Drepturi băneşti

Cod Operator 2443

Dosar nr.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

Sentinţa  Nr. 6127/2012

Şedinţa publică de la 01 Noiembrie 2012

Completul compus din:

PREŞEDINTE

Asistent  judiciar

Asistent  judiciar

Grefier

Pe rol fiind judecarea cererii formulată de  reclamantul M D, în contradictoriu cu pârâţii GR, M E C ŞI M DE A, M MF ŞI PS, A N O F DE M, A J PENTRU O F DE MG, C ENERGETIC O - SUC.D M, M M, având ca obiect drepturi băneşti.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile, reclamantul fiind reprezentat de avocat D D, pârâta SC C E O SA fiind reprezentată de consilier juridic AL, iar pârâtele A N pentru O F de M şi AJ pentru ocuparea Fde M G de consilier juridic C M.

 Procedura legal îndeplinită.

 S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care instanţa pune în discuţia părţilor excepţiile inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâţii G R, M Muncii, F şi Pr S şi M E, C şi Mde A, dar şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată pârâta SC C EO SA.

Consilier juridic A L pentru pârâta SC CE O SA solicită instanţei admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocată.

Consilier juridic C M pentru pârâtele A N pentru O F de M şi A J pentru ocuparea F de M G solicită instanţei admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, iar în situaţia în care s-ar trece la analiza cauzei pe fond, solicită respingerea acţiunii formulate de reclamant.

Avocat D D reprezentând reclamantul M  D solicită instanţei respingerea excepţiilor invocate de pârâţi şi pe fond admiterea acţiunii.

Cauza a fost lăsată în pronunţare pe excepţiile invocate de pârâţi.

INSTANŢA

Asupra acţiunii de faţă;

Prin cererea înregistrată la C de A C sub nr.,  reclamantul M D a chemat în judecată pârâţii S R prin M F P, G R, M E, Cşi M de A, MM, F şi P S, A N  pentru O F de M, A J pentru O F de M G, SNLO SA şi M M,  solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să i se acorde o sumă egală cu de două ori salariul mediu net pe economie din luna ianuarie 2011 şi de asemenea să se constate dreptul de a beneficia de venitul lunar de completare, aşa cum sunt reglementate de dispoziţiile art. 7 lit. a şi c coroborat cu art. 8 din OUG nr. 116/2006.

În motivarea acţiunii, reclamantul a  arătat că începând cu data de 01.04.2011, contractul individual de muncă încheiat cu M M, subunitate a S Na L „O" S.A. Tg-Jiu a încetat, prin concediere colectivă, urmare a aplicării Programului de Restructurare aplicat de S N a L „O" S.A. Tg-Jiu pentru anul 2009-2012, aprobat prin H.G.R. nr. 1069/05.09.2007, publicată în M. Of. nr. 781/19.11.2007, hotărâre prin care a fost aprobată S Ea R pentru anul 2007-2020.

Prin punctul 4.8.2. intitulat Impact social - din S E a R pentru anul 2007-2020 , acest act normativ a stabilit principalele măsuri, în ceea ce priveşte protecţia socială aplicabilă persoanelor concediate colectiv.

Coroborând textele de lege ale actului normativ mai sus precizat, respectiv H.G.R. nr. 1069/2007 cu dispoziţiile O.U.G. nr. 116/2006 , faptul că, contractul individual de muncă a încetat urmare a concedierilor colective, era fără putinţă de tăgadă că prevederile legale privind acordarea venitului lunar de completare trebuiau a fi aplicabile şi în cazul reclamantului.

A arătat reclamantul că, motivul pentru care a înţeles să formuleze această cerere o constituie faptul că, prin art. 15, lit. e) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar au fost abrogate dispoziţiile art. 7 lit. a) şi c) şi art. 8 din O.U.G. nr. 116/2006 privind protecţia socială acordată persoanelor disponibilitate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării şi reorganizării unor societăţi naţionale, regii autonome, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, precum şi a societăţilor comerciale şi regiilor autonome subordonate autorităţilor administratei publice locale.

A precizat că această lege a fost adoptată de G R, prin instituţia asumării răspunderii guvernamentale.

A mai arătat că Legea nr. 118/2010, publicată în M O al României nr, 441/30.06.2010 a fost contestată pentru neconstituţionalitate, Curtea Constituţională a României, pronunţând Decizia nr. 872/28.06.2010, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 433/28.06.2010.

Reclamantul a arătat, de asemenea, că prin punctul 2 al dispozitivului pronunţat CC a României a decis:

„ Constată că dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar sunt neconstituţionale."

Dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 118/2010 stabileau că: „începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu se mai acordă ajutoare sau….."

Potrivit întregii legislaţii în materie, şi în lumina principiilor dreptului românesc, „venitul lunar de completare" , ca şi instituţie de drept întruneşte caracteristicile instituţiei „ajutorului financiar".

Ori, în aceste condiţii, a considerat reclamantul  că, în mod vădit abuziv, raportându-se la data asumării de către Guvernul României a Legii nr. 118/2010, şi data pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 872/2010 asupra neconstituţionalităţii privind abrogarea dispoziţiilor art. art. 7 lit. a) şi c) şi art. 8 din O.U.G. nr. 116/2006 privind protecţia socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării şi reorganizării unor societăţi naţionale, regii autonome, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, precum şi a societăţilor comerciale şi regiilor autonome subordonate autorităţilor administraţiei publice locale, din O.U.G. nr. 116/2006 privind protecţia socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării şi reorganizării unor societăţi naţionale, regii autonome, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, precum şi a societăţilor comerciale şi regiilor autonome subordonate autorităţilor administraţiei publice locale, acesta nu a făcut decât să încalce, un drept fundamental al cetăţenilor statului român stabilit prin art. 1 alin.(3) din Constituţia României.

A arătat reclamantul că la data de 06.04.2011, a fost publicată O.U.G. nr. 36/2011 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 116 privind protecţia socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării şi reorganizării unor societăţi naţionale, regii autonome, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, precum şi a societăţilor comerciale şi regiilor autonome subordonate autorităţilor administraţiei publice locale, prin acest din urma act normativ reglementându-se acordarea venitului lunar de completare persoanelor ce urmau a fi disponibilizate în cursul anului 2011.

Întrucât data încetării contractului individual de muncă a operat cu data de 01.04.2011, iar data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 36/2011 a fost o dată ulterioară încetării raporturilor de muncă, nu a beneficiat nici de o sumă egală cu de două ori salariul mediu net pe economie în luna ianuarie a anului 2011 şi nici de venitul lunar de completare pentru perioada şi în cuantumul prevăzut la art.8 din O.U.G. nr. 116/2006.

În atare situaţie, a considerat reclamantul că, prin neacordarea acestor drepturi în mod grav i-au fost lezate o serie de drepturi economice şi sociale.

De altfel, incriminarea constă şi în aceea că  la nivelul SN a LOS.A. Tg-Jiu au mai fost efectuate concedieri colective, acestea operând cu data de 31.12.2011, acestor persoane fiindu-le acordate toate drepturile prevăzute de O.U.G. nr. 116/2006 cu privire la  suma egala cu de două ori salariul net pe economie pe luna ianuarie a anului 2011, aşa cum a fost comunicat de I Nde St.

 Neaplicarea prevederilor O.U.G. nr. 116/2006, pentru cei disponibilizaţi începând cu data de 1.04. 2010 a dus la o discriminare faţă de reclamant, în sensul că a fost încălcat principiul egalităţii între cetăţeni, excluderea privilegiilor şi discriminării fiind garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, această prevedere fiind reglementată prin dispoziţiile art. 1 alin (2) lit. e) din Ordonanţa nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

S-a mai arătat că egalitatea în acordarea drepturilor sociale altele decât cele salariale, reprezintă una din dezideratele O.G. nr. 137/2000, prin acest act normativ fiind stabilite şi modalităţile juridice pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare , acestea referindu-se şi la protecţia socială (art. 3 lit. b).

Reclamantul a considerat că există discriminare, în sensul dispoziţiilor art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 16 din Constituţia României.

În condiţiile în care însăşi art. 9 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar au fost declarate neconstituţionale, a considerat reclamantul că acţiunea este temeinică şi dovedită, motiv pentru care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constatate dreptul de a i se acorda o sumă egală cu de două ori salariul mediu net pe economie din luna ianuarie 2011, comunicat de Institutul Naţional de Statistică si de asemenea de a beneficia de venitul lunar de completare, aşa cum sunt reglementate prin O.U.G. nr. 116/2006, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 36/2011.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile O.U.G. nr. 116/2006, O.U.G. nr. 36/2011, O.G. nr. 137/2000, Constituţia României, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Pârâtul G R a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile potrivit dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a G R, deoarece în litigiul dedus judecăţii nu se contestă legalitatea unui act administrativ al G R. Astfel, în cuprinsul cererii de chemare în judecată nu este menţionat nici un act normativ emis de pârât, care prin dispoziţiile sale să producă o vătămare reclamantului  în vreun drept şi mai mult, din motivarea în fapt şi în drept a cererii de chemare în judecată nu reiese că între GR şi reclamant ar exista vreun raport juridic de drept material care să poată fi transpus într-un raport de drept procesual. Pe fondul cauzei pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă.

Pârâta AJ pentru OFde M G a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.

La rândul său,  pârâtul M M, F şi P S a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat lipsa calităţii procesuale pasive, excepţia necompetenţei materiale a C de A C în soluţionarea cauzei, excepţia netimbrării acţiunii, excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia lipsei procedurii prealabile.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca fiind nefondată.

Pârâtul M E, C şi M De A a formulat şi acesta întâmpinare, înţelegând să invoce excepţia necompetenţei materiale a Cde AC – secţia contencios administrativ şi fiscal, excepţia netimbrării acţiunii, excepţia de prematuritate a acţiunii, excepţia de inadmisibilitate a acţiunii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive. Cu privire la fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii reclamantului.

A N  pentru OF de M, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.

La data de 14.05.2012 pârâta SNLO SA – M M a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M M iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.

Prin sentinţa nr. 453/02.05.2012, Cde ACr, Secţia C A şi F a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea TGorj-S C de M şi A S, dosarul fiind înregistrat la această instanţă sub nr..

Pe parcursul soluţionării cauzei, urmare a reorganizării şi radierii SNL O SA , locul acesteia în proces a fost luat de SC C EOSA, potrivit art. 4 din HG 1024/2011.

SC C E O SA a formulat întâmpinare, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, cu motivarea că nu are atribuţii în ceea ce priveşte acordarea unei sume egale cu de două ori salariul mediu net pe economie solicitat şi nici în ceea ce priveşte acordarea venitului lunar de completare reglementat de dispoziţiile art. 7 lit. a şi c coroborat cu art. 8 din OUG nr. 116/2006.

A precizat pârâta că dreptul lunar la venitul lunar de completare este reglementat de OUG nr. 116/2006 şi se stabileşte odată cu indemnizaţia de şomaj, regăsindu-se în sfera de competenţă a agenţiilor judeţene pentru ocuparea forţei de muncă.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, a precizat pârâta că încetarea contractului individual de muncă al reclamantului a produs efecte începând cu data de 1 aprilie 2011, iar dispoziţiile art. 7 lit. a şi c fuseseră abrogate prin dispoziţiile art. 15 alin. 1 lit. e din Legea nr. 118/2010 .  este adevărat că OUG nr. 116/2006 a fost modificată prin OUG nr. 36/2011, stabilindu-se că persoanele disponibilizate să beneficieze de venitul de completare prevăzut de art. 7 lit. c, însă această ordonanţă a intrat în vigoare la data de 14.04.2011, când  decizia de concediere produsese deja efecte.

A Jpentru OF de MG a formulat o nouă întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii formulate de reclamant, cu motivarea că drepturile prevăzute de OUG nr. 116/2006 au fost acordate până la data de 3.07.2010, dată la care au fost abrogate prin dispoziţiile art. 15 alin.1 lit. e din Legea nr. 118/2010. La data de 14.04.2011 a fost publicată în Monitorul Oficial OUG nr. 36/2011, prin care s-a introdus din nou venitul lunar de completare, care se stabilea odată cu indemnizaţia de şomaj; această dispoziţie nu se aplică însă reclamantului, decizia de concediere fiind emisă la data de 1 aprilie 2011, anterior intrării în vigoare a ordonanţei.

Reclamantul M  Da invocat excepţia de necompetenţă materială a TG, Secţia Conflicte  de Muncă şi Asigurări Sociale, susţinând că această competenţă aparţine Secţiei C A şi Fa C de A C. În opinia reclamantului, cererea formulată are caracterul unei acţiuni în constatare, competenţa instanţei de contencios administrativ fiind atrasă de dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Prin încheierea de şedinţă din 18 octombrie 2012, T G a respins excepţia de necompetenţă materială invocată de reclamant, apreciind că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 şi considerându-se instanţă competentă faţă de obiectul cererii de chemare în judecată.

Având în vedere că au fost invocate mai multe excepţii de către pârâţi, acestea vor fi analizate cu precădere de către instanţa de judecată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. 1 Cod de procedură civilă, instanţa trebuie să se pronunţe mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Astfel, pârâţii G R, M M, F şi P S şi Ml E, C şi M de A au invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii for5mulată de reclamant. În esenţă, toţi cei trei pârâţi au arătat că persoanele disponibilizate înainte de intrarea în vigoare a OUG nr. 36/2001 nu îndeplinesc condiţiile pentru a beneficia de drepturile prevăzute de art. 7 lit. c din OUG nr. 116/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Tribunalul reţine că reclamantul M  D a fost angajat al MM, iar prin decizia nr. 1704/30.03.2011, contractul individual de muncă al acestuia a încetat ca urmare a concedierii colective începând cu data de 1 aprilie 2011. Prin art. 15 lit. e din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar au fost abrogate dispoziţiile art. 7 lit. a şi c şi art. 8 din OUG nr. 116/2006 privind protecţia socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective.

Anterior abrogării, dispoziţiile mai sus enunţate aveau următorul conţinut:

„ART. 7

Persoanele concediate în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă beneficiază de următoarele drepturi:

a) la momentul concedierii, respectiv încetării contractului individual de muncă, de o sumă egală cu un salariu mediu net pe economie din luna ianuarie a anului în care s-a efectuat concedierea, comunicat de I Nde S;

b) indemnizaţie de şomaj, stabilită potrivit reglementărilor legale în vigoare;

c) venit lunar de completare.

ART. 8

(1) Venitul lunar de completare prevăzut la art. 7 lit. c) se stabileşte odată cu indemnizaţia de şomaj şi este egal cu diferenţa dintre salariul individual mediu net pe ultimele 3 luni înainte de concediere, stabilit pe baza clauzelor din contractul individual de muncă, dar nu mai mult decât salariul mediu net pe economie din luna ianuarie a anului în care s-a efectuat concedierea, comunicat de Institutul Naţional de Statistică, şi nivelul indemnizaţiei de şomaj.

(2) Venitul de completare se acordă lunar, pe perioade stabilite diferenţiat, în funcţie de vechimea în muncă a persoanelor concediate în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, după cum urmează:

a) 20 de luni, pentru persoanele care au o vechime în muncă de până la 15 ani;

b) 22 de luni, pentru salariaţii care au o vechime în muncă cuprinsă între 15 şi 25 de ani;

c) 24 de luni, pentru salariaţii care au o vechime în muncă de peste 25 de ani.

(3) După expirarea perioadei de acordare a indemnizaţiei de şomaj, persoanele concediate în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă beneficiază, până la încheierea perioadei prevăzute la alin. (2), de un venit lunar de completare egal cu salariul individual mediu net pe ultimele 3 luni înainte de concediere, stabilit pe baza clauzelor din contractul individual de muncă, dar nu mai mult decât salariul mediu net pe economie din luna ianuarie a anului în care s-a efectuat concedierea, comunicat de IN de S .”

 Ori, la data de 1 aprilie 2011, când contractul individual de muncă al reclamantului a încetat, aceste prevederi legale nu mai erau în vigoare.

Prin OUG nr. 36/2011, a fost modificată OUG 36/2006, în sensul că a fost introdus venitul lunar de completare la art. 7 lit.  d, iar potrivit art. 8 1 alin. 1, venitul lunar de completare prevăzut la art. 7 lit. d) se stabileşte odată cu indemnizaţia de şomaj şi este egal cu diferenţa dintre salariul individual mediu net pe ultimele 3 luni înainte de concediere, stabilit pe baza clauzelor din contractul individual de muncă, dar nu mai mult decât salariul mediu net pe economie din luna ianuarie a anului în care s-a efectuat concedierea, comunicat de IN de S, şi nivelul indemnizaţiei de şomaj. Această ordonanţă a fost publicată la data de 14 aprilie 2011, aceasta fiind data când a intrat în vigoare şi de atunci produce efecte.

Actul normativ menţionat nu se poate aplica reclamantului, întrucât la data intrării în vigoare reclamantul fusese deja disponibilizat. Este lipsită de orice relevanţă referirea reclamantului la neconstituţionalitatea art. 9 din Legea nr. 118/2010, câtă vreme art. 7 lit. a şi c şi art. 8 din OUG 116/2006 fuseseră abrogate prin dispoziţiile art. 15 lit. e din Legea nr. 118/2010.

Instanţa constată astfel că este întemeiată excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâţii G R, M M, F şi P Sşi M E, Cşi M de A, întrucât dreptul solicitat de reclamant nu mai era prevăzut de lege la data disponibilizării sale, cererea sa fiind întemeiată pe dispoziţii legale ce nu se aflau în vigoare. Drept urmare, va admite această excepţie şi va respinge ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamant.

Celelalte excepţii nu vor mai fi analizate, admiterea excepţiei lipsei de interes făcând de prisos  acest lucru.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia inadmisibilităţii cererii invocată de pârâţii  G R, MM, F şi P S şi M E, C şi M de Aşi în consecinţă:

Respinge ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul M  D, cu domiciliul în contradictoriu cu pârâţii SR prin M F P, cu sediul în, GR, cu sediul în M E, C şi M de A, cu sediul în, M M, F şi Pri S, cu sediul în, AN  pentru O Fde M, cu sediul, A J pentru O F de M G, cu sediul în, SC C E O SA-SD M T-, cu sediul în.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 01 Noiembrie 2012, la T G

L.R. 12 Noiembrie 2012

10 ex.

Domenii speta

Spete similare