instituţiei  (Anexa 2).

Unica probă ce ar putea forma convingerea instanţei că actul administrativ RPCR 003618/04.11.2011 ar fi fost emis cu încălcarea dispoziţiilor legale, este aceea că reclamanta, să depună ca probă, copia conformă a licenţei de transport pentru autovehiculul valabilă la data controlului, respectiv la data de 04.11.2011.

Raportat la afirmaţiile reclamantei că a formulat contestaţie împotriva procesului verbal de contravenţie seria AIR 0186346/04.11.2011, solicită instanţe să constate că din dispoziţiile art.62 alin.(l) din OUG nr.109/2005 cu modificările ulterioare, rezultă că lipsa copiei conforme a licenţei de transport, atrage, în principal aplicarea măsurii administrative de suspendare a dreptului de utilizare a autovehiculului (pentru care sunt incidente dispoziţiile Legii nr.554/2004 cu modificările ulterioare) şi secundar măsura sancţionării contravenţionale (pentru care sunt incidente, dispoziţiile prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002 cu modificările si completările ulterioare), caz in care răspunderea nu este alternativa.

Aşadar, suspendarea dreptului de utilizare a autovehiculului prin reţinerea plăcuţelor de înmatriculare şi a certificatului de înmatriculare este reglementată de legiuitor ca fiind măsură administrativă şi nu ca sancţiune complementară, astfel că este lipsit de relevanţă juridică faptul că reclamanta a formulat plângere contravenţională.

In acest context, solicită instanţei să constate că existenţa valabilă a actului administrativ RPCR 003618 prin care a fost suspendat dreptul de utilizare a autovehiculului prin reţinerea plăcutelor şi a certificatului de înmatriculare, nu depinde de existenţa valabilă a procesului verbal de constatare a contravenţiei.

Aceste susţineri sunt întemeiate pe două argumente: primul are în vedere că, aşa cum anterior a arătat, din redactarea dispoziţiilor art.62 alin.(l) din OUG nr.109/2005 cu modificările ulterioare, rezultă că utilizarea unui autovehicul fără a se putea face dovada că se deţine copie conformă a licenţei de transport atrage după sine doua consecinţe, iar cel de-al doilea argument are în vedere însăşi raţiunea pentru care legiuitorul a edictat măsura suspendării dreptului de utilizare a autovehiculului prin reţinerea plăcutelor şi a certificatului de înmatriculare, raţiune ce decurge din întreaga economie a textelor legale ce reglementează transportul rutier public - în speţa dedusă judecăţii - copia conformă a licenţei de transport (art.3 pct.15 din OUG nr.109/2005 cu modificările ulterioare).

Faţă de solicitarea reclamantei de "restituire a plăcutelor de înmatriculare şi a certificatului de înmatriculare pentru autovehiculul ", invocă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Rutiere Române GORJ.

 În conformitate cu dispoziţiile art.62 alin.(3) din OUG nr. 109/2005 cu modificările, plăcuţele de înmatriculare şi certificatul de înmatriculare ale autovehiculului au fost predate către Inspectoratul de Politie Judeţean GORJ - Serviciul Rutier, prin adresa nr. 6839/07.11.2011 (anexa 3), sens in care facem dovada ca nu ne aflam in posesia acestora.

Având în vedere aceste dispoziţiile legale, este evident că reclamanta trebuia să formuleze solicitarea de restituire a plăcuţelor de înmatriculare şi a certificatului de înmatriculare, în contradictoriu cu Inspectoratului Judeţean de Politie Gorj şi nu cu această instituţie.

Faţă de cele învederate, solicită instanţei respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială în principal ca inadmisibilă şi în subsidiar ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Analizând cererea dedusă judecăţii, în raport de actele şi înscrisurile depuse la dosar, tribunalul o reţine ca fiind inadmisibilă şi o va respinge ca atare, pentru următoarele  considerente:

Potrivit art. 581 Cod de procedură civilă, care reglementează procedura ordonanţei preşedinţiale, instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-a păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Pe de altă parte, art. 14 şi art. 15 din legea 554/2004 a contenciosului administrativ, reglementează procedura suspendării executării actului administrativ, până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei formulată de persoana vătămată împotriva acestui act.

Astfel, art. 14 prevede că în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.

Potrivit art. 15 din legea 554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte a actului atacat.

Din analiza textelor de lege menţionate, se observă aşadar că un act administrativ nu poate fi suspendat pe calea ordonanţei preşedinţiale, în condiţiile art. 581 Cod procedură civilă.

O asemenea cerere de ordonanţă preşedinţială este inadmisibilă în materia contenciosului administrativ, cât timp, prin dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, precitate, a fost reglementată o procedură specială pentru suspendarea  executării actului administrativ.

Admisibilitatea cererii de suspendare a executării actului administrativ până la soluţionarea acţiunii în anularea lui, este condiţionată de existenţa justificării temeiniciei precum şi de iminenţa producerii unei pagube, condiţii care nu pot fi analizate decât în procedura specială prevăzută de art. 14 şi 15 din legea 554/2004.

Or, potrivit art. V din Ordonanţă de Urgenţă nr. 34 din 12 aprilie 2010, privind unele măsuri pentru întărirea controlului în scopul combaterii transporturilor ilicite de mărfuri şi de persoane, aşa cum a fost modificat prin art. 1 pct. 18 din legea 168/2010, pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2010 privind unele măsuri pentru întărirea controlului în scopul combaterii transporturilor ilicite de mărfuri şi de persoane, „împotriva măsurii de suspendare a dreptului de utilizare a unui autovehicul prin reţinerea certificatului de înmatriculare şi a plăcuţelor cu numărul de înmatriculare se poate formula plângere la instanţa de contencios administrativ, în condiţiile legii."

Se observă aşadar că, legea asimilează măsura de suspendarea a dreptului de utilizare a unui autovehicul dispusă de organele de poliţie unui act administrativ, situaţie în care, pentru suspendarea executării acestuia sunt aplicabile dispoziţiile art. 14 şi 15 din legea 554/2004, aşa cum s-a arătat mai sus şi nu dispoziţiile art. 581 Cod de procedură civilă..

Cum reclamanta SC A SRL şi-a întemeiat cererea dedusă judecăţii exclusiv pe dispoziţiile art. 581 Cod de procedură civilă, invocând îndeplinirea condiţiilor cerute de acest text de lege, instanţa urmează să respingă cererea de ordonanţă preşedinţială de faţă ca inadmisibilă.

Având în vedere concluziile la care a ajuns cu privire la inadmisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială dedusă judecăţii, tribunalul apreciază că nu se mai impun analizarea celorlalte excepţii invocate de către pârâtă prin întâmpinare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta S.C. A S.R.L.  în contradictoriu cu pârâta ARR Gorj, ca inadmisibilă.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţa publică din 10.02.2012 la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare