Anulare proces-verbal

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Decizia Nr. 245/2012

Şedinţa publică de la 29 Februarie 2012

Completul compus din:

PREŞEDINTE Judecător

Judecător Grefier

Pe rol fiind judecarea recursului formulat de către recurenta - petentă S.C.A.L.IFN S.A - A.L.IFN împotriva sentinţei nr…din data de .. pronunţată de către Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr…., în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

 Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care a învederat că prin compartimentul registratură s-au depus de către recurenta – petentă note de şedinţă, într-un singur exemplar.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, tribunalul a constatat terminată cercetarea judecătorească şi a reţinut recursul spre soluţionare.

TRIBUNALUL

Asupra recursului de faţă:

Prin sentinţa nr… din data de .. pronunţată de către Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr…, a fost respinsă plângerea formulată de petenta S.C. A.L.IFN S.A ( A.L.IFN)), împotriva procesului verbal de contravenţie seria …, în contradictoriu cu intimata CNADNR S.A..

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin procesul verbal de  contravenţie seria …., petenta a fost sancţionată contravenţional cu amendă în cuantum de 250 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art.8 alin.2 din OG nr.15/2002, reţinându-se că la data de 17.03.2011, orele 12:54, pe DN 67 km 90 + 700 m  a fost depistat vehiculul categoria A cu numărul de înmatriculare … aparţinând petentei A.L. IFN S.A circulând fără a deţine rovinietă valabilă.

În temeiul art.34 din OG nr.2/2001 instanţa de fond a analizat plângerea atât sub aspectul legalităţii încheierii procesului verbal cât şi sub aspectul temeiniciei faptei reţinută prin actul constatator. Astfel, verificând procesul verbal sub aspectul legalităţii,instanţa a constatat că procesul verbal  a fost încheiat cu  respectarea dispoziţiilor legale prevăzute de art.16 din OG nr.2/2001 care  este  legea  cadru în materie contravenţională.

 Referitor la nulitatea invocată de petentă în plângere, în sensul că nu societatea petentă ar fi trebuit sancţionată, întrucât transferase dreptul de proprietate al autoturismului către C.M.I. – R.M. instanţa a înlăturat-o pentru următoarele motive: dispoziţiile art.7 alin.1 din OG nr.15/2002 stipulează în mod clar şi neechivoc că responsabilitatea achitării tarifului de utilizare şi deţinere a rovinietei valabile revine în exclusivitate în cazul utilizatorilor români, deţinătorilor menţionaţi în certificatul de înmatriculare, aşa încât contravenienta fiind menţionată în certificatul autoturismului avea obligaţia de a achita rovinieta pentru autovehicul, chiar dacă aceasta se află în folosinţa unei alte unităţi deţinătoare. Nu a putut fi primită susţinerea petentei, în sensul că ar fi operat transferul de proprietate al autovehiculului, întrucât aceasta împrejurare nu a rezultat din nici un înscris, nefiind susţinută probator.

Astfel, instanţa de fond a apreciat că petenta a fost în mod corect sancţionată, având obligaţia de a achita rovinieta, întrucât este înscrisă în certificatul de înmatriculare al autoturismului reţinând totodată că  locator în contractul de leasing este C.M.I. – R.M. însă nu este inserat în actul mai sus menţionat, neavând obligaţia de a achita rovinieta. Întrucât la data controlului petenta nu achitase rovinieta, instanţa de fond a constatat că aceasta se face vinovată de săvârşirea contravenţiei prevăzută de art.8 alin.2 din OG nr.15/2002, reţinută în sarcina sa, întrucât nu a făcut dovada contrară menţiunilor din procesul verbal de contravenţie care va fi menţinut.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs petenta SC A.L. IFN SA (fostă A. L.  IFN) criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

În motivarea cererii de recurs s-a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea sentinţei nr…. din data de … de către Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr. … si in baza art.304 pct.9, art.3041 Cod Procedura Civila a solicitat admiterea recursului şi schimbarea în totalitate a hotărârii atacate.

De asemenea, s-a precizat că societatea petentă a încheiat cu C.M. I. E. M. D., persoană juridică cu sediul in …, contractul de leasing nr…., având ca obiect închirierea în sistem leasing a unui autoturism marca FORD, tipul FOCUS 1.8 TDI, cu seria de saşiu … si număr de înmatriculare …, SC A.L. IFN SA, ca si parte în contract, având calitatea de finanţator, iar C.M.I. R.M.D. având calitatea de utilizator. Societatea petentă prin natura activităţii sale comerciale finanţează diverse mijloace de transport în sistem leasing, fiind o societate de leasing si nu o societate de transport care să poată săvârşi contravenţia menţionată în procesul verbal.

Prin contractul de leasing nr…, depus la dosarul cauzei, societatea petentă a transmis către C.M.I. R.M.D posesia si folosinţa autoturismului, iar începând cu luna mai 2010, i-a fost transmis si dreptul de proprietate. Deşi la data încheierii procesului verbal de constatare a contravenţiei, subscrisa figura ca si proprietara a autoturismului cu numărul de înmatriculare .., la finalizarea contractului de leasing nr….., prin achitarea ultimei facturi care cuprindea si valoarea reziduală, respectiv factura fiscala nr. 1051014/14.05.2010, dreptul de proprietate al autoturismului a fost transmis utilizatorului - C.M.I. R.M.D. Din acel moment, respectiv luna mai 2010, SC A. L. IFN S.A. nu mai deţine niciun drept real sau de altă natură asupra autovehiculului.

Odată cu dobândirea dreptului de proprietatea asupra vehiculului finanţat prin contractul de leasing, reprezentantul C.M.I. R.M.D era obligat să înscrie în evidentele autorităţilor competente datele noului proprietar al bunului, încălcând astfel prevederile O.U.G. nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, art.11 alin.4 care cuprinde următoarele: "în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidentele autorităţilor competente simultan cu menţionarea încetării calităţii de titular al înmatriculării fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operaţiuni şi emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorităţii competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen do 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului."

Mai mult, conform art.11.3 din contractul de leasing nr…., "Utilizatorul se va ocupa de toate formalităţile si va suporta toate cheltuielile necesare transferului de proprietate a autovehiculului, în urma achitării tuturor obligaţiilor contractuale", prevedere contractuală nerespectata de către utilizator.

 Potrivit art.8 alin.1 din O.G. nr.15/2002 fapta de a circula fără a deţine rovinieta valabilă constituie contravenţie si se sancţionează cu amenda conform art.7 din acelaşi act normativ, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare si a deţinerii rovinietei valabile revine in exclusivitate utilizatorilor romani. Conform art.1 lit.b, utilizatori sunt persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehiculele înmatriculate în România. A solicitat să se constate că nu sunt îndeplinite cumulativ în persoana petentei ambele condiţii prevăzute de art.1 alin.1 lit.b din O.G. nr.15/2002, respectiv menţionarea in certificatul de înmatriculare si deţinerea autoturismului in proprietate, astfel încât S.C. A. L. IFN SA nu poate fi subiect activ al contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. 1 din acelaşi act normativ si ca urmare nu se poate angaja răspunderea contravenţionala a subscrisei.

Fostul utilizator a încălcat atât prevederile legale, cât si prevederile contractuale, iar fapta imputata societăţii recurente prin procesul verbal de contravenţie contestat în prezenta cauză nu putea fi săvârşită de către prepuşii societăţii de leasing, ci de către persoana căreia i s-a transmis dreptul de proprietate a bunului la finalizarea contractului de leasing mai sus menţionat, iar persoana care îl are acum în proprietate trebuie să fie răspunzătoare pentru consecinţele faptelor sale. Atâta timp cât în persoana societăţii petente nu se poate retine existenţa unei obligaţii legale nu poate fi angajată răspunderea contravenţională.

Legal citată, în condiţiile art.115 C.pr.civ. şi următoarele din C.pr.civ. intimata C.N.A.D.N.R. S.A., prin subunitatea acesteia, Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică -CESTRIN, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta S.C. A. L. IFN S.A. şi pe cale de consecinţă menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.

În motivarea întâmpinării, a precizat că instanţa de fond în mod corect a reţinut faptul că procesul verbal a fost întocmit respectând condiţiile de formă impuse de art.16 O.G. 2/2001 şi că nu există vreo cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din O.G. 2/2001.

În conformitate cu dispoziţiile art.8 alin.1 din O.G. nr.15/2002 fapta de a circula fără rovignieta valabilă constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă, iar conform art.8 alin.3 din O.G. nr.15/2002 "contravenientul are obligaţia de a achita, pe lângă «amenda contravenţională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcţie de tipul vehiculului folosit fără a deţine rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr.4.". Tariful de despăgubire are caracterul unei măsuri complementare sancţiunii principale a amenzii, aplicându-se numai pe lângă această sancţiune principală şi are rolul de a compensa uzura infrastructurii prin utilizare.

De asemenea, din prevederile art.7 şi art.I al.J lit.b din O.G. nr.15/2002 rezultă că obligaţia de plata a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menţionat în certificatul de înmatriculare şi că utilizator este persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal. Contractul de leasing invocat de recurentă şi încheiat între S.C. A. L. IFN S.A. şi C.M.I. R.M.D produce efecte doar faţă de părţile care l-au încheiat, neputând fi opus terţilor. Orice schimbare a proprietarului/utilizatorului autoturismului în cauză devine opozabilă terţilor doar după transcrierea dreptului de proprietate în evidenţele S.P.C. R. P. C. Î. V. competent.

În urma interogării bazei de date a M.A.I. – D. R. P. C. Î. a vehiculelor, firma S.C. A. L.IFN S.A. apare menţionată ca fiind proprietar, situaţie în care răspunderea contravenţională îi revine conform O.G. nr.2/2001 şi O.G. nr.15/2002. Autovehiculul intimatei fiind identificat în trafic s-a verificat baza de date cu rovigniete valabile şi s-a constatat în mod corect că pentru autoturismul acesteia nu există înregistrată rovignieta. In concluzie, faţă de toate aceste aspecte, în temeiul art.312 alin.1 cod procedură civilă a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi pe fond menţinerea sentinţei instanţei de fond ca temeinică şi legală.

Critica  este neîntemeiată pentru următoarele considerente;

Din actele şi lucrările dosarului se constată că la data de 17 martie 2011, ora 12,54 pe DN 64 km. 90+700 m. – localitatea …, vehiculul categoria A cu numărul înmatriculare … aparţinând A. L. IFN SA circula fără a deţine rovinieta valabilă, faptă ce constituie contravenţia prevăzută de art.8 alin.1 din OG nr.15/2002, proces verbal ce a fost întocmit cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare şi control al rovinietei – SIEGMCR conform dispoziţiilor art.9 alin.2 şi 3 din OG nr.15/2002. Se susţine de recurenta petentă faptul că la data de 22 octombrie 2004 a încheiat cu C.M.I. R.M.D contractul de leasing nr.,… având ca obiect închirierea în sistem leasing a autoturismului marca Ford cu numărul de înmatriculare menţionat mai sus în calitate de finanţator, respectiv de utilizator, astfel că atât posesia cât şi folosinţa autoturismului aparţinea acestei persoane juridice iar începând cu luna mai 2011 s-a transmis şi dreptul de proprietate.

În raport de această susţinere, instanţa de recurs în condiţiile art.129 alin.5 coroborat cu dispoziţiile art.305 C.pr.civ. a dispus administrarea probei cu înscrisuri, solicitând recurentei petente de a depune certificatul de înmatriculare al vehiculului surprins în trafic fără a deţine rovinieta valabil de la data constatării faptei contravenţionale – 17 martie 2011, având în vedere faptul că data întocmirii procesului verbal şi anume este 13 septembrie 2011, aşa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare din 27 februarie 2012 care a fost semnată de către funcţionarul însărcinat cu primirea corespondenţei, doamna C. A. şi aplicată ştampila societăţii recurente.

Cu toate acestea, recurenta petentă nu a înţeles să administreze proba cu înscrisuri dispusă din oficiu de către instanţa de recurs, depunând doar note de şedinţe la data de 28 februarie 2012 în care se face menţiunea că atât cartea de identitate a autovehiculului, cât şi certificatul de înmatriculare al acestuia se aflau în posesia noului proprietar la data întocmirii procesului verbal de constatare a contravenţiei, fără însă a se menţiona dacă la data de 13 septembrie 2011 în certificatul de înmatriculare erau consemnate atât calitatea de proprietar, cât şi calitatea de utilizator, prima în persoana recurentei petente şi cea de a doua în persoana cabinetului medical menţionat în contractul de închiriere sau dacă ambele calităţi erau menţionate în persoana recurentei petente sau în persoana cabinetului medical individual.

În raport de dispoziţiile art.129 alin.1 c.pr.civ. recurenta petentă avea obligaţia să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului, să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de judecător, să-şi exercite drepturile procedurale cu bună credinţă şi să-şi probeze pretenţiile şi motivele invocate în cererea de recurs, întrucât prin depunerea unei copii de pe cartea de identitate şi mai ales a certificatului de înmatriculare s-ar fi putut stabili cu certitudine dacă recurenta petentă a respectat dispoziţiile art.11 alin.4 din OUG nr.195/2002, pentru ca în raport de această obligaţie atât instanţa de fond, cât şi instanţa de recurs să poată stabili dacă într-adevăr calitatea de subiect al contravenţiei în condiţiile art.8 din OUG nr.15/2002 ar aparţine persoanei juridice C.M.I. R.M.D, în calitatea sa de utilizator în condiţiile art.1 lit b şi j, coroborat cu dispoziţiile art.7 din aceeaşi ordonanţă.

De altfel, instanţa de fond a reţinut în considerentele hotărârii atacate faptul că la data constatării contravenţiei nu a operat transferul de proprietate al autovehiculului, întrucât susţinerea recurentei petente nu este dovedită din punct de vedere a mijloacelor de probă judiciare, în consecinţă interpretarea dispoziţiilor menţionate anterior până la proba contrarie se prezumă în condiţiile art.1203 c.civ., şi anume, că recurenta petentă are calitatea de  persoană juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care după caz poate folosi în baza unui drept legal vehiculul înmatriculat în România, denumită în continuare utilizator român, întrucât este o persoană juridică înregistrată pe teritoriul României.

De asemenea, din punct de vedere procedural recurenta petentă avea posibilitatea în condiţiile art.47 din OG nr.2/2001 coroborat cu dispoziţiile art.60 şi urm. c.pr.civ. de a chema în garanţie sau de a arăta titularul dreptului asupra autoturismului surprins în trafic fără a deţine rovinieta sau de a administra proba cu înscrisuri aşa cum s-a menţionat anterior, fie la judecata în fond, fie la judecata în recurs, obligaţie pe care  recurenta petentă nu a înţeles să şi-o îndeplinească.

În raport de aspectul invocat de recurenta petentă cu privire la dispoziţiile art.11.3 din contractul de leasing nr.2752/22.10.2004: "Utilizatorul se va ocupa de toate formalităţile si va suporta toate cheltuielile necesare transferului de proprietate a autovehiculului, în urma achitării tuturor obligaţiilor contractuale", prevedere contractuală nerespectată de către utilizator, aceasta va putea formula o acţiune în regres invocând excepţie neexecutarea contractuală, pe calea dreptului comun.

Faptul că petenta la judecata în fond a depus contractul de leasing în copie xerox aflat la filele 7-12 a dosarului de la instanţa de fond, având ca obiect închirierea în sistem leasing a unui autoturism marca FORD, tipul FOCUS 1.8 TDI, cu seria de saşiu …. si număr de înmatriculare .., SC A. L. IFN SA, ca si parte în contract, având calitatea de finanţator, iar C.M.I. R.M.D având calitatea de utilizator, nu înlătură obligaţia conducătorului auto de a deţine documentul ce atestă plata rovinietei în momentul în care se deplasează pe drumurile naţionale, pentru autoturismul respectiv.

Conform dispoziţiilor art.11 din OUG nr.195/2002 atât proprietarii de vehicule, cât şi deţinătorii mandataţi ai acestora sunt obligaţi să le înmatriculeze sau să le înregistreze după caz, înainte de a le pune în circulaţie.

Ca atare, recurenta petentă avea obligaţia înregistrării acestui contract conform dispoziţiilor art.11 alin.4 din OUG nr.195/2002, în care se menţionează că în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidenţele autorităţilor competente cu menţionarea încetării calităţii de titular al înmatriculării fostului proprietar, în termen de 30 zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului, constatându-se că această obligaţie nu a fost îndeplinită, deoarece de la data de încheierii contractului de leasing 22.10.2004 nu au trecut doar 30 zile, ci peste 6 ani, 10 luni şi 22 zile.

În consecinţă, nu se poate pune problema nulităţii relative a procesului verbal de constatare a contravenţiei, deoarece nu este culpa agentului constatator pentru faptul că reclamanta împreună cu cumpărătorul vehiculului nu au înţeles să-şi îndeplinească obligaţiile legale prevăzute de lege, raportat şi la dispoziţiile art.264 alin.5 din Legea nr.571/2003 în care se menţionează că înstrăinarea unui mijloc de transport prin oricare dintre modalităţile prevăzute de lege, nu poate fi efectuată până când titularul dreptului de proprietate asupra mijlocului de transport nu are stinse orice creanţe fiscale locale cuvenite bugetului local al unităţii administrativ teritoriale unde este înregistrat mijlocul de transport, iar atestarea achitării acestor obligaţii bugetare se realizează prin certificatul fiscal emis de compartimentul de specialitate al autorităţilor administraţiilor locale, în caz contrar  actele respective sunt nule de drept.

Faptul că la instanţa de fond s-a prezentat contractul de leasing, nu are relevanţă atât timp cât nu s-a făcut dovada că în certificatul de înmatriculare al autoturismului calitatea de deţinător al autoturismului respectiv o are cumpărătorul, întrucât legiuitorul a încriminat această contravenţie raportat la calitatea deţinătorului, respectiv a celor care utilizează reţelele de drumuri naţionale şi nu raportat la calitatea proprietarului autoturismului, astfel că neprezentarea certificatului de înmatriculare are relevanţă în ceea ce priveşte stabilirea răspunderii contravenţionale conform  dispoziţiilor art. 7 din OG nr. 15/2002.

De altfel şi în cazul încălcării obligaţiei de preschimbare a certificatului de înmatriculare nu reprezintă o cauză de înlăturare şi exonerare a răspunderii contravenţionale raportat la dispoziţiile art.11 din OG nr. 2/2001, deoarece obligaţia de a achita tariful de utilizare revine contravenientului, iar responsabilitatea achitării tarifului de utilizare, în condiţiile art.7, revine deţinătorilor menţionaţi în certificatele de înmatriculare, indiferent că sunt persoane fizice ori juridice.

Conform dispoziţiilor art.1 alin.4 din OUG nr.15/2002 pentru plata tarifului de utilizare a reţele de drumuri naţionale utilizatorilor reţelei li se eliberează documentul care atestă dreptul de a utiliza reţeaua, denumit rovinietă, iar potrivit alin.7 din acelaşi articol se arată că în cazul schimbării proprietarului autovehiculului, rovinieta îşi menţine valabilitatea, însă în cazul de faţă nu s-a îndeplinit obligaţia achitării rovinietei.

 Deoarece din 22.10.2004 au trecut mai bine de 6 ani şi având în vedere faptul că taxa de utilizare a reţelei nu se poate realiza pe o perioadă mai mare de un an de zile conform dispoziţiilor art.1 alin.7 din ordonanţă: „Tariful de utilizare este structurat în funcţie de durata de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, astfel: o zi, 7 zile, 30 de zile, 90 de zile*), 12 luni. Durata de utilizare cuprinde durata de parcurs, precum şi durata de staţionare.”, exista obligaţia achitării acestei taxe în persoana utilizatorului autoturismului, iar până la proba contrarie revine proprietarului de a face dovada rovinietei.

Conform dispoziţiilor art.1 lit.b: „utilizatori sunt persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini.”.

Conform dispoziţiilor art.1 lit.n: „sistem informatic de emitere, gestiune, monitorizare şi control al rovinietei este sistemul informatic ce permite achitarea tarifului de utilizare prin mijloace informatice, gestiunea datelor privind vehiculele cu drept de utilizare, monitorizarea şi controlul achitării tarifului de utilizare, denumit în continuare SIEGMCR.”.

Conform dispoziţiilor art.11 lit.(ii) „pentru utilizatorii persoane juridice - documentul care atestă plata integrală a tarifului de utilizare, în original sau o copie a acestuia ştampilată şi semnată în original de către conducătorul unităţii, cu înscrisul "Conform cu originalul".

Conform dispoziţiilor art.11 lit.c: „rovinieta electronică ce atestă existenţa în baza de date a SIEGMCR, denumită în continuare bază de date, a informaţiilor privind achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul în cauză, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea.”.

Conform dispoziţiilor art.11 alin.12: Începând cu data de 1 august 2010*), în cazul schimbării numărului de înmatriculare al vehiculului, „rovinieta îşi menţine valabilitatea numai în condiţiile în care utilizatorul informează în scris Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. cu privire la schimbarea numărului de înmatriculare, în vederea operării modificării în baza de date. Documentele necesare şi condiţiile de efectuare a modificării, precum şi tarifele aferente se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin ordin al ministrului transporturilor şi infrastructurii.”.

Conform dispoziţiilor art.7: „Responsabilitatea achitării tarifului de utilizare şi a deţinerii rovinietei valabile, precum şi a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.”.

De asemenea, nu se poate pune în discuţie vreo clemenţă din partea instanţei de fond raportat la faptul că nici până în prezent recurenta petentă nu şi-a îndeplinit obligaţiile legale menţionate anterior, deşi a curs o perioadă lungă de timp de când s-a încheiat contractul de leasing în forma  înscrisului sub semnătură privată, cel mult aceasta va putea solicita din punct de vedere al răspunderii civile delictuale sau contractuale printr-o acţiune în regres contravaloarea prejudiciului suferit conform dispoziţiilor art.998 şi următoarele c.civ., respectiv art.1294 şi următoarele cod civil, aşa cum s-a menţionat anterior.

Prevederile astfel enunţate instituie o obligaţie de diligenţă din partea utilizatorului de vehicule, iar în momentul în care s-a realizat această sustragere este angajată răspunderea contravenţională, chiar şi în cazul culpei în forma sa cea mai simplă. Raţiunea legii este evidentă în acest caz, urmărind obligaţia oricărui utilizator de vehicule de a circula pe drumurile naţionale, având la bordul acestora dovada care să ateste plata rovinietei. Conform art.1.1 din OG nr.15/2002, dispoziţiile privind plata rovinietei se aplică tuturor vehiculelor înmatriculate şi care circulă pe drumurile publice, iar în art.3 din acelaşi act normativ se prevăd excepţiile de la plata acestei taxe, iar vehiculul de natura celui consemnat în procesul verbal de constatare a contravenţiei, nu este prevăzut între aceste excepţii. Excepţiile fiind de strictă interpretare, dacă nu sunt prevăzute expres ele nu există, conform principiului ubi lex non distinguit, nec nos distiguere debemus (unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem).

Raportat la dispoziţiile art.9 alin.2 şi 3 din ordonanţă: „Începând cu data de 1 august 2010, constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe reţeaua de drumuri naţionale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei. În cazurile prevăzute la alin.2 procesul-verbal de constatare a contravenţiei se poate încheia şi în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de M.A.I – D.R.P.C.Î.V. sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini.”.

În consecinţă, rezultă că la data constatării faptei identificarea utilizatorului autoturismului aflat în trafic s-a efectuat în raport de baza datelor existente la MAI - D.R.P.C.Î.V. şi în evidenţele autorităţilor judeţene competente.

În condiţiile dispoziţiilor art.304 pct.9 c.pr.civ. instanţa de fond a pronunţat o soluţie temeinică şi legală cu respectarea şi aplicarea corectă a legii atât în ceea ce priveşte prevederile  OG nr.15/2002, cât şi prevederile OG nr.195/2002 şi pe cale de consecinţă tribunalul urmează să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de către recurenta  - petentă SC  A. L. IFN SA 8 A. L.  IFN împotriva sentinţei nr….din data de … pronunţată de către Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr…., în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 29 Februarie 2012

Domenii speta

Spete similare