Procedura insolventei

În condiţiile în care un plan de reorganizare al unei societăţi a fost aprobat de toate categoriile de creditori, potrivit legii, iar planul cuprinde toate menţiunile obligatorii conform art. 95, lit. A-L şi 101, alin. 1 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic nu este obligat să solicite opinia suplimentară a unui alt practician în insolvenţă, prevederea legală fiind o opţiune, nu o obligaţie; prorogarea aprobării planului aprobat de creditori nu se impune în nici o situaţie, nefiind prevăzută de lege şi nici de practica judiciară.

Prin Decizia Civilă nr. 405/06.03.2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. 5383/108/2011/a7, a fost respins ca neîntemeiat recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 3222/10 decembrie 2012 şi a încheierii de şedinţă din data de 3 decembrie 2012, pronunţate de Tribunalul Arad în dosarul nr. 5383/108/2011/a7, instanţa de control judiciar reţinând următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din data de 3 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 5383/108/2011/a7, pentru ca judecătorul sindic să aibă timp pentru deliberare în vederea soluţionării cererilor formulate de creditoarea SC N.R.S.E. SRL şi a cererii privind aprobarea planului de reorganizare al debitoarei şi pentru ca părţile să formuleze concluzii scrise, în temeiul art. 260 al. 1 Cod procedură civilă, instanţa a dispus amânarea pronunţării cauzei pentru data de 10 decembrie  2012.

Prin sentinţa civilă nr. 3222/10 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 5383/108/2011/a7, judecătorul sindic a respins cererea de prorogare a discutării confirmării planului de reorganizare a SC L. SA formulată de creditoarea SC N.R.S.E. SRL Bucureşti,; a respins cererea formulată de creditoarea SC N.R.S.E. SRL Bucureşti pentru desemnarea unui practician în insolvenţă care să exprime o opinie privind posibilitatea de realizare a planului de reorganizare a SC L. SA; a confirmat planul de reorganizare a SC L. SA şi a dispus începerea aplicării sale sub supravegherea administratorului judiciar.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că la data de 04.10.2012 a fost aprobat Planul de Reorganizare al debitoarei SC Lipomin SA – societate în insolvenţă, potrivit Hotărârii Adunării Creditorilor din această dată.

Împotriva Hotărârii Adunării Creditorilor din data de 04.10.2012 a formulat contestaţie creditoarea SC N.R.S.E. SRL, contestaţie soluţionată prin respingere, potrivit sentinţei civile nr. 903/CC/19.11.2012 pronunţată de judecătorul sindic desemnat cu procedura insolvenţei SC L. SA, în dosarul Tribunalului Arad nr. 5383/108/2011/a6.

În vederea confirmării planului, cauza a fost amânată pentru termenul de judecată din 03.12.2012, administratorul judiciar, administratorul special şi o parte dintre creditori formulând concluzii de confirmare a planului de reorganizare.

La data de 03.12.2012 creditoarea SC N.R.S.E. SRL Bucureşti  a formulat o cerere de prorogare a discutării confirmării planului de reorganizare a debitoarei SC Lipomin SA la o dată ulterioară datei la care se vor soluţiona recursurile declarate împotriva hotărârilor judecătoreşti prin care s-au soluţionat contestaţia la tabelul definitiv al creanţelor şi contestaţia la Hotărârea Adunării Creditorilor din data de 04.10.2012.

În motivarea cererii creditoarea a menţionat că a promovat recurs împotriva celor două hotărâri pronunţate în dosarele Tribunalului Arad nr. 5383/108/2011/a6, respectiv nr. 5383/108/2011/a4 şi a arătat că există posibilitatea ca în recurs sentinţele judecătorului sindic să fie modificate, să fie modificat tabelul definitiv al creanţelor, situaţie în care planul de reorganizare nu ar mai corespunde cerinţelor legale prevăzute în Legea nr. 85/2006. Mai mult, există posibilitatea anulării hotărârii Adunării Creditorilor şi atunci planul nu poate fi derulat.

La termenul de judecată cererea acestei creditoare a fost pusă în discuţie, cei prezenţi opunându-se admiterii cererii de prorogare a discutării confirmării planului motivat de inexistenţa unor prevederi legale în acest sens.

Dimpotrivă, s-a menţionat că legiuitorul a prevăzut un termen de doar 15 zile de la data depunerii procesului verbal al Adunării Creditorilor care a aprobat planul, potrivit disp. art. 101, alin. 1 din Legea nr. 85/2006.

Judecătorul sindic a mai pus în discuţia părţilor prezente şi prevederea cuprinsă în art. 101, alin. 5 din Legea insolvenţei, precum şi practica judiciară de pe raza Curţii de Apel Timişoara cu privire la chestiunile puse în discuţie.

Ca urmare a discutării acestor aspecte, creditoarea SC N.R.S.E. SRL Bucureşti a depus la dosarul cauzei o cerere de desemnare a unui practician în insolvenţă care să îşi spună opinia cu privire la posibilitatea de realizare a planului de reorganizare, motivată de faptul că  în opinia sa, acest plan nu este viabil.

Creditoarea şi-a argumentat opinia prin aceea că planul de reorganizare nu prevede resursele de finanţare pentru acoperirea creanţelor care sunt propuse spre achitare, referindu-se la lipsa posibilităţilor reale de procurare a acestora şi nu la înşiruirea acestora regăsită în planul de reorganizare.

Modalitatea juridică de procurare a resurselor de finanţare este, în opinia creditoarei, nesusţenabilă şi nelegală, având în vedere că s-a propus reducerea capitalului social la zero urmată de o majorare a acestuia la valoarea de 25.000 euro ca aportului de noi investitori.

Arată că, deşi posibilitatea descrisă mai sus este prevăzută în art. 95, alin. 7 din Legea nr. 85/2006, nicăieri în Legea insolvenţei nu este stipulat ca, în situaţia de faţă, acţionarii existenţi să nu poată participa la majorarea de capital propusă.

Dacă planul va fi confirmat fără a avea în vedere aceste aspecte, modificările actului constitutiv  vor fi efectuate în temeiul hotărârii de confirmare a planului pe care creditoarea a considerat-o nelegală în condiţiile în care art. 216 din Legea nr. 31/1990 prevede dreptul de preemţiune în favoarea acţionarilor existenţi, iar Legea nr. 85/2006 nu prevede nicio derogare de la aceste dispoziţii.

Creditoarea a mai arătat că modalitatea faptică de procurare a surselor de finanţare este neviabilă şi irealizabilă în termenul prevăzut în planul de reorganizare, respectiv 30 de zile de la confirmarea planului, luând în considerare atât elaborarea planului de găsire a noilor acţionari, dar şi timpul necesar menţionării modificărilor la Registrul Comerţului.

Faţă de cererile formulate de creditoarea SC N.R.S.E. SRL au formulat concluzii de respingere a cererilor creditoarea A. II I. C. N. BV, societate cu răspundere limitată olandeza, administratorul judiciar al SC L. SA KPMG.R. SPRL, SC L. SA – societate în insolvenţă, prin administrator special C.C..

În motivare, cei trei au menţionat că activele societăţii insolvente au fost evaluate de un expert, că a fost întocmit tabelul preliminar al creanţelor care a fost publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă şi care s-a definitivat, administratorul judiciar întocmind şi tabelul definitiv rectificat al creanţelor, publicat de asemenea în Buletinul procedurilor de insolvenţă.

În termenul legal a fost propus un plan de reorganizare de către creditorii BCR şi E. Bank, în colaborare cu administratorul judiciar, Plan care a fost depus la dosarul cauzei şi apoi confirmat în Adunarea Creditorilor din data de 04.10.2012, prin votul tuturor celor trei categorii de creanţe: garantate, bugetare şi chirografare.

Opiniază că instanţa de judecată a fost în mod legal investită cu pronunţarea sentinţei de confirmare a planului de reorganizare, neexistând temei legal ori jurisprudenţial de prorogare a discuţiilor în ceea ce priveşte confirmarea planului de reorganizare, în condiţiile în care hotărârile judecătorului sindic sunt executorii, iar legislaţia specială în materie prevede remedii inclusiv pentru situaţia în care instanţele de control judiciar ar modifica aceste hotărâri.

Cu privire la cererea formulată în baza prevederilor art. 101, alin. 2 din Legea nr. 85/2006 apreciază că aceasta este neîntemeiată şi este doar de natură a prelungii în mod nejustificat perioada de observaţie.

Menţionează că toate criticile formulate de creditoarea SC N.R.S.E. SRL sunt o reluare a criticilor aduse de aceasta în diferite faze procesuale, sunt subiective şi nesusţinute de nici un mijloc de probă prin care să demonstreze că planul de reorganizare ar fi neviabil.

SC L., prin administratorul special, solicită respingerea cererilor motivat de faptul că, pe de o parte, lipseşte un temei juridic sau jurisprudenţial privind prorogarea discutării confirmării planului de reorganizare, pe de altă parte, toate criticile formulate sunt neîntemeiate şi formulate cu rea-credinţă.

Consideră că cererea de desemnare a unui practician în insolvenţă care să-şi exprime opinia cu privire la planul de reorganizare ar avea ca prim efect amânarea implementării planului de reorganizare propus încă din luna august, ceea ce ar pune în pericol reuşita sa ulterioară reducând şansele de recuperare a creanţelor tuturor creditorilor.

Aceleaşi argumente a reiterat şi administratorul judiciar în concluziile scrise prin care a cerut respingerea cererilor, menţionând că planul nu prevede decât dispoziţia art. 95, alin. 7 din Legea nr. 85/2006, nu şi o excludere a acţionarilor actuali, iar argumentele legate de resursele de finanţare sunt eronat invocate, ignorând prevederile din plan dar neaducând nici o probă care să susţină opiniile North Star.

Analizând cererile, judecătorul sindic a constatat, cu privire la cererea de prorogare a discutării confirmării planului, că simpla formulare a unor căi de atac nu este de natură a amâna, suspenda sau proroga soluţionarea cererilor formulate în cauză ori de a fi îndeplinite prevederile legii de către participanţii la procedura insolvenţei.

Dimpotrivă, potrivit disp. art. 8, alin. 4 şi 5 din Legea nr. 85/2006 „Prin derogare de la prevederile art. 300 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare, hotărârile judecătorului-sindic nu vor putea fi suspendate de instanţa de recurs.

(5) Prevederile alin. (4) nu se aplică în cazul judecării recursului împotriva următoarelor hotărâri ale judecătorului-sindic:

 a) sentinţa de respingere a contestaţiei debitorului, introdusă în temeiul art. 33 alin. (4);

b) sentinţa prin care se decide intrarea în procedura simplificată;

c) sentinţa prin care se decide intrarea în faliment, pronunţată în condiţiile art. 107;

d) sentinţa de soluţionare a contestaţiei la planul de distribuire a fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe, introdusă în temeiul art. 122 alin. (3)”

Potrivit disp. art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă, hotărârile date fără drept de apel sunt executorii, situaţie în care se află şi hotărârile judecătorului sindic, potrivit şi cu disp. art. 12, alin. 1 din legea insolvenţei. Hotărârile executorii pot fi suspendate doar de instanţa de recurs, conform disp. art. 300, alin. 2 cod procedură civilă, dispoziţii care completează legea nr. 85/2006.

Prin urmare, prorogarea îndeplinirii unui act de procedură prevăzut în legea insolvenţei nu este reglementată de Legea nr. 85/2006, iar practica judiciară nu s-a referit în nici o situaţie la un astfel de aspect.

Mai mult, dacă prin admiterea recursului ar fi necesară modificarea tabelului de creanţe ori a planului de reorganizare, legiuitorul a prevăzut ca singur remediu modificarea planului de reorganizare, potrivit disp. art. 101, alin. 5 din Legea nr. 85/2006.

Având în vedere considerentele de mai sus, judecătorul sindic a respins cererea de prorogare a discutării confirmării planului de reorganizare a debitoarei SC Lipomin SA.

Cu privire la cererea creditoarei SC N.R.S.E. SRL, judecătorul sindic a constatat că cererea creditoarei a fost întemeiată pe motive şi argumente care au mai fost analizate de judecătorul sindic în cadrul procedurii de soluţionare a cererii în anularea Hotărârii Adunării Creditorilor din 04.10.2012, motiv pentru care nu a mai insistat asupra acesora, judecătorul sindic menţinându-şi opiniile expuse în sentinţa civilă nr. 903/CC/19.11.2012 pronunţată în dosarul Tribunalului Arad nr. 5383/108/2011/a6.

S-a remarcat doar că această creditoare se află în eroare evidentă atunci când face aprecieri cu privire la neindicarea resurselor de finanţare, deşi singură se contrazice când afirmă că acestea sunt totuşi incluse în plan; în plus, face o confuzie între cele două modalităţi de finanţare prevăzute în plan, prima, pentru plata creditorilor bugetari în termen de 30 de zile, din resurse proprii obţinute în procesul economic zilnic pe care debitoarea SC L. SA l-a avut de la data deschiderii procedurii până în prezent, obţinând resurse suficiente atât pentru achitarea creanţelor bugetare, cât şi pentru plata cheltuielilor de procedură, al doilea referitoare la cooptarea de investitori care să dorească şi să deţină resursele necesare finanţării planului de reorganizare şi plăţilor cuprinse în plan.

S-a menţionat că singura chestiune nouă, neanalizată de judecătorul sindic se referă la dispoziţia din Planul de reorganizare legată de găsirea investitorilor mai sus menţionaţi.

Astfel, potrivit disp. art. 95, alin. 7 din Legea nr. 85/2006 “Prin derogare de la prevederile Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, planul propus de creditori poate prevedea modificarea, fără acordul statutar al membrilor sau asociaţilor/acţionarilor debitorului, a actului constitutiv”.

Potrivit Legii nr. 31/1990 şi Legii nr. 26/1990 privind Registrul Comerţului, modificările actului constitutiv pot fi variate, inclusiv cu referire la modificarea capitalului social şi al structurii acţionariatului.

Legea nr. 85/2006 prevede doar derogarea de la procedura de modificare a actului constitutiv, fără votul acţionarilor.

Este adevărat că alte derogări de la legea societăţilor comerciale nu sunt prevăzute, însă, analizând planul, respectiv prevederile punctului 7.2.3 din Plan (fila 4315), judecătorul sindic a constatat că sunt trasate doar câteva principii de bază pe care viitorii acţionari cooptaţi să le îndeplinească şi nu există nici o excludere din această categorie pentru acţionarii existenţi deja în societate cum eronat a susţinut creditoarea SC N.R.S.E. SRL.

Este adevărat însă şi că misiunea de găsire a investitorilor a fost dată iniţiatorilor planului de reorganizare şi practicianului în insolvenţă, însă acest fapt nu prejudiciază în nici un fel nici pe acţionarii prezenţi, nici pe creditori. Mai mult, băncile care au construit planul de reorganizare, practicianul în insolvenţă, deţin experienţă în analizarea potenţialilor investitori, experienţă care rezidă chiar din activitatea lor de bază, astfel că măsura este cu atât mai mult benefică. Nu în ultimul rând, interesul ca investitorii să fie cât mai competitivi rezidă chiar din valoarea creanţelor acestor creditori, creanţe pe care au interesul să le acopere şi să nu le piardă.

De altfel, SC N.R.S.E. SRL nici nu invocă un eventual prejudiciu, ci a făcut referire subiectivă doar la credinţa sa proprie că planul nu are cum să fie îndeplinit, fără a aduce nici un argument real, argumentat şi dovedit, singura sa preocupare fiind legată doar de procedura de la Registrul Comerţului, deşi planul se va întinde pe o perioadă lungă de timp şi doar plata creditorilor bugetari în termen de 30 de zile este prevăzută ca plată imediată, fără legătură cu procedura instituită de art. 95, alin. 7 din Legea insolvenţei, deoarece fondurile necesare primelor plăţi în termen de 30 de zile de la data confirmării planului există deja.

Mai mult, în Planul de reorganizare nici nu este prevăzut un termen pentru modificarea actului constitutiv sau de găsire a noilor investitori.

Având în vedere cele de mai sus, judecătorul sindic a constatat că toate aceste argumente sunt neîntemeiate, voit eronate, având ca scop tergiversarea reorganizării debitoarei, astfel că nu le-a putut reţine ca şi argumente pentru a recurge la un alt practician în insolvenţă care să explice judecătorului sindic ceea ce este foarte clar deja.

Potrivit disp. art. 101 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 „Judecătorul-sindic va stabili termenul pentru confirmarea planului în termen de 15 zile de la depunerea la tribunal de către administratorul judiciar a procesului-verbal al adunării creditorilor prin care acesta a fost aprobat. Judecătorul-sindic poate să ceară unui practician în insolvenţă să îşi exprime o opinie privind posibilitatea de realizare a planului, înainte de confirmarea lui. „

Judecătorul sindic a constatat că argumentele aduse de creditoare şi analizate deja nu sunt de natură a induce credinţa că planul de reorganizare nu ar fi realizabil.

Dimpotrivă, din studiul acestui plan, s-a constatat că acesta cuprinde o serie de elemente clar explicitate şi argumentate, cu sume clar prevăzute în plan care să fie folosite în realizarea planului, singurul punct încă necert fiind legat de viitorii investitori, însă procedura de găsire a acestora va începe doar după confirmarea planului.

S-a reţinut că astfel cum rezultă din raportul de evaluare, activele debitoarei sunt importante valoric şi doar acestea ar putea să acopere cea mai mare parte a datoriilor. În plus, activitatea SC L. SA este una rentabilă, iar ajungerea societăţii în starea de a recurge la planul de reorganizare se datorează pe de o parte crizei financiare mondiale, pe de altă parte, proastei inspiraţii de a se asocia cu SC C. SA care a ajuns în stare de insolvenţă pentru motive care nu pot fi analizate în cadrul procedurii de faţă, dar şi retehnologizării aproape complete a liniei de producţie a SC L. SA în aceeaşi perioadă pentru care a contractat credite în derulare. Toate acestea au îngreunat plăţile faţă de creditorii proprii, astfel cum rezultă din Raportul de cauze întocmit de către administratorul judiciar, potrivit disp. art. 59 din Legea insolvenţei.

Prin urmare, nu prostul management a dus societatea în atare situaţie, ci o serie de factori externi care s-au născut în aceeaşi perioadă, astfel că viabilitatea planului de reorganizare nu are nici un motiv să fie pusă la îndoială, cu atât mai mult cu cât acesta a fost întocmit de băncile cu o experienţă mare în analiza şi aprecierea activităţii economice a firmelor, cu prudenţialitatea specifică.

Având în vedere toate aceste argumente, precum şi argumentele expuse de creditorul din Olanda, de administratorul judiciar şi de cel special, în numele SC L. SA, judecătorul sindic a constatat că opinia proprie asupra valabilităţii planului nu are nevoie de o opinie suplimentară pentru consolidare sau infirmare, fiind suficiente argumentele din plan şi din Raportul de cauze, astfel că a respins cererea privind desemnarea unui alt practician care să-şi spună opinia în cauza de faţă.

Pentru ca un plan să fie confirmat, este necesar ca judecătorul sindic să analizeze anumite condiţii, prevăzute de asemenea în art. 101, alin. 1, lit. A-E din Legea nr. 85/2006.

S-a menţionat că Planul a fost votat de toate cele trei categorii de creditori înscrise în tabelul de creanţe al debitoarei SC L. SA, respectiv de creditorii garantaţi, de creditorii bugetari şi de creditorii chirografari, contând votul majorităţii acestora.

S-a reţinut că nu există creanţe bugetare defavorizate în condiţiile în care planul de reorganizare prevede plata creditorilor bugetari în 30 de zile de la confirmarea planului, iar resursele necesare acestei plăţi există deja, fiind obţinute din activitatea proprie curentă a SC L. SA.

Fiecare dintre creditorii chirografari care, în concepţia legii sunt defavorizaţi dacă nu primesc o plată a creanţelor lor de 100%, primesc acelaşi procent de creanţă, prin urmare nu există discriminare între aceştia şi deci se bucură de un tratament corect şi echitabil. Această categorie de creditori primeşte mai mult decât în caz de faliment, situaţie în care, potrivit planului, nu primeau nimic din creanţă.

Planul respectă în totalitate prevederile art. 95 din Legea insolvenţei, în sensul că indică perspectivele de redresare în raport cu posibilităţile şi specificul activităţii debitorului, cu mijloacele financiare disponibile şi cu cererea pieţei faţă de oferta debitorului, cuprinde măsuri concordante cu ordinea publică, inclusiv în ceea ce priveşte modalitatea de selecţie, desemnare şi înlocuire a administratorilor şi a directorilor, cuprinde programul de plată a creanţelor, nu depăşeşte 3 ani de la data confirmării sale.

De asemenea, planul menţionează categoriile de creanţe care nu sunt defavorizate, în sensul legii; tratamentul categoriilor de creanţe defavorizate; dacă şi în ce măsură debitorul, membrii grupului de interes economic,  vor fi descărcaţi de răspundere; ce despăgubiri urmează a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creanţe, în comparaţie cu valoarea estimativă ce ar putea fi primită prin distribuire în caz de faliment; valoarea estimativă calculată  la data propunerii planului.

 Judecătorul sindic a mai constatat că planul specifică măsurile adecvate pentru punerea sa în aplicare, astfel cum acestea au fost prevăzute la art. 95, lit. A-L din Legea nr. 85/2006, precum şi modificarea actului constitutiv, prin găsirea de noi investitori.

Având în vedere cele de mai sus, în baza disp. art. 101, alin. 1 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a confirmat planul de reorganizare al SC L. SA admis prin votul tuturor celor trei categorii de creditori, potrivit Hotărârii Adunării Creditorilor din 04.10.2012 şi a dispus începerea aplicării acestui plan sub supravegherea administratorului judiciar.

Împotriva sentinţei civile nr. 3222/10 decembrie 2012 şi a încheierii de şedinţă din data de 3 decembrie 2012, pronunţate de Tribunalul Arad în dosarul nr. 5383/108/2011/a7 a declarat recurs creditoarea S.C. N.R.S.E. S.R.L. Bucureşti, solicitând, în principal, casarea acestora şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, iar în subsidiar, modificarea sentinţei recurate in sensul respingerii cererii de confirmare a planului de reorganizare, pentru următoarele motive:

Cu privire la casarea sentinţei si încheierii recurate, se arată că instanţa s-a pronunţat asupra confirmării planului de reorganizare, deşi aceasta cerere nu a fost pusă în discuţia contradictorie a părţilor.

Deşi din cuprinsul încheierii rezultă că instanţa ar fi dat cuvântul şi că părţile ar fi pus concluzii asupra confirmării planului, acest aspect nu s-a întâmplat, instanţa rămânând in pronunţare exclusiv asupra celor doua cereri mai sus menţionate şi amânând pronunţarea pentru a da posibilitatea pârtilor sa depună concluzii scrise cu privire la acestea.

Având în vedere cele de mai sus, precum şi că instanţa a încălcat dreptul la apărare al părţilor prin faptul că nu a pus în dezbaterea contradictorie cererea de confirmare a planului, în opinia creditoarei recurente, sentinţa de confirmare a planului se impune a fi casată şi trimisă cauza spre rejudecare la instanţa de fond pentru ca părţile să poată pune concluzii pe cererea de confirmare a planului.

Referitor la petitul subsidiar de modificare a sentinţei în sensul respingerii cererii de confirmare a planului de reorganizare, s-a arătat că sentinţa recurată este nelegală atat prin prisma soluţiilor date cu privire la cererile recurentei de prorogare a discutării confirmării planului de reorganizare şi de desemnare a unui practician care să îşi spună părerea referitoare la viabilitatea planului, cât şi a confirmării planului de reorganizare datorită următoarelor aspecte:

Planul de reorganizare nu prevede sursele de finanţare pentru acoperirea creanţelor care sunt propuse a fi achitate. Recurenta s-a referit la lipsa posibilităţilor reale de procurare a surselor de finanţare si nu la menţiunile care se regăsesc in plan referitoare la înşiruirea acestor surse.

Cu privire la nelegalitatea respingerii cererii de desemnare a unui practician în insolvenţă, creditoarea recurentă a arătat că modalitatea juridica prin care se doreşte procurarea surselor de finanţare este una nesusţenabilă şi nelegală, având in vedere că se propune reducerea capitalului social la 0 urmata de majorarea acestuia la valoarea de 25.000 euro ca urmare a aportului a doi noi investitori. S-a menţionat ca deşi art. 95 alin. 7 din Legea nr. 85/2006 prevede ca planul propus de către creditori poate prevedea modificarea fără acordul asociaţilor/acţionarilor existenţi a actului constitutiv, această derogare este de strictă interpretare şi are menirea de a permite creditorilor care propun plan de reorganizare să modifice o parte din elementele esenţiale ale structurii societăţii debitoare. Nicăieri in Legea derogatorie nr. 85/2006 nu se prevede însă ca, în situaţia de faţă, acţionarii existenţi nu pot participa la majorarea de capital propusă.

Cu privire faptul că se impunea prorogarea discutării confirmării planului de reorganizare s-au menţionat următoarele:

Prin contestaţia care a făcut obiectul dosarului nr. 5383/108/2011/a4, creditoarea recurentă a contestat tabelul definitiv de creanţe al debitoarei, sub aspectul menţionării in tabel a creditorilor garantaţi. Prin sentinţa nr. 2168/08.12.2012 instanţa a respins contestaţia creditoarei considerând ca tabelul definitiv de creanţe a fost corect întocmit.

Împotriva acestei sentinţe creditoarea a formulat recurs, care urmează a fi soluţionat de către Curtea de Apel Timişoara.

Având în vedere că există posibilitatea ca în recurs, sentinţa instanţei de fond să fie modificată, planul de reorganizare propus urmează să nu mai corespundă cerinţelor legale imperative prevăzute in Legea nr. 85/2006.

Referitor la contestaţia împotriva adunării creditorilor prin care a fost votat planul de reorganizare, creditoarea recurentă arată următoarele:

Prin acţiunea în anulare care a făcut obiectul dosarului nr. 5383/108/2011/a6, creditoarea a atacat, pentru motive de nelegalitate, hotărârea adunării creditorilor prin care a fost votat planul de reorganizare al debitoarei S.C. LIPOMIN S.A. Prin sentinţa nr. 903/CC/19.11.2012 instanţa a respins acţiunea în anulare promovata de recurentă, considerând ca hotărârea adunării creditorilor este legală şi temeinică.

Împotriva acestei sentinţe creditoarea a formulat recurs, care urmează a fi soluţionat de către Curtea de Apel Timiş. Având in vedere ca exista posibilitatea ca în recurs, sentinţa instanţei de fond să fie modificată, cu consecinţa admiterii acţiunii în anulare formulate de creditoare şi a anulării hotărârii adunării creditorilor prin care a fost votat planul de reorganizare, in condiţiile în care hotărârea adunării creditorilor ar fi anulată, se consideră - ca efect al nulităţii - că planul nu a fost niciodată votat de către creditori; că votul planului de către creditori este o condiţie premergătoare confirmării acestuia; că instanţa a prorogat in mod repetat confirmarea planului până la soluţionarea pe fond a acţiunii în anularea hotărârii adunării creditorilor prin care a fost votat planul, se apreciază că se impunea prorogarea confirmării planului de reorganizare până la o dată ulterioară soluţionării recursului promovat împotriva sentinţei prin care a fost respinsă acţiunea în anularea hotărârii adunării creditorilor prin care a fost votat planul de reoganizare.

Referitor la nelegalitatea planului care atrage după sine nelegalitatea sentinţei prin care acesta a fost confirmat, creditoarea recurentă specifică următoarele:

Astfel cum a susţinut si anterior in cuprinsul prezentelor motive de recurs, planul de reorganizare este nelegal si neviabil cel puţin datorita argumentelor mai sus menţionate.

În drept, au fost invocate Legea 85/2006 privind procedura insolvenţei, art. 299 si urm., art. 304 ind. 1 cod proc civ.

Prin notele de şedinţă depuse la dosar în şedinţa publică din data de 27.02.2013,  debitoarea intimată S.C. L. S.A. prin administrator judiciar KPMG R SPRL a solicitat respingerea ca neîntemeiat a recursului formulat de creditoarea S.C. N.R.S.E. S.R.L.

Prin notele de şedinţă depuse la dosar în şedinţa publică din data de 27.02.2013, intimata creditoare A. II I. C. Netherlands BV a solicitat respingerea recursului declarat de creditoare ca neîntemeiat.

Prin concluziile scrise transmise prin fax în data de 03.04.2013, creditoarea recurentă S.C. N.R.S.E. S.R.L. a solicitat, în principal, casarea sentinţei şi încheierii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, iar în subsidiar, modificarea sentinţei recurate în sensul respingerii cererii de confirmare a planului de reorganizare.

Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a dispoziţiilor art. 304 şi art. 3041 din Codul de procedură civilă, cât şi din oficiu în baza art. 306 alin. 2 din acelaşi cod, Curtea constată că acesta este nefondat şi se impune a fi respins, pentru următoarele considerente:

Prin intermediul recursului promovat, creditoarea S.C. N.R.S.E. S.R.L. a solicitat casarea hotărârilor recurate invocând faptul că instanţa nu ar fi pus în discuţia contradictorie a părţilor solicitarea de confirmare a Planului de reorganizare a debitoarei SC Lipomin SA.

În subsidiar, creditoarea recurentă S.C. N.R.S.E. S.R.L. a solicitat modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii cererii de confirmare a Planului de reorganizare a debitoarei SC L. SA, motivat de faptul că Planul nu ar prevedea sursele de finanţare pentru acoperirea creanţelor, iar modalitatea juridică de obţinere a surselor de finanţare ar fi una neviabilă şi irealizabilă în termenul prevăzut în Planul de reorganizare.

Invocând o pretinsă încălcare a dreptului la apărare, creditoarea S.C. N.R.S.E. S.R.L. a apreciat că sentinţa recurată se impune a fi casată, de vreme de judecătorul-sindic nu ar fi pus în discuţia părţilor cererea de confirmare a Planului de reorganizare al debitoarei.

Dincolo de faptul că recurenta nu a produs absolut nicio dovadă în susţinerea celor afirmate, din simpla lecturare a cuprinsului încheierii şedinţei publice din data de 03.12.2012, de amânare a pronunţării cauzei, rezultă faptul că părţile au pus concluzii, în mod succesiv, asupra cererii de prorogare a confirmării Planului de reorganizare a debitoarei, cererii privind desemnarea unui practician în insolvenţă care să analizeze Planul de reorganizare, precum şi cererii de confirmare a acestuia. De altfel, concluziile exprese ale recurentului au fost în sensul neconfirmării Planului de reorganizare.

În lipsa oricăror probe sau demersuri ale recurentului care să înlăture prezumţia validă a aspectelor reţinute conform încheierii recurate, susţinerile nedemonstrate ale creditoarei S.C. N.R.S.E. S.R.L., precum şi analiza logică a momentelor procedurale aferente hotărârilor recurate, impun concluzia netemeiniciei recursului promovat sub acest aspect.

Referitor la capătul subsidiar al recursului, prin care creditoarea S.C. N.R.S.E. S.R.L. solicită modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii cererii de confirmare a Planului de reorganizare al debitoarei, Curtea reţine următoarele:

Prin acest capăt de cerere, recurenta a solicitat respingerea cererii de confirmare a Planului, motivând că sentinţa recurată este nelegală prin prisma soluţiilor date cu privire la cererile de prorogare a discutării planului de reorganizare, desemnarea unui practician care să îşi exprime opinia cu privire la viabilitatea planului, cât şi cu privire la confirmarea planului de reorganizare cu referire la lipsa surselor de finanţare pentru achitarea creanţelor care sunt propuse a fi achitate.

Referitor la nelegalitatea respingerii cererii de desemnare a unui practician în insolvenţă,  se constată că, potrivit art. 101 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, judecătorul-sindic poate să ceară unui practician în insolvenţă să-şi exprime o opinie cu privire la posibilitatea de realizare a Planului de reorganizare ulterior analizei planului de către judecătorul sindic desemnat în cauză, însă numai în cazul în care consideră necesară această solicitare.

În mod corect judecătorul-sindic a constatat că opinia proprie asupra viabilităţii Planului de reorganizare al debitoarei SC L. SA, nu are nevoie de o opinie suplimentară pentru consolidare sau infirmare, fiind suficiente argumentele din plan şi din Raportul de cauze, astfel că a respins cererea privind desemnarea unui alt practician care să-şi spună opinia în cauza de faţă.

Curtea reţine că după definitivarea Tabelului de creanţe, creditorii BCR şi  E.Bank, în colaborare cu administratorul judiciar KPMG Restructuring SPRL, au propus un Plan de reorganizare cu privire la activitatea debitoarei SC L. SA. Ulterior îndeplinirii formalităţilor legale privind depunerea şi comunicarea Planului de reorganizare, acesta a fost supus votului creditorilor în cadrul şedinţei Adunării creditorilor din data de 04.10.2012, acesta fiind votat favorabil de toate cele trei categorii de creanţe din insolvenţa debitoarei, respectiv creanţele garantate, bugetare şi chirografare.

Pe cale de consecinţă, instanţa de judecată a fost în mod legal investită în sensul pronunţării cu privire la confirmarea Planului de reorganizare al debitoarei.

Aşa cum s-a reţinut prin sentinţa recurată, în cauză au fost îndeplinite toate condiţiile legale pentru confirmarea Planului de reorganizare, de vreme ce acesta a fost votat favorabil de toate cele trei categorii de creanţe din insolvenţa debitoarei, respectiv creanţele garantate, bugetare şi chirografare, s-a acordat un tratament corect şi echitabil creanţelor defavorizate şi Planul a fost întocmit conform prevederilor art. 95, dispoziţiile obligatorii ale textului de lege menţionat regăsindu-se în mod corespunzător în conţinutul Planului de reorganizare.

Dincolo de lipsa vreunui temei legal ori jurisprudenţial privind solicitarea de prorogare a discuţiilor în ceea ce priveşte confirmarea Planului de reorganizare, în condiţiile în care hotărârile judecătorul-sindic sunt executorii, iar legislaţia specială în materie prevede remedii inclusiv pentru situaţia în care instanţele de control judiciar ar modifica aceste hotărâri, solicitările recurentei vizează critici neîntemeiate, de natură a conduce la prelungirea în mod nejustificat a perioadei de observaţie a debitoarei SC L. SA.

Pentru ca un plan să fie confirmat, este necesar ca judecătorul sindic să analizeze anumite condiţii, prevăzute de asemenea în art. 101, alin. 1 din Legea nr. 85/2006.

Aşa cum s-a arătat, Planul a fost votat de toate cele trei categorii de creditori înscrise în tabelul de creanţe al debitoarei SC L. SA, , contând votul majorităţii acestora, nu există creanţe bugetare defavorizate în condiţiile în care planul de reorganizare prevede plata creditorilor bugetari în 30 de zile de la confirmarea planului, iar resursele necesare acestei plăţi există deja, fiind obţinute din activitatea proprie curentă a SC L. SA.

Fiecare dintre creditorii chirografari care, în concepţia legii sunt defavorizaţi dacă nu primesc o plată a creanţelor lor de 100%, primesc acelaşi procent de creanţă, prin urmare nu există discriminare între aceştia şi deci se bucură de un tratament corect şi echitabil. Această categorie de creditori primeşte mai mult decât în caz de faliment, situaţie în care, potrivit planului, nu primeau nimic din creanţă.

Planul a respectat în totalitate prevederile art. 95 din Legea insolvenţei, în sensul că indică perspectivele de redresare în raport cu posibilităţile şi specificul activităţii debitorului, cu mijloacele financiare disponibile şi cu cererea pieţei faţă de oferta debitorului, cuprinde măsuri concordante cu ordinea publică, inclusiv în ceea ce priveşte modalitatea de selecţie, desemnare şi înlocuire a administratorilor şi a directorilor, cuprinde programul de plată a creanţelor, nu depăşeşte 3 ani de la data confirmării sale.

De asemenea, Planul a menţionat categoriile de creanţe care nu sunt defavorizate, în sensul legii; tratamentul categoriilor de creanţe defavorizate; dacă şi în ce măsură debitorul, membrii grupului de interes economic,  vor fi descărcaţi de răspundere; ce despăgubiri urmează a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creanţe, în comparaţie cu valoarea estimativă ce ar putea fi primită prin distribuire în caz de faliment; valoarea estimativă calculată  la data propunerii planului.

 Aşa cum a reţinut şi judecătorul sindic, Planul a specificat măsurile adecvate pentru punerea sa în aplicare, astfel cum acestea au fost prevăzute la art. 95, lit. A-L din Legea nr. 85/2006, precum şi modificarea actului constitutiv, prin găsirea de noi investitori.

Se mai constată că legea prevede doar măsurile ce pot fi luate cu privire la modificarea actului constitutiv, dar nu impune criterii limitative cu privire la aceste chestiuni după cum nu prevede obligativitatea lichidării bunurilor din patrimoniu în caz de reorganizare ci prevede doar o posibilitate pentru ducerea la îndeplinire a unui asemenea plan.

Faţă de cele reţinute, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul declarat de creditoarea S.C. N.R.S.E. S.R.L. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 3222/10 decembrie 2012 şi a încheierii de şedinţă din data de 3 decembrie 2012, pronunţate de Tribunalul Arad în dosarul nr. 5383/108/2011/a7.

Domenii speta

Spete similare