Aprobarea vânzării prin licitaţie publică

Sentinţă civilă 4410 din 30.10.2012


Prin sentinţa civilă nr. 4410 din 30.10.2012 a Tribunalului Arad, pronunţată în dosarul nr. 495/108/2012, s-a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă împotriva pârâtului Consiliul Local şi a fost anulată hotărârea emisă de pârât, privind aprobarea vânzării prin licitaţie publică cu strigare a terenului intravilan cu datele de identificare indicate în acţiune.

În contextul dispoziţiilor legale în materia contenciosului administrativ, s-a precizat dintru-nceput că, raportat la prevederile aliniatului 1 de la art. 18, la care s-a făcut referire în aliniatul precedent, actul normativ care îl cuprinde reglementează un contencios administrativ de plină jurisdicţie (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 4647din 19.12.2006, nepublicată), iar în cadrul unei acţiuni în contencios administrativ recunoaşterea sau realizarea unui drept/interes legitim vătămat sunt condiţionate de existenţa unui act administrativ nelegal tipic sau asimilat (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 850 din 09.02.2007, publicată în „Jurisprudenţă” 2007 I ).

Or, în cauza de faţă, lucrările dosarului şi ansamblul probator administrat în faţa tribunalului demonstrează fără niciun echivoc că în CF nr. 300796 Vladimirescu, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 10134 Vladimirescu, figurează înscris imobilul identificat cu nr. cad. 5265, în suprafaţă de 518 mp, ce a rezultat din dezmembrarea imobilului înscris iniţial în CF nr. 4757 Vladimirescu, identificat prin nr. top 3506/a – 3534/9, în două loturi, potrivit Încheierii nr. 93243/29.12.2008, a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Arad, prin care a fost admisă cererea notarului public Fărcuţiu Petru Ioan, în baza actului de parcelare autentificat sub nr. 2594/11.12.2008 şi a documentaţiei anexate, şi văzându-se referatul asistentului registrator în sensul că nu există piedici la înscriere, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 48 din Legea nr. 7/1996, cu modificările şi completările ulterioare.

În continuare, în urma dezmembrării au rezultat două loturi şi anume lotul I cu nr. cad. 5264, reprezentând imobilul intravilan în suprafaţă de 504 mp cu complex comercial şi transcrierea în CF nr. 10133 Vladimirescu în favoarea Statului Român asupra terenului şi Cooperativa de consum Silvana Vladimirescu asupra construcţiei şi lotul II cu nr. cad. 5265, reprezentând imobilul intravilan în suprafaţă de 518 mp, şi transcrierea în CF nr. 10134 Vladimirescu în favoarea Statului Român.

Astfel fiind, din documentaţia de carte funciară aflată la dosarul cauzei rezultă fără echivoc, împrejurare însă ignorată de către pârât, că în CF nr. 10134 Vladimirescu prin Încheierea nr. 11881/25.02.2009 a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Arad în baza înscrisurilor anexate asupra lotului nr. 2 nr. cad. 5265 s-a notat construcţia C1 şi s-a întabulat dreptul de proprietate asupra acesteia în favoarea cooperativei mai sus menţionate, iar cartea funciară, la care s-a făcut referire în acest aliniat, s-a convertit în format electronic în CF nr. 300796 Vladimirescu şi finalmente prin Încheierea nr. 70083/04.11.2009 a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Arad s-a întabulat dreptul de proprietate în favoarea reclamantei cu titlu de cumpărare în cotă de 1/1 în baza actului notarial contract de vânzare-cumpărare nr. 2344/03.11.2009, potrivit menţiunilor de sub B4, asupra construcţiei de sub A.I.1., prin Încheierea nr. 13797/25.02.2010 a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Arad, s-a întabulat dreptul de proprietate privată în favoarea Comunei Vladimirescu de sub B5 în baza actului administrativ nr. 14/09.02.2007, emis de pârât, în cotă de 1/1, iar prin Încheierea nr. 71707/31.08.2011 s-a întabulat dreptul de folosinţă asupra terenului în favoarea reclamantei, în baza actului notarial contract de vânzare-cumpărare nr. 2344/03.11.2009 şi a Încheierii de rectificare nr. 339/28.07.2011, în cotă de 1/1 potrivit menţiunilor de sub C4.

Pe cale de consecinţă, dovezile cu înscrisuri ce s-au depus la dosar demonstrează fără niciun dubiu că parcela de teren în suprafaţă de 518 mp este aferentă construcţiei aflată în proprietatea reclamantei aşa încât hotărârea pârâtului de a acorda un drept de preemţiune la cumpărarea terenului şi proprietarilor apartamentelor situate în clădirea aflată pe strada Gării nr. 21 este adoptată cu încălcarea legii şi cu exces de putere tocmai pentru aceea că ignoră situaţia reală de fapt şi de drept ce rezultă din documentaţia existentă şi datele de carte funciară.

De altfel, este lesne de observat că, în virtutea rolului activ al instanţei la care este obligată aceasta în temeiul art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă raportat la art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, potrivit celor consemnate în încheierea şedinţei publice din 29 mai 2012, au fost cerute relaţii de specialitate şi de la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Arad, în temeiul art. 13 alin. 1 din legea antemenţionată, cu privire la istoricul şi situaţia juridică a terenului intravilan ce face obiectul hotărârii atacate în litigiul de faţă precum şi o sinteză a operaţiunilor de dezmembrare în urma cărora a rezultat această parcelă de teren, ca şi toată documentaţia ce a fost avută în vedere cu prilejul efectuării operaţiunilor de carte funciară dându-se curs acestor solicitări şi formulându-se şi de către această instituţie un punct de vedere identic cu cel care rezidă din probaţiune şi anume că temeinicia pretenţiilor reclamantei se impune faţă de înscrierile rezultate în urma acestor operaţiuni sus amintite.

Dimpotrivă, nu îşi relevă utilitatea şi concludenţa în cauză răspunsul la interogatoriu formulat de către pârât vis-a-vis de această probă ce a fost încuviinţată de către instanţă în şedinţa publică din 29 mai 2012, câtă vreme practic este reiterată apărarea din notele de şedinţă despre care s-a făcut vorbire în considerentele sentinţei de faţă cum că dreptul de folosinţă al reclamantei ar fi rezultatul unor „erori” de înscriere în cartea funciară, care apărare neîndoielnic nu poate fi primită de către instanţă fiindcă susţinerea în discuţie reprezintă doar opinia pârâtului, lipsită de orice fundament, neprezentându-se de către acesta în apărare nicio probă de unde să rezulte că pretinsele erori ar fi fost îndreptate pe căile legale ce trebuie utilizate într-o atare împrejurare, după cum nu a invocat şi cu atât mai puţin nici nu a dovedit existenţa vreunei hotărâri judecătoreşti pronunţate în rectificare de carte funciară.

Ca atare, este pe deplină aserţiunea din acţiunea introductivă de instanţă referitoare la aceea că dreptul de preemţiune vizat de art. 2 din hotărârea atacată nu poate aparţine în conformitate cu art. 123 alin. 3 din Legea nr. 215/2001 decât proprietarilor construcţiilor care sunt ridicate pe terenul respectiv în speţă reclamantei, iar elementele de nelegalitate se regăsesc şi în ceea ce priveşte art. 3 din aceeaşi hotărâre, întrucât, astfel cum judicios s-a semnalat, preţul de pornire a negocierii a fost determinat, chiar dacă printr-un raport de expertiză, fără să se ţină cont de existenţa dreptului de folosinţă al părţii reclamante şi se poate prezuma cu suficientă putere doveditoare că dacă acesta ar fi fost avut în vedere împrejurarea de fapt şi de drept menţionată ar fi putut cel puţin să conducă la stabilirea unui preţ mai redus de la care să pornească licitaţia şi finalmente chiar la diminuarea valorii terenului fără a fi nesocotite în vreun fel dispoziţiile legale în materie în raport cu care poate fi aprobată vânzarea prin licitaţie publică cu strigare.

Ca o consecinţă, au fost înlăturate apărările în fond ale pârâtului formulate în faţa instanţei atâta timp cât acestea reprezintă simple afirmaţii ce nu îşi regăsesc şi un corespondent probator în piesele de la dosar, după cum nu a fost primită nici susţinerea pârâtului din răspunsul la interogatoriu cum că intenţia reclamantei de a achiziţiona terenul aferent construcţiei proprietatea sa nu ar fi una reală şi serioasă, această afirmaţie apărând a fi superfluă în contextul dat.