Perioada în care o persoană a avut atât calitatea de ucenic cât şi calitatea de salariat dovedite cu orice mijloc de probă, constituie vechime în muncă şi în cazul raporturilor juridice de muncă derulate sub incidenţa l.3/1950 - codul muncii

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr.4145 din 28.06.2012, astfel cum a fost completată la 30.10.2012 (f.28-31) domnul D.P. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictoriu cu pârâta SC C. SA B. să se constate că perioada în care a urmat cursurile şcolii profesionale constituie vechime în muncă.

În motivarea cererii sale, a arătat reclamantul că la data de 15.09.1969 a fost admis la Şcoala Profesională din cadrul centrului Şcolar Chimie din localitatea Gh. Gheorghiu – Dej (actual Oneşti), judeţul Bacău, ocazie cu care i s-a întocmit Carnetul de muncă seria CI nr.600419 de către Grup Industrial Petrochimie B., Uzina Chimică B., la data de 01.11.1969, menţionându-se că începând cu data de 15.09.1969 este încadrat ca ucenic lăcătuş, la Atelierul mecanic, cu un salariu de 447 lei/lună. În toată perioada şcolarizării, 1969 – 1972, arată reclamantul că în fiecare zi lucrătoare se prezenta la serviciu ca orice alt salariat la orele 700, lucra până la orele 1300, după-amiaza între orele 1600-2100 desfăşurându-se pregătirea teoretică la Centrul Şcolar Chimie din localitate. Deşi în carnetul de muncă s-au efectuat menţiuni referitoare la perioada respectivă, la nr.crt.1, acestea au fost anulate fără motiv justificat, întrucât programul de pregătire nu a fost modificat şi nici salarizarea întreruptă.

 Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.40 alin.(2) lit.h) din Codul muncii, fiind legal scutită de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, potrivit art.270 din Codul muncii.

În dovedirea susţinerilor sale, reclamantul a depus la dosar înscrisuri (f.3-8, 47-49).

Formulând întâmpinare prin reprezentanţii săi legali, SC C. SA B. a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată cu motivarea că, din verificările efectuate în evidenţa contabilă, în perioada 15.09.1069 – 14.08.1972, reclamantul nu a avut contract individual de muncă încheiat cu Combinatul Petrochimic B., astfel că nu figurează în statele de plată aflate în arhiva societăţii (f.17).

Reclamantul a răspuns la întâmpinare arătând, în esenţă, că în conformitate cu dispoziţiile art.296 din Codul muncii, dovada vechimii în muncă se probează cu carnetul de muncă sau, în lipsa acestuia, cu hotărârea judecătorească  pronunţată de instanţa competentă, pe baza înscrisurilor sau a altor probe din care să rezulte existenţa raporturilor de muncă (f.22-25).

La cererea reclamantului, instanţa a audiat în calitate de martori pe Z.M. şi pe P.G. (f.40,41).

La cererea instanţei, societatea pârâtă a depus la dosar contractul de muncă încheiat la 15.09.1969, alte înscrisuri  (f.34-37).

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine următoarele:

Încheind contractul de muncă din 15.09.1969 în calitate de reprezentant legal (mamă) al reclamantului, doamna P.G. a consimţit la angajarea fiului său, minor la acea dată (născut fiind la 26.10.1954), la Grupul Petrochimic B., ca ucenic, pentru a învăţa meseria de lăcătuş mecanic, şcolarizarea sa începând cu data de 25.09.1969 (f.35).

Împrejurarea calităţii de ucenic şcolarizat a reclamantului nu este contestată de pârâtă, fiind confirmată şi de adresele nr.2626/06.05.1977 şi nr. II/B/7/826/14.06.1977, întocmite de serviciul Personal – Învăţământ –Salarizare şi, respectiv, de Oficiul Juridic al Combinatului Petrochimic B. (f.36,37), potrivit cărora domnul P.G. este absolvent al şcolii profesionale de ucenicie Gh.Gh.Dej, promoţia 1972, în meseria de lăcătuş-mecanic.

Deşi contestat, faptul că reclamantul a avut şi calitatea de salariat al Combinatului este dovedită de probele administrate în cauză; astfel, adresa nr. II/B/7/826/14.06.1977 întocmită de Oficiul Juridic menţionează: „…contractul de muncă – de şcolarizare …” (f.37), în carnetul de muncă întocmit de Grupul Industrial de Petrochimie B., la Cap. VII „Pregătirea profesională” s-a menţionat că titularul exercită meseria de ucenic salarizat – lăcătuş (f.49) iar martorii audiaţi în cauză au confirmat împrejurarea că în perioada 1969-1972 reclamantul a avut dublă calitate, de elev al şcolii profesionale dar şi de salariat, lucrând 6 ore zilnic (f.40,41).

Se probează astfel, că între reclamant şi Grupul Industrial de Petrochimie B. s-au desfăşurat raporturi juridice de dreptul muncii, reglementate de dispoziţiile codului muncii în vigoare - L.3/1950 – care permitea încadrarea în muncă a persoanelor ce au împlinit vârsta de 16 ani:

Art. 63 alin.(4): pentru tinerii până la 18 ani, durata minimă a concediului este de 18 zile lucrătoare,

Art. 86: Tinerii sub 14 ani nu vor putea fi angajaţi la lucru.

Tinerii între 14 - 16 ani, vor putea fi angajaţi cu consimţământul reprezentanţilor lor legali şi cu avizul medicului,

timpul de lucru fiind reglementat de

art. 87:  Durata timpului de lucru a tânărului între 14 - 16 ani, se stabileşte la 6 ore pe zi, fără ca prin aceasta să se aducă o scădere asupra salariului cuvenit, fixat pentru categoria profesională la care a fost angajat.

şi conţinea un capitol distinct referitor la pregătirea profesională (capitolul 10), ale cărui dispoziţii au ca premisă calitatea de salariat a ucenicului

art.81: Ucenicii nu vor putea fi întrebuinţaţi decât numai la munci care au directă legătură cu meseria pe care o învaţă.

Conducerea întreprinderilor va înlesni şi supraveghea ca ucenicii să urmeze regulat cursurile de pregătire profesională).

Dispoziţiile menţionate au fost preluat şi de noile reglementări cuprinse în L.10/1972 (Codul muncii al Republicii socialiste România ), în vigoare începând cu 1 martie 1073:

ART. 137 (1) Timpul cât o persoană a desfăşurat activitate pe baza unui contract de muncă constituie vechime în muncă. De asemenea, constituie vechime în muncă şi alte perioade de timp prevăzute de lege.

(2) Condiţiile în care o persoană încadrată are vechime în muncă, vechime neîntreruptă în muncă, vechime neîntreruptă în aceeaşi unitate, vechime în funcţie, meserie sau profesie, precum şi modul de calcul al acestora, sunt stabilite de lege, iar dovada se face cu carnetul de muncă şi cu alte acte sau mijloace de dovadă, în condiţiile legii.

ART. 160

(1) Calificarea profesională prin ucenicie la locul de muncă se face pe baza contractului de ucenicie şi se realizează prin pregătire practică desfăşurată în unităţi de producţie sau de servire a populaţiei şi prin pregătire teoretică.

(2) Ucenicii primesc pe timpul pregătirii bursă sau o indemnizaţie corespunzătoare aportului lor în producţie şi gratuit manuale şcolare, materiale de studiu, precum şi alte drepturi stabilite de lege. Ei beneficiază, de asemenea, în toată perioada uceniciei de echipament de protecţie, de ajutoare materiale în cadrul asigurărilor sociale, de asistenţă medicală şi medicamente gratuit, precum şi de vacanţe şcolare.

ART. 161

(1) Pentru protecţia sănătăţii lor, tinerii sub vârsta de 18 ani, încadraţi în muncă, nu pot fi repartizaţi la locuri de muncă cu condiţii vătămătoare, grele sau periculoase şi nu pot fi folosiţi la muncă în timpul nopţii.

(2) De asemenea, tinerii încadraţi în muncă, în vârstă de până la 18 ani, nu pot fi folosiţi în muncă peste durata legală a zilei de lucru, decât în cazurile prevăzute de art. 112 alin. 2 şi art. 118.

ART. 162

Durata timpului de lucru al tinerilor între 14 - 16 ani se stabileşte la 6 ore pe zi, fără ca prin aceasta să se aducă o scădere a remunerării.

ART. 163

Pentru tinerii în vârstă de până la 18 ani, durata concediului de odihnă este de 18 - 24 zile lucrătoare, diferenţiată, potrivit legii, în raport cu vârsta, astfel încât cei mai tineri să beneficieze de un concediu mai mare.

Potrivit art.279 din codul muncii actual, L.53/2003: „vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se probează cu carnetul de muncă (alin.1)” iar „după data abrogării Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, cu modificările ulterioare, vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se reconstituie, la cererea persoanei care nu posedă carnet de muncă, de către instanţa judecătorească competentă să soluţioneze conflictele de muncă, pe baza înscrisurilor sau a altor probe din care să rezulte existenţa raporturilor de muncă …” (alin.2).

Considerând îndeplinite cerinţele dispoziţiilor legale menţionate, tribunalul va admite acţiunea şi va constata că pentru domnul P.G.D. perioada 15.09.1969 – 14.08.1972 constituie vechime în muncă.

Domenii speta

Spete similare