Cerere de repunere in termen

Cerere de repunere în termenul de recurs. Înţelesul sintagmei ,, împrejurare mai presus de voinţa sa”

Potrivit art.103 Cod proc.civ., neexercitarea oricărei  căi de atac în termenul legal atrage decăderea , afară de cazul când  partea dovedeşte că a fost împiedicat ă,, printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa”.

 Împrejurarea invocată de recurent în sprijinul cererii de repunere în termenul de recurs nu reprezintă o astfel de împrejurare, absenţa voluntară din ţară în perioada 01.07.2012 – 19.08.2012 neconstituind  un motiv întemeiat pentru repunerea în termenul de recurs.

Prin sintagma „împrejurare mai presus de  voinţa ei”, legiuitorul a înţeles să reglementeze acele  situaţii de natură obiectivă, care au condus la o  imposibilitate de exercitare a dreptului în termenul prevăzut, asimilată forţei majore, ceea ce nu este cazul în situaţia de faţă, când recurentul, deşi ştia că a promovat un demers judiciar, a ales să  părăsească ţara, fără a se preocupa de consecinţele juridice ale acestui fapt, din perspectiva comunicării hotărârii instanţei.

(Tribunalul Arad, secţia civilă, decizia civilă  nr. 18 R /17 ianuarie 2013,dosar nr. 8864/55/2012)

Prin sentinţa civilă nr.6897 din 01.08.2012 pronunţată de Judecătoria Arad în dosar nr.8864/55/2012, prima instanţă a respins excepţia conexităţii invocată de intimata Asociaţia de Proprietari din Arad,B-dul Revoluţiei.

A fost respinsă acţiunea, având ca obiect „contestaţie la executare”, formulată de contestatorul M.V. în contradictoriu cu intimata Asociaţia de proprietari din Arad, B-dul Revoluţiei, ca nefondată.

A fost obligat contestatorul să plătească intimatei suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut faptul că prin sentinţa civilă nr. 1799/24 februarie 2010 pronunţată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 12789/55/2008, contestatorul a fost obligat să plătească intimatei Asociaţia de proprietari Arad, B-dul Revoluţiei,  suma de 13.933,36 lei reprezentând contravaloarea utilităţilor furnizate de CET SA, penalităţi de întârziere şi 947 lei cheltuieli de judecată. În baza acestui titlu executoriu, intimata a început executarea silită împotriva contestatorului, formându-se dosarul execuţional nr. 379/2010 al BEJ Horvat Viorel (ataşat în copie prezentei cauze), pentru suma de 19.697,18 lei reprezentând debit conform titlului executoriu şi cheltuieli execuţionale.

Executarea silită a fost încuviinţată prin încheierea nr. 4025/08.10.2010 dată în dos. 15439/55/2012 al Judecătoriei Arad, somaţia din 25.10.2010 fiind comunicată contestatorului la data de 26.10.2010.

Contestatorul a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite, formându-se dosarul nr. 16869/55/2010 al Judecătoriei Arad, la data de 28.10.2010. Prin sentinţa civilă nr. 641/24.01.2011 pronunţată în dos. 16869/55/2010 al Judecătoriei Arad, rămasă irevocabilă prin nerecurare, s-a admis  contestaţia la executare şi s-a anularea executării silite în dosarul execuţional 379/2010 al BEJ Horvat Viorel, motivat de faptul că executarea silită viza imobilul înscris în CF 75302 Arad, proprietatea contestatorului  şi al soţiei sale, nefiind stabilită cota fiecăruia,fiind în devălmăşie, fiind astfel respectate disp. art. 493 al. 1 c.pr.civ..

 Având în vedere considerentele sentinţei civile nr. 641/24.01.2011 pronunţată în dos. 16869/55/2010 al Judecătoriei Arad, la data de 02.03.2011, intimata Asociaţia de Proprietari Arad B-dul Revoluţiei Nr. 76 a înregistrat la Judecătoria Arad în contradictoriu cu pârâţii M. V. şi M. D. o acţiune având ca obiect partaj judiciar, prin care a solicitat transformarea dreptului de proprietate în devălmăşie  asupra imobilului situat în Arad, str. Oituz, 208-210, sc. A, ap. 14, imobil înscris în CF nr. 301358 – C1 – U 34, în drept de proprietate pe cote părţi indivize de ½ fiecare. Prin sentinţa civilă  nr. 10219/18.10.2011 pronunţată de Judecătoria Arad în dos. 3452/55/2011, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 95/A/23.02.2012 pronunţată de Tribunalul Arad şi irevocabilă prin nerecurare, la data de 10.05.2012 (filele 47-52 dos. exec.), s-a dispus sistarea stării de devălmăşie, M.V. şi M. D.  deţinând cota indiviză de ½ fiecare, asupra imobilului.

Intimata Asociaţia de Proprietari Arad B-dul Revoluţiei , după rămânerea irevocabilă, la data de 10.05.23012 a  sentinţei civile  nr. 10219/18.10.2011 pronunţată de Judecătoria Arad în dos. 3452/55/2011, şi a Deciziei civile nr. 95/A/23.02.2012 pronunţată de Tribunalul Arad, a solicitat BEJ Horvat Viorel continuarea executării silite în dos. 379/2010, asupra cotei de 1/2 din imobilul aparţinând debitorului M.V.

Astfel, la data de 18.05.2012, BEJ Horvat Viorel a întocmit noi act de executare silită, respectiv: proces verbal de situaţie, somaţie din data de 18.05.2012, proces verbal privind cheltuielile de executare din data de 18.05.2012, iar în data de 12.06.2012 i-a fost comunicată contestatorului şi o convocare pentru stabilirea preţului imobilului proprietatea sa, de comun acord intimata Asociaţia de Proprietari Arad B-dul Revoluţiei şi BEJ Horvat Viorel, în vederea executării silit prin vânzarea la licitaţie publică a cotei de ½ din  imobil -  proprietatea contestatorului .

Pe de altă parte, prin sentinţa civilă nr. 461/19.02.2011 pronunţată de Judecătoria Arad în dos. 1670/55/2009, a fost obligată Asociaţia de Proprietari Arad B-dul Revoluţiei să plătească către  SC CET SA Arad, suma de 5785 lei contravaloare servicii, 5018,02 lei penalităţi de întârziere şi 736,5 lei cheltuieli de judecată. În baza acestui titlu executoriu, s-a pornit executarea silită, la cererea creditoarei SC CET SA, formându-se dosarul execuţional nr. 31/2011 al BEJ Berlo Ildiko, dosar în care contestatorul M. V. are calitatea de terţ poprit, fiind înfiinţată poprirea asupra sumelor pe care le datorează acesta către Asociaţia de Proprietari Arad B-dul Revoluţiei  în temeiul sentinţei nr. 1799/24.02.2010 al Judecătoriei Arad .

În ceea ce priveşte excepţia de conexitate al dosarelor execuţionale nr. 31/2011 al BEJ Berlo Ildiko şi nr. 379/2010 al BEJ Horvat Viorel invocată de intimată prin întâmpinare, instanţa de fond a  reţinut că potrivit art. 3734  al. 1 c.pr.civ., „Când privitor la aceleaşi bunuri se efectuează mai multe executări silite, instanţa de executare în circumscripţia căreia a început prima executare, la cererea persoanei interesate, va putea să le reunească, dispunând să se facă o singură executare de către executorul judecătoresc care a îndeplinit actul de executare cel mai înaintat, iar dacă executările sunt în acelaşi stadiu, de către executorul judecătoresc care a început cel dintâi executarea, chiar dacă ele au fost pornite de organe de executare diferite, în afară de cazul în care legea prevede altfel.”.

Prima instanţă a reţinut, că în cauză, obiectul celor două executări silite este diferit, vizând bunuri diferite. Astfel, în dosar  exec. nr. 379/2010 al BEJ Horvat Viorel executarea silită vizează cota de ½ din imobilul situat în Arad, str. Oituz, nr. 208-210, sc. A, ap. 14, imobil înscris în CF nr. 301358 – C1 – U 34, aparţinând contestatorului, fiind demarate formalităţile în vederea vânzării la licitaţie publică (evaluarea imobilului, etc. – filele 89-95 dos. exec), iar în  dosarul execuţional nr. 31/2011 al BEJ Berlo Ildiko executarea silită vizează  sumele pe care le datorează contestatorul (în calitate de terţ poprit) către Asociaţia de Proprietari Arad B-dul Revoluţiei , în temeiul sentinţei nr. 1799/24.02.2010 al Judecătoriei Arad – după cum rezultă din adresa de înfiinţare a popririi (fila 6). Astfel fiind, excepţia invocată nu este dată în prezenta cauză, şi urmează a fi respinsă.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, respectiv perimarea executării silite începute în dos. exec. 379/2010 al BEJ Horvat Viorel, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 389 al. 1 c.pr.civ. „Dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept şi orice parte interesată poate cere desfiinţarea ei.”, perimarea fiind o sancţiune procesual civilă care se aplică creditorului pentru lipsa de stăruinţă în recuperarea creanţei rezultată din titlul executoriu.

În cauză, este real faptul că de la data de  26.10.2010 (când s-a comunicat prima somaţie către contestator în dos. exec. 379/2010 al BEJ Horvat Viorel), până la data de 18.05.2012 (când s-a emis o nouă somaţie, fiind întocmite formele pentru  executarea silită imobiliară,  prin vânzare la licitaţie) nu s-a întocmit niciun act de executare, însă acesta nu se datorează lipsei de stăruinţă a creditoarei  -  Asociaţia de Proprietari Arad B-dul Revoluţiei .

Dimpotrivă, intimata – creditoare  Asociaţia de Proprietari Arad B-dul Revoluţiei , astfel cum s-a reţinut şi mai sus,  având în vedere considerentele sentinţei civile nr. 641/24.01.2011 pronunţată în dos. 16869/55/2010 al Judecătoriei Arad (prin care s-a admis contestaţia la executare motivat de nerspectate disp. art. 493 al. 1 c.pr.civ),  a făcut demersuri, prin pornirea unui proces având ca obiect partaj judiciar, prin care a solicitat transformarea dreptului de proprietate în devălmăşie  asupra imobilului contestatorului şi al soţiei sale  în drept de proprietate pe cote părţi indivize de ½ fiecare, demers finalizat prin sentinţa civilă  nr. 10219/18.10.2011 pronunţată de Judecătoria Arad în dos. 3452/55/2011, rămasă irevocabilă prin nerecurare, la data de 10.05.2012 , prin care a fost admisă cererea, creditoarea solicitând continuarea executării silite în dos. 379/2010, asupra cotei de 1/2 din imobilul aparţinând debitorului M. V..

Astfel, în sarcina intimatei – creditoare Asociaţia de Proprietari Arad B-dul Revoluţiei nu se poate reţine lipsa de stăruinţă, prin neefectuarea unor acte de urmărire (cum cer disp. art. 389 al. 1 c.pr.civ.), întrucât demersul judiciar al acesteia , prin promovarea cererii de partaj în dos.  3452/55/2011 al Judecătoriei Arad are semnificaţia unui act îndeplinit în scopul executării silite bunurilor debitorului (/în speţă cota de ½ al acesteia din imobil), acest act având semnificaţia unui caz de întrerupere a termenului de perimare.

Instanţa de fond  nu a putut reţine nici celelalte motive de nelegalitate invocate, cele două executări silite – pornite în dosarele execuţionale nr. 31/2011 al BEJ Berlo Ildiko şi nr. 379/2010 al BEJ Horvat Viorel, având obiecte diferite, debitori diferiţi, titluri executorii diferite.

Astfel fiind, instanţa de fond a  respins contestaţia ca nefondată, iar în  temeiul art. 274 c.pr.civ., a obligat contestatorul să plătească intimatei suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorar avocat .

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul  M. V. solicitând în primul rând, în temeiul disp. art. 103 alin (2) C.pr.civ., repunerea în termenul de exercitare a căii de atac a recursului, motivat de faptul că până la data de 19 august 2012 s-a aflat în imposibilitate de a lua cunoştinţă despre conţinutul hotărârii primei instanţe  fiind plecat din ţară conform biletelor de călătorie pe care le-a anexat  în dovedirea acestor susţineri.

Urmare a repunerii în termenul de recurs, contestatorul a solicitat admiterea recursului şi modificarea în totalitate a sentinţei recurate, în sensul admiterii contestaţiei la executare astfel cum a fost formulată

Prin motivele de recurs,  referitor la cererea de repunere în termenul de recurs, contestatorul a  arătat că perioada 01.07.2012 - 19.-08.2012,  împreuna cu soţia sa a fost plecat din ţară, în vizită la fiica lor în Suedia .

În aceste condiţii, la domiciliul său nu se afla nimeni la data de 09.08.2012 când a fost comunicată hotărârea recurată, iar data la care a lat efectiv cunoştinţă de conţinutul sentinţei recurate este data de 19.08.2012 când s-a întors în ţară.

Dovada întoarcerii rezultă din biletul de călătorie.

În aceste condiţii recurentul a apreciat că este pe deplin îndreptăţit să solicite repunerea în termenul de declarare a recursului în conformitate cu disp. art. art.103 alin (2) C.pr.civ.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, recurentul a arătat că în mod indiscutabil, în ceea ce priveşte dosarul execuţional cu nr. 379/2010 al BEJ Horvat Viorel , a operat perimarea deoarece de la data de 24.01.2011 , data la care , prin sentinţa civila nr.641/24.01.2011 a Judecătoriei Arad pronunţata in dosarul nr. 16869/55/2010 rămasa irevocabilă, s-au anulat toate formele de executare, şi până la data de 18.05.2012 , data la care s-a emis o nouă somaţie a trecut un 1 an şi 4 luni în care creditorul nu a mai efectuat niciun act de executare în acest dosar, ceea ce atrage incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 389 alin.l C.pr. civ.

 Referitor la excepţia de conexitate a dosarelor, recurentul a arătat că deşi prima instanţă reţine corect starea de fapt, apreciază eronat că în speţă nu poate interveni conexarea deoarece obiectul celor doua executări este diferit, vizând bunuri diferite.

Aprecierea primei instanţe este lipsita de suport probator în condiţiile in care aceasta s-a pronunţat fără ca măcar la dosarul cauzei să existe ataşat dosarul execuţional nr. 31/2011 al BEJ Berlo Ildiko .

 Referitor la fondul cauzei, contestatorul a arătat că în mod indiscutabil  executarea silită nu mai poate continua întrucât. în cauză sunt pornite doua executări; prin încheierea procesului verbal de eşalonare a plaţii creanţa nu mai este lichidă, certă şi exigibila şi  în plus, în cauză nu este îndeplinită condiţia impusă de art.3711 C.pr.civ., respectiv ca debitorul să nu-şi execute de bunăvoie obligaţia.

Prin întâmpinare, intimata Asociaţia de proprietari Bd Revoluţiei a invocat excepţia tardivităţii declarării recursului şi a solicitat respingerea cererii de repunere în termenul de recurs.

Astfel, dispoziţiile art. 103 alin ( 1 ) teza a II - a Cod pr.civilă, reglementează o repunere în termen sui generis, respectiv în condiţii restrictive, când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei, să acţioneze înăuntrul termenului defipt de lege.

În motivarea cererii de repunere in termenul de declarare a recursului, recurentul a invocat faptul că nu a luat la cunoştinţă de comunicarea hotărârii pronunţată de Judecătoria Arad decât la data de 19.08. 2012 întrucât atât el cât şi soţia sa au fost plecaţi în vizită la fiica lor în Suedia.

Ori faptul că recurentul se afla în străinătate în vizită la fiica sa nu constituie o împrejurare mai presus de voinţa sa, în sensul art. 103 C.pr.civila, care să-l fi împiedicat să promoveze calea de atac în termenul legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii.

În această situaţie se reţine lipsa de diligenţă a recurentului în conducerea procesului declanşat de el, iar pe cale de consecinţă se impune respingerea recursului ca tardiv formulat.

Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea căii de atac ca motivata nelegal.

Verificând  hotărârea atacată din perspectiva  termenului de declarare a recursului, tribunalul a constatat că excepţia tardivităţii promovării căii de atac a recursului invocată de intimată este întemeiată.

Astfel, instanţa a remarcat faptul că hotărârea instanţei de fond a fost comunicată contestatorului M. V. la data de 09.08.2012, aşa după cum rezultă din dovada de comunicare ataşată la dosar.

Cum termenul pentru exercitarea căii de atac a recursului este de 15 zile de la comunicare, în conformitate cu prevederile art.301 Cod proc.civ., termen care se calculează potrivit  art.101 Cod proc.civ, rezultă că  ultima zi de declarare a căii de atac  a fost 27.08.2012. Or, recurentul a trimis la instanţa de fond  cererea  de recurs la 31.08.2012, deci după expirarea termenului legal.

O dată cu cererea de recurs, contestatorul M.V. a formulat şi o cerere de repunere în termen, în baza art.103 Cod proc.civ.

Potrivit acestei dispoziţii legale, neexercitarea oricărei  căi de atac în termenul legal atrage decăderea , afară de cazul când  partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.

 Împrejurarea invocată de recurent în sprijinul cererii de repunere în termenul de recurs nu reprezintă o astfel de împrejurare, absenţa voluntară din ţară în perioada +1.07.2012 – 19.08.2012, neconstituind  un motiv întemeiat pentru repunerea în termenul de recurs.

Prin sintagma „împrejurare mai presus de  voinţa ei”, legiuitorul a înţeles să reglementeze acele  situaţii de natură obiectivă, care au condus la o  imposibilitate de exercitare a dreptului în termenul prevăzut, asimilată forţei majore, ceea ce nu este cazul în situaţia de faţă, când recurentul, deşi ştia că a promovat un demers judiciar, a ales să  părăsească ţara, fără a se preocupa de consecinţele juridice ale acestui fapt, din perspectiva comunicării hotărârii instanţei; de altfel, recurentul a beneficiat la prima instanţă de serviciile unui avocat, care ar fi putut prin alegerea de  domiciliu să solicite ca hotărârea primei instanţe să-i fie comunicată la adresa sa, iar nu la cea a recurentului, pentru a formula eventuala cale de atac în termenul legal.

Constatând că recurentul nu a fost împiedicat dintr-un motiv mai presus de voinţa lui, să depună recursul în termenul legal, în baza art. 103 Cod proc.civ, tribunalul a respins cererea de repunere în termen, iar în baza art. 301 Cod proc.civ a respinge recursul ca tardiv formulat.

Domenii speta

Spete similare