Drepturi băneşti

Cod Operator 2443

Dosar nr.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

Sentinţa Nr. 991/2012

Şedinţa publică de la 22 Martie 2012

Completul compus din:

PREŞEDINTE

Asistent  judiciar

Asistent  judiciar

Grefier

Pe rol fiind judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul B.C în contradictoriu cu pârâtele S N T F C CFR C SA, R T F  C.C, având ca obiect drepturi băneşti.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanţa consideră cauza în stare de judecată şi o reţine spre soluţionare.

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Gorj, Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale sub nr., reclamantul BC a chemat în judecată pârâtele S N TF C CFR C SA, R TF CC pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligate la plata drepturilor salariale pe ultimii trei ani anteriori promovării cererii, sumă actualizată cu rata de inflaţie până la data plăţii integrale, reprezentând sporul pentru condiţii speciale de muncă în cuantum de 25 % din salariul de bază aşa cum prevăd dispoziţiile art. 42 alin.1 lit. a din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de Ramură Transporturi, precum şi menţionarea acestuia în carnetul de muncă şi în contractul individual de muncă ca spor cu caracter permanent.

Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat că pârâtele aveau obligaţia să-i achite lunar un spor pentru condiţii speciale de muncă de 25% din salariul de bază, aşa cum este prevăzut în art. 42 alin. 1 lit. a din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi, aceste clauze producând efecte pentru toţi salariaţii încadraţi în unităţile de transporturi şi activităţi conexe din ţară, indiferent de structura capitalului acestora, conform art. 3 din acelaşi contract.

A mai arătat reclamantul că la art. 64 alin. 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate este menţionat faptul că începând cu data de 1 aprilie 2001, este încadrată în condiţii speciale, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 şi anexa 1 punctul 7 din Legii nr. 221/2006 activitatea desfăşurată de personalul de siguranţa circulaţiei, care îndeplineşte funcţia de  mecanic ajutor şi mecanic instructor.

În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar, în copie, extras din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi, contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, extras din carnetul de muncă.

Pârâta S N TF CCFR CSA  a formulat întâmpinare, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive , cu motivarea că prin regulamentul de organizare şi funcţionare al R T F CC, aprobat prin Hotărârea AGA nr. 11/4.05.2001, directorul general al SNTFC CFR C SA  a delegat directorului regional competenţa de a încheia contracte de muncă cu personalul ce ocupă funcţii de execuţie din cadrul unităţii proprii şi subunităţile din structura acesteia; prin urmare, deşi lipsită de personalitate juridică, R T F C C poate sta ca pârâtă în prezentul litigiu, raportat la art. 41 alin. 2 Cod de procedură civilă, deoarece are organe proprii de conducere şi autonomie în activitatea sa comercială, în folosirea fondurilor ce i-au fost puse la dispoziţie şi în executarea obligaţiilor.

A mai precizat pârâta că în baza contractului individual de muncă, reclamantul îşi desfăşoară activitatea în cadrul R T F CC, fiind remunerat de aceasta. În plus, a învederat instanţei faptul că pentru perioada solicitată de către reclamant de a i se achita sporul de 25% pentru condiţii speciale de muncă, la nivelul CFR C SA exista contract colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, care nu conţinea prevederi referitoare la acordarea acestui spor, iar potrivit art. 247 din Codul muncii, obligaţia legală de a aplica dispoziţiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel superior incumbă doar în cazul în care la nivel de angajator nu există încheiat un contract colectiv de muncă.

A depus la dosar extras din Regulamentul de organizare şi funcţionare al R TF CC.

La rândul ei, pârâta R T F C Ca formulat întâmpinare invocând şi ea excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, cu motivarea că nu este semnatară a contractului colectiv de muncă şi nici nu are autonomie financiară.

De asemenea, a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, motivat de faptul că drepturile solicitate de reclamant îşi au izvorul în contractele colective de muncă ale SNTFC CFR CSA aplicabile pe anii 2007-2009, iar potrivit art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii, neexecutarea acestora este supusă termenului de prescripţie de 6 luni de la data naşterii dreptului.

Pe fond, pârâta a arătat că sporul pentru condiţii speciale de 25% nu este prevăzut în contractul colectiv de muncă al salariaţilor SNTFC CFR C SA  şi a solicitat respingerea cererii formulată de reclamant.

În apărare, a depus la dosar extras din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010.

Părţile au solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

Având în vedere că pârâtele au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, instanţa va analiza cu precădere această excepţie, conform art. 137 alin. 1 Cod de procedură civilă.

Reclamantul B C este angajat al pârâtei R TF de C C în funcţia de mecanic locomotivă începând cu data de 15.12.2008, la început lucrând ca mecanic ajutor, aşa cum rezultă din cuprinsul carnetului de muncă.

Potrivit art. 41 alin. 1 Cod de procedură civilă, orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată. Conform art. 41 alin. 2 Cod de procedură civilă, societăţile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte dacă au organe proprii de conducere.

Ori, RTFCC chiar dacă nu are personalitate juridică, are organe de conducere proprii, fapt stabilit prin Regulamentul de organizare şi funcţionare al acesteia, astfel că instanţa constată că are calitate procesuală pasivă în cauză; drept urmare, va fi respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de această pârâtă.

În ceea ce o priveşte pe pârâta S N T F CCFR C SA , instanţa va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de aceasta. Pe de o parte, Tribunalul are în vedere faptul că pârâtul este angajat al pârâtei R TF C C, iar pe de altă parte, faptul că aceasta poate sta singură în proces în calitate de pârâtă, având propriile organe de conducere. În consecinţă, acţiunea formulată de reclamant împotriva acesteia va fi respinsă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.

Pârâta RTFCC a invocat şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, motivat de faptul că drepturile solicitate de reclamant îşi au izvorul în contractele colective de muncă ale SNTFC CFR CSA aplicabile pe anii 2007-2009, iar potrivit art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii, neexecutarea acestora este supusă termenului de prescripţie de 6 luni de la data naşterii dreptului.

Instanţa apreciază însă că sporul de 25% reprezintă un drept de natură salarială, iar potrivit art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii în actuala numerotare, o astfel de cerere poate fiu formulată în termen de trei ani de la data naşterii dreptului.

Prin însăşi cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat acordarea sporului de 25% pentru „ultimii trei ani anteriori promovării cererii”, aşa încât excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune va fi respinsă ca neîntemeiată.

Pe fond, Tribunalul reţine că reclamantul lucrează ca mecanic de locomotivă în cadrul R T F C C începând cu data de 15.12.2010.

Începând cu data de 01.04.2001, locul său de muncă a fost încadrat în condiţii speciale de muncă conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 226/2006, anexa 1 pct. 7, în baza avizului nr. 11/30.11.2004 emis de I T MD.

În conformitate cu dispoziţiile, potrivit art. 42 alin. 1 lit. a din  Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură aplicabil în anii 2008 – 2010, „sporurile minime ce se acordă în condiţiile prezentului contract la salariul de bază minim brut al salariaţilor sunt : (…) iar pentru condiţii speciale 25 %”.

Argumentul pârâtei că acest spor nu a fost prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate şi deci nu poate fi acordat reclamantului nu poate fi acceptat de instanţă. Astfel, potrivit art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996 în vigoare în perioada  vizată, clauzele contractelor colective de muncă la nivelul unei ramuri de activitate produc efecte pentru toţi salariaţii încadraţi în toate unităţile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă. De asemenea, potrivit art. 8 alin. 2 din aceeaşi lege, contractele colective de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate las nivel superior.

Pârâta nu a acordat reclamantului sporul pentru condiţii speciale de muncă, încălcând prevederile art.40 alin.2 lit. c) din Codul muncii, potrivit cărora „angajatorul are obligaţia să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractului individual de muncă”, prevederile  art. 236 alin. 4 din Codul muncii potrivit cărora „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale constituie legea părţilor”, prevederile art. 241 litera c) din Codul muncii potrivit cărora „contractul colectiv de muncă produc efecte pentru toţi salariaţii încadraţi la toţi angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel”.

În acest fel a produs reclamantului un prejudiciu material constând în contravaloarea sporului pentru condiţii speciale de muncă, prejudiciu pe care angajatorul este dator să îl acopere în temeiul art. 269 din Codul muncii, potrivit cărora „angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul”.

Având în vedere că prin neacordarea integrală a drepturilor salariale cuvenite reclamantul a suferit un prejudiciu constând pe de o parte în contravaloarea sporului, iar pe de altă parte în devalorizarea monedei naţionale, dar şi în lipsa de folosinţă a sumelor cuvenite instanţa va obliga pârâta atât la plata contravalorii sporului pentru condiţii speciale, cât şi la actualizarea sumei cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului până la data plăţii efective, repararea prejudiciului trebuind să fie integrală.

Faţă de cele arătate mai sus, instanţa va admite în parte cererea şi va obliga pârâta  RTFCC să plătească reclamantului sporul pentru condiţii speciale de muncă, în cuantum de 25 % din salariul de bază minim brut, pentru perioada lucrată de către acesta în intervalul 15.12.2008-28.12.2010, sumă actualizată în funcţie de indicele de inflaţie la data plăţii efective.

Opinia asistenţilor judiciari este conformă cu hotărârea şi considerentele prezente.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta S NTF CCFR CSA, şi în consecinţă, respinge acţiunea faţă de aceasta.

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de R TF C C.

Respinge excepţia prescripţiei dreptului material la acţiunea invocată de pârâta R T F C C.

Admite în parte acţiunea formulată de către reclamantul BC, cu domiciliul în, sat, în contradictoriu cu pârâta R TF CC cu sediul în.

Obligă pârâta R TF CC plătească reclamantului sporul de 25 % din salariul de bază minim brut pentru perioada lucrată în intervalul 15.12.2008-28.12.2010, suma urmând a fi actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică azi, 22 Martie 2012, la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare