Pretenţii

Dosar nr. 2158/318/2012

R O M Â N I A

Cod operator 2445

JUDECĂTORIA TÂRGU JIU

JUDEŢUL GORJ

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 10777/2012

Şedinţa publică de la 17 Septembrie 2012

Completul compus din:

PREŞEDINTE LILIANA-MARIA CRUCERU

Grefier IRINA CĂLUGĂRU

Pe rol  fiind judecarea cererii  formulată de reclamanta SC A SA, în contradictoriu cu pârâta  BRD GROUPE SOCIETE GENERALE S.A, având ca obiect pretenţii..

 La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns pentru reclamantă avocat S C şi pentru pârâtă avocat MM.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, se depune la dosar de către apărătorul reclamantei note de şedinţă şi de către apărătorul pârâtei o cerere prin care solicită o contraexpertiză, cerere pusă în discuţia părţilor.

Avocat S C pentru reclamantă solicită decăderea pârâtei din această probă în baza art. 212 alin.2  şi art. 103 C.p.civ. întrucât contraexpertiza se formula la primul termen după depunerea lucrării.

Instanţa , respinge cererea de efectuarea unei contraexpertize nefiind utilă cauzei.

Nemaifiind alte cereri de formulat şi probe de administrat, instanţa a constatat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul pe fond.

Avocat SC  pentru reclamantă solicită, admiterea în parte a acţiunii cu precizarea ulterioară, cu cheltuieli de judecată, obligarea pârâtei la plata în lei a echivalentului la data plăţii a sumei de 17.387,8 Euro potrivit raportului de expertiză , fără plata dobânzii.

Avocat MM, pentru pârâtă solicită respingerea acţiunii arătând că potrivit capitolului 9 din contract banca putea ridica toate îmbunătăţirile, că bunurile din acţiune nu sunt înglobate în imobile , fără cheltuieli de judecată, Mai precizând că expertul nu a ţinut cont de durata şi uzura bunurilor.

INSTANŢA

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Jiu sub nr. 2158/318/2012, reclamanta SC A SA, a solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu pârâta  BRD GROUPE SOCIETE GENERALE S.A, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei  la plata sumei de 80.000 lei , reprezentând  contravaloarea lucrărilor şi bunurilor imobile  incorporate în imobilul proprietatea sa, ce au făcut obiectul contractului de locaţiune nr. 7712(178) din 5.09.2006 încheiat între părţi şi însuşite de pârâtă după încetarea contractului  şi a degradărilor aduse imobilului cu ocazia ridicării acestora , cât şi la plata dobânzilor legale eferente sumei datorate până la plata acestora sau stingerea obligaţiei de plată prin unul din modurile prevăzute de lege, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii a arătat că prin contractul de locaţiune nr. 7712(78) din 05.09.2006 încheiat între părţi cu modificările şi completările aduse  prin actele adiţionale ulterioare reclamanta în calitate de locator, a încheiat pârâtei imobilul proprietatea sa situat în Tg-Jiu, str. xxx, înregistrat în C.F. .. având numărul cadastral …, cu suprafaţa de 243,85 mp pe o perioadă de 20 de ani, că potrivit art. 5 din contract „obligaţia locatorului „ la pct. 5.5 reclamanta s-a obligat să accepte locatarului să facă amenajări interioare cu specific bancar ale spaţiului şi să aducă toate îmbunătăţirile necesare exclusiv pe cheltuiala sa, fără a fi necesar acordul sau prealabil , pe bază de proiect avizat prin grija locatarului, iar potrivit art. 9 , restituirea spaţiului, pct. 9.1 s-a convenit de părţi ca , la încetarea contractului, lucrările de amenajare de natură  construită (înglobate în construcţie) efectuate de locatar în spaţiul închiriat rămâne în proprietatea locatorului, că nj sunt incluse în lucrările de amenajare  echipamentele de timp C, telefonică, sistem de alarmă, sistem video,  sistem de control şi acces, care pot fi ridicare fără o procedură distructivă. A mai susţinut că la data de 31.08.2011 a încetat contractul de locaţiune  la iniţiativa pârâtei care a notificat-o pe reclamantă  în acest sens , predarea – primirea s-a făcut la data de 30.09.2011 ocazie cu care între părţi s-a încheiat procesul verbal de predare primire , semnat de reprezentanţii legali ai părţilor. Mai arată că,  pârâta a încălcat clauza înscrisă la cap. 9 pct. 9.1 din contract, întrucât a ridicat şi şi-a însuşit  lucrările de amenajare de natură constructivă (înglobate în construcţie)  care le estimează la circa de 65.000 lei , respectiv aparat de aer condiţionat 2 bucăţi în valoare de 3.198,00 lei, aparatură de climatizare 1 bucată în valoare de 43.295,00 lei, spoturi 28 bucăţi în valoare de 182,00 lei, uşi intrare dubluri în valoare de 5.100,00 lei, plăci rigips casetate tava 11 bucăţi în valoare de 49,22 lei, lipsă chiuvetă l bucată în valoare de 160,000 lei, lipsă mască chiuvetă în valoare de 130,00 lei, lipsă aparat uscat baie în valoare de 190,00 lei, lipsă suport săpuneră în valoare de 15,00 lei, lipsă centrală termică, în valoare de 3.599,00 lei, lipsă uşă tezaur în valoare de 2.858,47 lei, lipsă 2 întrerupătoare în valoare de 17,00 lei, lipsă 11 calorifere de 2000/600 în valoare de 5.390,00 lei, lipsă  1 calorifer se 1000/600 în valoare de 296,00 lei, lipsă 1 calorifer de 6000/900 în valoare de 235,00 lei, lipsă un calorifer de 600/1400 în valoare de 330,00 lei, lipsă un calorifer de 600/1300 în valoare de 338,00 lei lipsă 4 întrerupătoare în valoare de 34,00 lei, 3 bucăţi plăci rigips în valoare de 13,41 lei, mâner uşă un set în valoare de  12,00 lei, 30 buc plăci casetate tavan în valoare de 134,25 lei, perete deteriorat cu gaură (sală principală) o placă rigips în valoare de 17,9 lei, 4 prize electrice în valoare de 42,00 lei, 4 prize telefon în valoare de 9,2 lei, o bucată placă rigips casetată tavan, în valoare de 4.47 lei, toate în valoare de 65.657,87 lei. Se mai arată că s-a încercat soluţionarea litigiului prin conciliere directă în baza art. 720 ind. 1 C.p.civ. la care s-a răspuns în data de 14.12.2011.

În drept, îşi întemeiază acţiunea pe art. 969, 970 C.civ. art. 998 , 999 C.civ. art. 274  şi art. 720 ind. 1 C.pr.cic.

În dovedire solicită proba cu acte , martori, expertiză, planşe fotografice, înregistrări video, ataşând împuterniciri avocaţiale , contract de locaţiune, acte adiţionale l – 3, adresa 10432/2011, proces verbal de predare primire  din 30.09.2011, răspunsul pârâtei din 14.12.2011, taxa de timbru aferentă cererii.

Pârâta depune întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii întrucât bunurile din litigiu sunt bunuri mobile  care se încadrează la cap. IV pct. 3 din devizul general – echipamente, ataşând devizul general de plăţi realizate .

În cauză se efectuează expertiză tehnică de către expert D N, fiecare parte având expert asistent , reclamanta având expert pe CV , iar pârâta pe P N, expert care depune un raport separat. Expertul tehnic DN, întocmeşte supliment la raportul de expertiză prin care răspunde la obiecţiunile formulate în cauză, ataşând un set de oferte.

Pârâta depune o cerere prin care solicită o contraexpertiză , iar reclamanta depune prin avocat note de şedinţă prin care arată că renunţă la capătul de cerere privind  dobânda legală.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

În data de 05.09.2006  părţile au încheiat un contract de locaţiune , în baza căruia reclamanta a închiriat un spaţiu cu suprafaţa de 215,55 mp , situat în Tg-Jiu, strada xxx, în schimbul păţii unei chirii plătite de pârâtă într-un cuantum de 13 euro/mp /lună, contractul fiind încheiat pe o perioadă de 20 de ani. Deşi în contract se arată la capitolul 3 că perioada de închiriere începe cu data predării-preluării spaţiului pe bază de proces verbal anexat la contract, niciuna din părţi nu a depus acest proces verbal şi nici nu au făcut referire la existenţa unui astfel de proces verbal.

La capitolul 5, pct.5.5, locatorul are obligaţia să accepte ca locatarul să facă amenajări interioare cu specific bancar în spaţiul închiriat şi să aducă toate îmbunătăţirile necesare , exclusiv pe cheltuiala sa, să instaleze obiecte de reclamă, bancomate, echipamente de comunicare. Una din obligaţiile locatarului o reprezintă ( art. 6.4) folosirea spaţiului închiriat, potrivit  destinaţiei din contract.

În capitolul 9 din contract părţile au convenit ca atunci când locatarul evacuează spaţiul ,să se încheie un proces verbal de predare primire în care să se înscrie condiţiile în care se află spaţiul  faţă de momentul încheierii contractului, luând în considerare uzura normală. Au mai prevăzut părţile ca la încetarea contractului, lucrările de amenajare de natură constructivă(înglobate în construcţie) efectuate de locatar în spaţiul închiriat să rămână în proprietatea locatorului, nefiind incluse în lucrările de amenajare echipamente de tipul centralei telefonice, sistemelor de alarmare , sisteme video, sisteme de control acces etc., care pot fi ridicate fără a necesita o procedură distructivă.

Instanţa constată că părţile au încheiat un proces verbal în care nu se înscrie starea spaţiului predat , faţă de stare spaţiului primit iniţial , ci doar se trec o serie de bunuri mobile , ca fiind lipsă. Din întreg probatoriul administrat rezultă că părţile nu neagă faptul că bunurile mobile înscrise în procesul verbal ar aparţine pârâtei, considerându-se că aceste bunuri au fost achiziţionate de pârâtă şi montate în spaţiul închiriat pentru a-şi putea desfăşura activitatea, concluzionându-se că aceste bunuri au fost achiziţionate după încheierea contractului de închiriere.

Problema de drept ridicată în acest litigiu o reprezintă interpretarea clauzelor contractuale, respectiv dacă bunurile înscrise în procesul verbal de predare-primire încheiat în data de 30.09.2011 sunt bunuri mobile încorporate în construcţie sau pot fi ridicate fără a fi necesară o procedură distructivă. Acest aspect controversat rezultă din însăşi rapoartele de expertiză întocmite pe de-o parte de expert D N, numit de instanţă, iar pe de altă parte de expert PN , expertul asistent al pârâtei, ce au opinii total diferite . De altfel expertul D N arată că spaţiul nu mai este în aceeaşi stare ca la momentul încheierii procesului verbal de predare primire din 30.09.2011, efectuându-se sau fiind în curs de desfăşurare şi alte lucrări de amenajare. În această situaţie instanţa aplică regulile de interpretare a contractului potrivit art. 977-985 cod civil( 1266-1269 NCC). Astfel , voinţa comună a părţilor a fost ca pârâta să-şi amenajeze spaţiul , pentru a putea să-şi desfăşoare activitatea specific bancară, reclamanta având obligaţia să nu se împotrivească la astfel de lucrări. Se are în vedere faptul că părţile nu exemplifică lucrările de amenajare de natură constructivă( înglobate în construcţie), iar pentru lucrările distructive exemplifică unele cazuri folosind termenul „ etc”, lăsând înţelesul clauzei să fie îndoielnic. În acest caz sunt aplicabile dispoziţiile art. 983 cod civil( 1269NCC), potrivit cărora clauzele îndoielnice se interpretează în favoarea celui care se obligă conform principiului de drept „ in dubio pro reo”, respectiv în favoarea pârâtei.

Instanţa constată că părţile nu neagă faptul că la spaţiul respectiv există tâmplărie  şi uşă intrare, însă aceste lucrări nu pot şi nu au fost dezafectate, întrucât spaţiul nu ar mai fi în starea iniţială, altfel  pârâta nemaiputând să se achite de obligaţia impusă de contract la art.6.6,  prin care este obligată să nu schimbe destinaţia spaţiului închiriat şi , în consecinţă să restituie spaţiul închiriat în aceeaşi stare ca la data în care s-a mutat în el, la termenul stabilit.

Având în vedere că bunurile a căror valoare  solicitată de către reclamantă au fost achiziţionate de pârâtă şi sunt bunuri mobile neincorporate în construcţie, fiind necesare pentru desfăşurare activităţii specific bancare, ţinând cont de faptul că acest contract de închiriere conţine clauze îndoielnice , instanţa reţine că bunurile ridicate de pârâtă nu pot intra în patrimoniul reclamantei . Acesta a fost şi motivul pentru care instanţa a respins proba cu contraexpertiză solicitată de pârâtă , ca nemaifiind utilă cauzei, obiecţiunile ridicate de pârâtă , spre exemplu referitoare la uşa de tezaur, fiind nerelevante în cauză, părţile încheind strict un contract de închiriere prin care reclamanta se obliga să-i permită pârâtei să efectueze lucrări de amenajare, astfel încât să poată să-şi desfăşoare activitatea bancară, uşa de tezaur fiind un exemplu de bun mobil absolut necesar pentru o astfel de activitate.

Faţă de cele arătate mai sus, instanţa urmează să respingă acţiunea  ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge acţiunea  formulată de reclamanta SC A SA, cu sediul în xxx, în contradictoriu cu pârâta  BRD GROUPE SOCIETE GENERALE S.A.cu sediul procesual ales în xxx.

 Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din  17 Septembrie 2012.

Preşedinte,

LILIANA-MARIA CRUCERU

Grefier,

IRINA CĂLUGĂRU

Domenii speta

Spete similare