Contestatie decizie concediere

Cod Operator 2443

Dosar nr. ………….

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

Sentinţa Nr. 432/2012

Şedinţa publică de la 07 Februarie 2012

Completul compus din:

PREŞEDINTE ………….

Asistent  judiciar ………….

Asistent  judiciar ………..

Grefier …………….

Pe rol fiind judecarea contestaţiei formulată de petenta BMG în contradictoriu cu intimata CB SA, având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns petenta BMG asistată de avocat DI şi consilier juridic DM pentru intimata CB SA.

Procedura nelegal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, s-a precizat contestaţia în sensul renunţării la invocarea excepţiei nulităţii absolute a deciziei de concediere şi excepţiei prescripţiei dreptului angajatorului de a aplica sancţiunea disciplinară, după care constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat şi probe de administrat, s-a acordat cuvântul pe fond.

Avocat DI pentru petenta BMG, a solicitat anularea deciziei de concediere, în sensul reintegrării petentei pe funcţia deţinută anterior emiterii deciziei şi înlocuirea sancţiunii disciplinare a desfacerii contractului individual de muncă cu o altă sancţiune disciplinară mai uşoară prevăzută de art. 248 alin. 1 lit. a, b, c sau d Codul muncii şi obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat petenta până la momentul reintegrării efective pe funcţia deţinută anterior, cu cheltuieli de judecată.

Consilier juridic DM pentru intimata CB SA, a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, conform motivelor invocate în întâmpinare.

TRIBUNALUL

Asupra contestaţiei de faţă:

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, înregistrată sub nr …., petenta BMG în contradictoriu cu intimata CB SA, a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate în principal nulitatea absolută a deciziei nr. 387/2011 emisă de intimată, repunerea petentei în situaţia anterioară prin reintegrarea sa în funcţia avută anterior şi obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat petenta până la momentul reintegrării efective pe funcţia deţinută anterior, cu cheltuieli de judecată, iar în subsidiar anularea deciziei de concediere nr. 387/2011, în sensul reintegrării petentei pe funcţia avută anterior emiterii deciziei şi înlocuirea sancţiunii disciplinare a desfacerii contractului individual de muncă cu o altă sancţiune disciplinară mai uşoară prevăzută de art. 248 alin. 1 lit. a, b, c sau d Codul muncii şi obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat petenta până la momentul reintegrării efective pe funcţia deţinută anterior, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea contestaţiei petenta a arătat că i s-a aplicat sancţiunea disciplinară a desfacerii contractului individual de muncă, în temeiul art. 248 alin. 1 lit. e şi art. 61 lit. a din Legea 53/2003, reţinându-se că se face vinovată de abateri disciplinare, constând în ridicarea la data de 06.05.2011 în numele clientei BG (mama sa) a cardului reînnoit al clientei (care era decedată din anul 2009), utilizarea cardului precum şi efectuarea de operaţiuni în numele clientei BG.

S-a invocat pe cale de excepţie prescripţia dreptului angajatorului de a aplica sancţiunea disciplinară (prescripţia răspunderii disciplinare), ca urmare a faptului că s-a depăşit termenul de 30 de zile de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, excepţie ce face de prisos cercetarea fondului cauzei.

În motivarea excepţiei petenta a arătat că angajatorul aluat cunoştinţă de abaterile disciplinare reţinute în sarcina sa încă din luna septembrie 2011, fiindu-i cerută o notă explicativă în acest sens în data de 17.09.2011, respectiv 20.09.2011, moment în care s-a încheiat şi un proces verbal de constatare a abaterilor săvârşite, situaţie faţă de care s-a depăşit termenul de prescripţie de 30 de zile prevăzut de art. 252 alin. 1 Codul muncii.

În subsidiar, petenta a solicitat înlocuirea sancţiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă cu o altă sancţiune disciplinară mai uşoară, cu motivarea că angajatorul nu a individualizat în mod legal sancţiunea aplicată, proporţional cu gravitatea abaterii disciplinare, gravitate ce trebuia apreciată în mod obligatoriu în funcţie de criteriile legale prevăzute de art. 250 Codul muncii.

Astfel, a apreciat petenta că în privinţa consecinţelor abaterii disciplinare, angajatorul nu a suferit nici un prejudiciu, cardul fiind lichidat încă de la începutul lunii iulie 2011, înainte cu o lună şi jumătate de constatarea abaterii, iar în ceea ce priveşte comportarea sa generală la serviciu s-a menţionat că nu a suferit sancţiuni disciplinare anterior, având rezultate foarte bune la evaluările performanţei activităţii depuse.

 În acest sens s-au depus la dosarul cauzei fişele de evaluare a performanţei pe ultimii 4 ani (2007 - 2010) din care rezultă cunoştinţele profesionale, îndeplinirea obiectivelor şi sarcinilor de serviciu, eficienţă şi productivitate, relaţia cu clienţii (receptivitate, promtitudine, politeţe, conduită profesionistă), relaţia cu colegii (comunicare, amabilitate, respect, disciplină etc.).

În drept, şi-a întemeiat contestaţia pe dispoziţiile art. 78 – 80, 250-252 Codul muncii.

În dovedirea contestaţiei, s-a depus la dosarul cauzei decizia contestată şi fişele de evaluare profesională, solicitând  ca angajatorul să depună la dosarul cauzei înscrisuri din care să rezulte data lichidării cardului mamei sale, notele explicative din 17.09.2011 şi 20.09.2011, procesul verbal de constatare a abaterilor din data de 20.09.2011, procesul verbal de cercetare disciplinară şi nota explicativă din 17.10.2011, convocatorul, Hotărârea Comitetului de Direcţie din 16.10.2011, Decizia Comitetului de Personal din data de 26.10.2011, Regulamentul intern al CB SA, CCM CB SA 2011 şi celelalte înscrisuri menţionate în decizia de sancţionare.

Intimata CB SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei formulată de petentă ca neîntemeiată.

S-a susţinut în esenţă de către intimată că la aplicarea măsurii de desfacere a contractului individual de muncă s-au avut în vedere săvârşirea de către petentă a unor abateri grave, constând în încălcarea reglementărilor interne ale băncii, împrejurări ce rezultă din verificările efectuate de Comisia de cercetare disciplinară prealabilă şi procesul verbal nr. 41/17.10.2011.

În concret, intimata a arătat că petenta în calitate de ofiţer cont în cadrul Sucursalei CB Tg Jiu a ridicat la data de 06.05.2011 în numele clientei BG (mama acesteia)  a cardului reînnoit al clientei (decedată din 05.03.2009) şi a utilizat cardul efectuând operaţiuni în numele clientei BG, sens în care au fost încălcate dispoziţiile art. 90 lit. a), b), e) şi f) din Contractul Colectiv de Muncă al CB SA, Regulamentul intern al CB SA, Codul de etică, fişa postului şi nota de serviciu nr. 22/2008.

Cu privire la excepţia prescripţiei răspunderii disciplinare, intimata a arătat că angajatorul a dispus aplicarea sancţiunii disciplinare în cadrul termenelor legale, cu motivarea că termenul de prescripţie nu curge de la data semnalării faptei, ci de la data la care reprezentantul angajatorului a luat cunoştinţă despre săvârşirea abaterii printr-o notă de constatare, proces-verbal, cu dată certă, dobândită prin înregistrare în Registrul general al unităţii. De asemenea, s-a apreciat că termenul nu curge de la data la care Comisia de cercetare disciplinară a fost sesizată de conducerea unităţii cu solicitarea de a proceda la cercetarea evenimentelor, ci de la data la care rezultatele cercetării au fost aduse la cunoştinţa conducerii prin referatul înregistrat la registratura unităţii.

În ceea ce priveşte fondul cauzei intimata a arătat că solicitarea petentei de înlocuire a sancţiunii disciplinare aplicate cu o altă sancţiune mai uşoară, este nefondată.

S-a susţinut în acest sens că abaterea reţinută în sarcina petentei, aceea de a folosi în interes personal şi în mod fraudulos limita de card acordată mamei sale, după decesul acesteia, de reînnoire a cardului, de asemenea după decesul acesteia, inducând şi menţinând în eroare unitatea angajatoare cu privire la realitate, încalcă Codul de etică referitor la evitarea conflictului de interese, sens în care apărările formulate de către petentă nu pot fi reţinute întrucât salariata a încălcat în mod grav, conştient şi cu intenţie reglementările băncii, salariaţii fiind obligaţi să cunoască, să respecte şi să aplice reglementările interne ale CB şi legislaţia în vigoare.

În concret, intimata a arătat că materialul de cercetare disciplinară a concluzionat că faptele săvârşite de către petentă sunt de natură a fi sancţionate cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, consecinţa abaterilor fiind aceea că banca a înregistrat un risc operaţional.

În dovedirea celor susţinute prin întâmpinare s-au depus la dosarul cauzei decizia nr. 387/02.11.2011 emisă de CB SA, procesul – verbal nr. 41/17.10.2011, nota explicativă din 17.10.2011, convocatorul din 10.10.2011, hotărârea Comitetului de Direcţie din 06.10.2011 şi procesul-verbal de Control din data de 20.09.2011 al Serviciului Teritorial de Control Craiova şi anexe şi sentinţe pronunţate în cauze similare.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti, respectiv în data de 30.01.2012 petenta a învederat instanţei conform precizării depusă la dosarul cauzei că renunţă la invocarea excepţiei nulităţii absolute a deciziei de concediere cât şi la excepţia prescripţiei răspunderii disciplinare.

Tribunalul analizând contestaţia de faţă în raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, susţinerile părţilor şi dispoziţiile legale în materie, reţine şi constată următoarele:

În fapt, petenta a fost sancţionată cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, reţinându-se în sarcina acesteia ca abateri disciplinare, ridicarea la data de 06.05.2011, în numele clientei BG (mama salariatei), a cardului reînnoit al clientei (decedată), utilizarea cardului şi efectuarea de operaţiuni în numele acesteia.

În drept, analizând întreg probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine că la emiterea deciziei de concediere, angajatorul nu a respectat criteriile prevăzute în mod imperativ de art. 250 Codul muncii, desfacerea contractului individual de muncă fiind disproporţionată în raport cu gravitatea abaterii disciplinare, gravitate care se apreciază în mod obligatoriu în funcţie de criteriile legale: împrejurările în care fapta a fost comisă; gradul de vinovăţie a salariatului; consecinţele abaterii disciplinare; comportarea generală în serviciu a salariatului şi eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de acesta.

Este adevărat că angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având competenţa de a individualiza sancţiunea disciplinară aplicabilă, însă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare, cu luarea în considerare a împrejurări în care a fost săvârşită fapta, cu gradul de vinovăţie al salariatului, raportat la consecinţele abaterii disciplinare şi cu luarea în considerare a comportamentului general al salariatului la serviciu şi a eventualelor sancţiuni suferite anterior de către salariat.

Dispoziţiile legale mai sus menţionate au ca preocupare dozarea sancţiunii, deoarece numai o corelare justă a sancţiunii cu gravitatea faptei este de natură să asigure realizarea rolului activ educativ şi preventiv al răspunderii.

Prin urmare, sancţiunile se aplică gradual în funcţie de fapta comisă şi de gradul de vinovăţie al salariatului.

În speţă, în privinţa consecinţelor abaterii disciplinare, instanţa reţine că angajatorul nu a suferit nici un prejudiciu, cardul folosit de către petentă fiind lichidat încă la începutul lunii iulie 2011, deci înainte cu o lună şi jumătate înainte de constatarea abaterii.

În ceea ce priveşte comportarea generală a petentei în serviciu sau eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior, instanţa reţine că petenta a obţinut rezultate foarte bune la evaluările performanţei activităţii depuse, aşa cum rezultă din fişele de evaluare a performanţei pe ultimii 4 ani şi mai mult din nici un înscris depus de intimată nu rezultă că a mai fost sancţionată de la data angajării până în prezent.

Referitor la aspectele mai sus menţionate instanţa reţine că însăşi Comisia de Cercetare Disciplinară, aşa cum rezultă din procesul verbal nr. 47/17.10.2011 privind desfăşurarea cercetării prealabile disciplinare a salariatei BMG, menţionează “având în vedere circumstanţele în care s-au produs faptele, ţinând cont de legătura strânsă de rudenie dintre clientă şi salariata CB SA, de lipsa efectivă a prejudiciului la data controlului, precum şi de faptul că până la data cercetării salariata nu a mai avut sancţiuni disciplinare, apreciem că se impune aplicarea unei sancţiuni mai uşoare şi nu cea de desfacere a contractului individual de muncă, propunând aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 248 alin. 1 lit. c Codul muncii, respective reducerea salariului de bază pe o durată de 3 luni cu 10%” (concluziile Comisiei  - fila 62 la dosar).

Raportat la aspectele mai sus menţionate instanţa reţine că angajatorul a aplicat o măsură severă faţă de salariat, deşi avea posibilitatea să aleagă o măsură mai moderată faţă de elementele concrete care stau la baza stabilirii unei sancţiuni disciplinare aşa cum prevăd dispoziţiile art. 250 Codul muncii, dar şi în contradicţie cu propunerea Comisiei de Disciplină care argumentează motivul aplicării unei sancţiuni mai moderate, respectiv reducerea salariului pe o durată de 3 luni cu 10%.

Se reţine că în materia legislaţiei muncii nu există o interdicţie expresă a instanţei de judecată de a dispune înlocuirea sancţiunile aplicate de către angajator, pornind de la faptul că rolul instanţei este în primul rând de a controla legalitatea şi temeinicia deciziilor angajatorului şi totodată să aprecieze la dozarea sancţiunii aplicată de angajator angajatului.

În speţă, instanţa a procedat la înlocuirea sancţiunii, respectiv la dozarea acesteia, reţinând că angajatorul nu a individualizat în mod legal sancţiunea aplicată proporţional cu gravitatea abaterii disciplinare, gravitate ce trebuie apreciată în mod obligatoriu în funcţie de criteriile legale, prevăzute de art. 250 Codul muncii, şi mai mult fiind aplicată fără a se ţine cont de propunerea Comisiei de Cercetare Disciplinară care a făcut o aplicare corectă a acestor criterii legale.

Mai mult, instanţa reţine că măsura dispusă de către angajator, respectiv desfacerea contractului individual de muncă este sancţiunea disciplinară maximă cea mai severă şi care are drept consecinţă îndepărtarea salariatului din colectivul de muncă prin voinţa unilaterală a angajatorului.

Raportat la aceste considerente şi cu motivarea mai sus expusă, instanţa reţine că în speţă se impune înlocuirea sancţiunii desfacerii contractului de muncă cu sancţiunea reducerii salariului de bază cu 10% pe 3 luni, abaterile săvârşite de salariat nefiind deosebit de grave, raportat la criteriile prevăzute de art. 250 Codul muncii.

Se va dispune reintegrarea petentei pe funcţia deţinută anterior emiterii deciziei de concediere şi va fi obligată intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi celelalte drepturi băneşti de care ar fi beneficiat petenta conform art. 80 Codul Muncii, începând cu data emiterii deciziei şi până la reintegrarea efectivă, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

Se va lua de renunţarea petentei la excepţiile invocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Ia act de renunţarea petentei BMG la excepţiile invocate, respectiv excepţia nulităţii absolute a deciziei de concediere şi excepţia prescripţiei dreptului angajatorului de a aplica sancţiunea disciplinară.

Admite în parte contestaţia formulată de petenta BMG domiciliată în judeţul Gorj în contradictoriu cu intimata CB SA, cu sediul în municipiul Bucureşti.

Modifică decizia nr. 387/2011 emisă de intimata CB SA, în sensul că înlocuieşte măsura desfacerii contractului individual de muncă dispusă de aceasta, cu sancţiunea prevăzută de art. 248 alin. 1 lit. c Codul Muncii, respectiv reducerea salariului de bază pe o durată de 3 luni cu 10%.

Dispune reintegrarea petentei BMG pe funcţia deţinută anterior emiterii deciziei de desfacere a contractului individual de muncă, respectiv ofiţer cont la CB SA – Sucursala Tg Jiu.

Obligă intimata CB SA la plata unei despăgubirii egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi băneşti de care ar fi beneficiat petenta conform art. 80 Codul Muncii, începând cu data emiterii deciziei şi până la reintegrarea efectivă.

Obligă intimata CB SA la plata către petentă a sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată – onorariu avocat.

Cu recurs.

Pronunţată în şedinţa publică de la 07 Februarie 2012, la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare