Arestare preventivă

Prin referatul procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău nr.106/p/2013 din 20.03.2013, s-a solicitat luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul B.L.,cercetat  pentru comiterea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 al. 1-175 al. 1 lit. c C.penal.

In motivarea propunerii se arată că inculpatul B.L., în vârstă de 43 de ani, este căsătorit cu partea vătămată B.P., în vârstă de 40 de ani, din anul 2009, ambii soţi locuind în jud. Bacău, iar din această căsătorie a rezultat o fetiţă în vârstă de 3 ani. De-a lungul celor patru ani, căsnicia celor două părţi a fost marcată de numeroase neînţelegeri cauzate atât de consumul de alcool de către acestea, cât şi de numeroasele reproşuri din diferite motive pe care partea vătămată i le aducea inculpatului. Pe fondul acestor neînţelegeri, inculpatul obişnuia să îşi agreseze fizic soţia, iar aceasta pleca de la domiciliul conjugal la locuinţa părinţilor săi situată în acelaşi sat.

În dimineaţa zilei de 24.01.2013, inculpatul B.L.a plecat la pădure împreună cu vecinul său A.N., pentru a aduce lemne de foc, iar partea vătămată a plecat la locuinţa părinţilor săi pentru a spăla rufe. Menţionăm că la domiciliul părinţilor părţii vătămate locuiesc şi alţi doi copii ai părţii vătămate, un băiat de 18 ani şi o fată de 12 ani, rezultaţi din prima căsătorie a părţii vătămate. În jurul orei 14:30, partea vătămată a finalizat activităţile gospodăreşti pe care le efectuase şi l-a sunat pe soţul său care i-a cerut să facă rost de o drujbă pentru a tăia lemnele aduse din pădure şi care nu puteau fi tăiate cu circularul pe care îl aveau în gospodărie.

Partea vătămată s-a deplasat spre casă şi când a ajuns în curte, l-a văzut pe soţul său tăind lemne la circular şi a constatat că acesta se afla sub influenţa alcoolului.  Între cele două părţi a izbucnit o altercaţie referitoare la suma de bani cu care va fi plătită persoana care urma să vină cu drujba pentru a tăia lemne, iar cu această ocazie inculpatul i-a reproşat soţiei sale că a lipsit de la domiciliu.

Partea vătămată a intrat în casă, iar la scurt timp soţul său a urmat-o şi a început să o lovească cu pumnii, apoi a luat un cuţit din bucătărie şi a înjunghiat-o o singură dată pe soţia sa în spate, în partea stângă. Victima a început să sângereze şi a încercat să oprească hemoragia cu ajutorul unei comprese cu apă. Întrucât sângerarea s-a oprit, partea vătămată a refuzat categoric să fie anunţată ambulanţa şi s-a deplasat la locuinţa părinţilor săi, unde a relatat cele întâmplate.

Partea vătămată a rămas la domiciliul părinţilor săi până în seara zilei de 26.01.2013, când întrucât se simţea foarte rău, a fost transportată la Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău cu ambulanţa, aceasta fiind anunţată de către sora sa R.E..

Cu ocazia efectuării cercetării la faţa locului organele de poliţie au ridicat cuţitul folosit la săvârşirea faptei, precum şi o sacoşă conţinând articolele vestimentare cu care victima era îmbrăcată în momentul săvârşirii agresiunii.

Din concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 235/30.01.2013, rezultă că partea vătămată B.P. prezintă diagnosticul: plagă hemitorace stâng cu interesare pleurală – pneumotorax, pleurostomie ce s-au putut produce prin lovire cu corp înţepător – tăios (cuţit etc.) şi pot data din 24.01.2013.

Necesită 15-16 zile de îngrijiri medicale.

Leziunile toracice nu au fost de natură a pune în primejdie viaţa susnumitei.

In dovedirea situaţii de fapt anterior expusă au fost administrate  următoarele mijloace de probă:

-proces-verbal de cercetare la faţa locului;

-planşă foto;

-raport de constatare medico-legală;

-acte medicale;

-mijloace materiale de probă;

-proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare;

-declaraţie parte vătămată;

-declaraţii martori;

-declaraţii inculpat.

S-a mai arătat că din probele administrate a rezultat că inculpatul se află în situaţia prev. de art.148 lit. f C.p.p. in sensul ca pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea mai mare de 4 ani, ca lăsarea lui  în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, avidn in vedere natura faptei (infracţiune contra vieţii), gravitatea acesteia, modul de comitere (înjunghierea victimei), instrumentul folosit (cuţit), zona vizată (zona hemitoracică stânga unde se află un plămân), urmarea produsă (crearea unei hemoragii pulmonare), astfel cum au fost descrise mai sus. De asemenea, se arata ca lipsa unei reacţii ferme faţă de inculpat ar fi de natură a-l încuraja pe acesta să continue să săvârşească alte fapte de natură penală, iar luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpat se impune şi pentru protejarea bunelor relaţii în cadrul familiei care trebuie să fie de înţelegere, armonie, sprijin în caz de nevoie, iar nu de violenţă, scandaluri, tensiuni şi agresiuni fizice.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Inculpatul B.L., în vârstă de 43 de ani, este căsătorit cu partea vătămată B.P., în vârstă de 40 de ani, din anul 2009, ambii soţi locuind în jud. Bacău, iar din această căsătorie a rezultat o fetiţă în vârstă de 3 ani. De-a lungul celor patru ani, căsnicia celor două părţi a fost marcată de numeroase neînţelegeri cauzate atât de consumul de alcool de către acestea, cât şi de numeroasele reproşuri din diferite motive pe care partea vătămată i le aducea inculpatului. Pe fondul acestor neînţelegeri, inculpatul obişnuia să îşi agreseze fizic soţia, iar aceasta pleca de la domiciliul conjugal la locuinţa părinţilor săi situată în acelaşi sat.

În dimineaţa zilei de 24.01.2013, inculpatul B.L.a plecat la pădure împreună cu vecinul său A.N., pentru a aduce lemne de foc, iar partea vătămată a plecat la locuinţa părinţilor săi pentru a spăla rufe. Menţionăm că la domiciliul părinţilor părţii vătămate locuiesc şi alţi doi copii ai părţii vătămate, un băiat de 18 ani şi o fată de 12 ani, rezultaţi din prima căsătorie a părţii vătămate. În jurul orei 14:30, partea vătămată a finalizat activităţile gospodăreşti pe care le efectuase şi l-a sunat pe soţul său care i-a cerut să facă rost de o drujbă pentru a tăia lemnele aduse din pădure şi care nu puteau fi tăiate cu circularul pe care îl aveau în gospodărie.

Partea vătămată s-a deplasat spre casă şi când a ajuns în curte, l-a văzut pe soţul său tăind lemne la circular şi a constatat că acesta se afla sub influenţa alcoolului.  Între cele două părţi a izbucnit o altercaţie referitoare la suma de bani cu care va fi plătită persoana care urma să vină cu drujba pentru a tăia lemne, iar cu această ocazie inculpatul i-a reproşat soţiei sale că a lipsit de la domiciliu.

Partea vătămată a intrat în casă, iar la scurt timp soţul său a urmat-o şi a început să o lovească cu pumnii, apoi a luat un cuţit din bucătărie şi a înjunghiat-o o singură dată pe soţia sa în spate, în partea stângă. Victima a început să sângereze şi a încercat să oprească hemoragia cu ajutorul unei comprese cu apă. Întrucât sângerarea s-a oprit, partea vătămată a refuzat categoric să fie anunţată ambulanţa şi s-a deplasat la locuinţa părinţilor săi, unde a relatat cele întâmplate.

Partea vătămată a rămas la domiciliul părinţilor săi până în seara zilei de 26.01.2013, când întrucât se simţea foarte rău, a fost transportată la Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău cu ambulanţa, aceasta fiind anunţată de către sora sa R.E..

Prin rezoluţia procurorului din data de 18.03.2013 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de inculpatul B.L.,  sub aspectul săvârşirii infracţiunii de  tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 C.p. rap. la art. 174 al. 1 – 175 al. 1 lit. c C.p., constind in aceea ca la data de 24.01.2013, B.L., in virsta de 43 de ani, domiciliat in jud.Bacau, pe fondul unui conflict cu sotia sa,  B.P., in virsta de 40 de ani, i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu pumnii si corpuri dure, apoi a injunghiat-o cu un cutit  in spate, cauzindu-i leziuni traumatice grave.

Inculpatul B.L.a fost reţinut prin ordonanţa procurorului din 19.03.2013, începând cu data de 19.03.2013, ora 14:00, urmând a expira la data de 20.03.2013, ora 14:00.

Pentru a dispune luarea măsurii arestării preventive, trebuie să fie îndeplinite condiţiile prevăzute de art.143 raportat la art.148 lit.f Cod pr.penală.

În acest sens, se apreciaza ca din actele dosarului rezultă realizarea conditiei impusă de art. 143 Cpp, privitoare la existenţa unor probe sau indicii temeinice din care să rezulte că inculpatul a savarsit faptele penale imputate, fiind întrunite exigentele art. 68/1 Cpp si ale art. 5 paragraf 1 lit c din CEDO.

Sunt îndeplinite cerinţele art. 143 al.1 Cod de procedură penală atunci când în cauză există probe – ca elemente de fapt care servesc la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea făptuitorului, la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei (art. 63 din Codul de procedură penală) sau indicii temeinice că s-a săvârşit o faptă prevăzută de lege, adică, conform art. 68/1 din Codul de procedură penală, atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală a săvârşit fapta.

Aceste dispoziţii ale legii interne sunt în concordanţă cu art. 5 paragraful 1 lit. c din CEDO care condiţionează legalitatea privării de libertate a unei persoane de existenţa unor motive verosimile de a bănui că persoana care urmează a fi lipsită de libertate a săvârşit o infracţiune. În accepţiunea Curţii Europene a Drepturilor Omului prin motive verosimile se înţeleg date, informaţii de natură a convinge un observator obiectiv că este posibil ca persoana respectivă să fi săvârşit infracţiunea respectivă. Aceste date nu trebuie să aibă aceeaşi forţă cu cele necesare pentru a justifica o condamnare sau pentru a formula o acuzare, nefiind necesar ca persoana să fie într-un final, acuzată sau trimisă în judecată.

Aşadar, atât în lumina reglementărilor interne în materia arestării preventive cât şi a celor cuprinse în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, judecătorul investit cu soluţionarea unei propuneri de arestare preventivă nu trebuie să analizeze realitatea conflictului de drept penal, respectiv existenţa faptei şi vinovăţia făptuitorului, ci doar existenţa unor date care să justifice presupunerea că persoana faţă de care se solicită luarea măsurii preventive a comis o faptă de natură penală.

Astfel, în cauză există indicii temeinice, în accepţiunea dată acestei noţiuni de art. 68/1 Cod procedură penală, care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpatul B.L.a săvârşit faptele pentru care este cercetat, astfel cum rezultă din coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv: proces-verbal de cercetare la faţa locului; planşă foto; raport de constatare medico-legală; acte medicale; mijloace materiale de probă; proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare; declaraţie parte vătămată; declaraţii martori; declaraţii inculpat, care a si recunoscut faptele in materialitate lor şi le  regretă.

De asemenea, se cere a se constata existenţa unuia sau unora din cazurile prevazute la art. 148 lit a-f Cpp.

În cazul in speta  au fost invocate a disp art. 148 lit f Cpp. Legat de acest motiv de arestare preventivă, practica judiciara este unanima in a opina ca numai îndeplinirea cumulativă a conditiilor prevazute de textul menţionat determină luarea măsurii. Mai mult, simpla referire la existenţa unor probe certe că lăsarea în libertate a unui inculpat ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, fără a preciza în ce ar consta acele probe certe si in ce ar consta pericolul concret, atrage respingerea propunerii de arestare preventivă.

Existenţa pericolului pentru ordinea publică, nu se prezumă, ci trebuie dovedită. Mai mult, interpretând gramatical cerintele instituite de art. 148 li f Cpp, pentru privarea de libertate a unei persoane in temeiul acestui caz, priveşte ce urmeaza a fi identificate, trebuie să sa ateste existenta nu a unui pericol virtual, ipotetic pentru ordinea publică, ci a unui pericol concret, materializat in elemente identificabile sau care urmează să se se materializeze.

Simpla acuzatie cu privire la comiterea unor infracţiuni, chiar daca acestea sunt grave, nu justifica arestarea preventivă, mai ales prin raportare la trecerea unei perioada mari de timp de la data comiterii presupuselor fapte. Indicarea opiniei publice, nu poate echivala cu un pericol concret pentru aceasta.

Referitor la dispoziţiile art.148 lit.f Cod pr.penală, instanţa consideră că nu este îndeplinită condiţia privind pericolul social concret pe care inculpatul  îl reprezintă pentru ordinea publică.

În ceea ce priveşte existenţa probelor certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, instanţa constată că acestea nu există.

Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, detenţia este justificată doar dacă se face dovada că asupra procesului penal planează unul dintre următoarele pericole, care trebuie apreciate „in concreto" pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârşire a unor noi infracţiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariţie a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată ordinea publică. In acelaşi sens s-a pronunţat şi Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei care prin Recomandarea nr. R (80) 11 care la pct. 3 prevede că detenţia provizorie nu poate fi ordonată decât dacă persoana în cauză este bănuită că a săvârşit o infracţiune şi sunt motive serioase de a se crede că există unul sau mai multe dintre următoarele pericole: pericolul de fugă, cel de obstrucţionare a cursului justiţiei, ori acela ca acuzatul să nu comită o nouă infracţiune gravă. Punctul 4 al Recomandării specifică în plus că , dacă existenţa nici unuia dintre pericolele enunţate nu a putut fi stabilită , detenţia provizorie s-ar putea, totuşi, justifica , in mod excepţional, în anumite cazuri în care se comite o infracţiune deosebit de gravă.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată că nu există dovezi privind existenţa vreunui caz dintre cele apreciate, atât de Curtea Europeană a Drepturilor Omului cât şi de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, ca fiind justificativ pentru luare măsurii arestului preventiv.

Astfel, pentru prezervarea ordinii publice, Curtea a admis că prin gravitatea lor deosebită şi prin reacţia publicului la săvârşirea lor, anumite infracţiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenţie provizorie, cel puţin o perioadă de timp.(cauza Letellier contra Franţei). Un asemenea element nu poate fi apreciat ca pertinent şi suficient, decât dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea inculpatului ar tulbura în mod real ordinea publică.

Este adevărat că fapta pentru care este cercetat inculpatul este o infracţiune  gravă, dar fapta a rămas în faza de tentativă si  trebuie observat şi subliniat că totusi fapta s-a petrecut pe fondul unui conflict spontan cu sotia sa,  deci in conditiile in care şi victima a avut contribuţia sa la comiterea faptei de către inculpat. Dacă partea vătămată ar fi avut o altă conduită prin care să evite orice conflict cu inculpatul (mai ales că a mai avut altercaţii  verbale cu acesta si mai mult l-a vazut anterior incidentului acesta  este baut) şi ar fi plecat,  nu ar fi ajuns să fie înjunghiată.

De asemenea, nu rezultă cu certitudine că intenţia inculpatului a fost aceea de a o  omorî pe partea vătămată, din probatoriul administrat până în prezent, instanţa  reţinând că inculpatul a lovit la întâmplare şi nu a urmărit o zona vitala, ci acolo a  nimerit victima, realizind o singura lovitura in zona dorsala. Urmează ca în faza de urmărire penală să se elucideze aceste aspecte prin administrare de probe.

In acest sens, chiar in concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 235/30.01.2013, rezultă că partea vătămată B.P. prezintă diagnosticul: plagă hemitorace stâng cu interesare pleurală – pneumotorax, pleurostomie ce s-au putut produce prin lovire cu corp înţepător – tăios (cuţit etc.) şi pot data din 24.01.2013.

Ca necesită 15-16 zile de îngrijiri medicale.

Si ca leziunile toracice nu au fost de natură a pune în primejdie viaţa susnumitei.

Mai mult decât atât, au trecut 2 luni de la data comiterii faptei, perioadă în care inculpatul a avut o comportare normală, bună, nu a încercat să se sustragă urmăririi penale sau să influenţeze în vreun fel aceasta, a avut grija de victima, sotia sa, actualmente locuiesc impreuna, inclusiv cu fiica acestora, ceea ce dovedeşte o data in plus că nu reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Faţă de aceste motive, precum şi raportat la persoana inculpatului care nu posedă antecedente penale, a recunoscut fapta şi o regretă, se pare că s-a şi împăcat cu victima, că soţia sa are in continuare nevoie de ingrijire, ca au  impreuna un copil minor  de 3ani si alti doi copii dintr-o casatorie anterioara a persoanei vatamate, instanţa apreciază că luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpat este excesivă şi va respinge propunerea procurorului de luare a acestei măsuri preventive.

De altfel analizând masura arestării preventive si prin raportare la exigentele art. 5 paragraf 3 CEDO privind cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate, instanţa apreciaza ca in aceasta cauza, luarea unei astfel de masuri preventive nu este oportună. Sub acest aspect, este relevant a se preciza că într-o practică constanta, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stauat că libertatea persoanei este regula, iar privarea de libertate înainte de condamnare constituie „o grava derogare de la principiile libertatii individuale şi de la prezumţia A a nr. 9). Analizand cauza în ansamblu, tinand seama de circumstanţele concrete ale cauzei si de datele ce caracterizeaza persoana inculpatului mai sus prezentate,  tribunalul apreciază ca se impune respingerea propunerii de arestare preventivă în ceea ce-l priveşte pe inculpat.

Fata de cele expuse anterior, constatând ca nu se impune luarea măsurii arestării preventive, instanţa urmează a examina daca nu este cazul a se lua o altă măsura preventivă faţă de acesta. In acest sens, apreciază ca interesul urmării penale poate fi în mod optim realizat si prin luarea unei alte masuri de prevenţie prin care se poate realiza nu numai un contact permanent si sigur al organelor judiciare cu inculpatul, dar şi buna desfăşurare a activităţii judiciare, în condiţiile în care obligaţiile ce însoţesc măsura de prevenţie interzice inculpatului sa ia legatura cu persoane care au calitatea de martori, sub sancţiunea luării măsurii arestării preventive in cazul nerespectării măsurii ori obligaţiilor.

Trebuie remarcata, in acest context, recenta jurisprudenţă a CEDO împotriva României, potrivit căreia, neluarea în considerare a unor măsuri alternative pentru a asigura buna desfăşurare a procesului penal, alegerea autoritatilor naţionale de a se întemeia în principal pe gravitatea faptelor comise, de a nu examina situaţia individuală a acuzatului pentru a justifica arestarea preventivă, rezultă o încălcare a art. 5 paragraf 3 CEDO (cauza Calamanovici c României, iulie 2008).

Faţa de cele ce preced, instanţa va respinge ca neîntemeiată propunerea de arestare preventivă a inculpatului B.L.formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacau .

Totuşi pentru buna desfăşurare a procesului penal, pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei, instanţa va lua faţă de inculpat măsura obligării de a nu părăsi ţara prevăzută de art.145/1 Cod pr.penală pe o perioadă de 30 zile începând cu 20.03.2013 şi până la 18.04.2013 inclusiv.

Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara, supravegherea  inculpatului va fi exercitată de Postul de Poliţie B..

În baza art. 145 al. 11 C.pr.penala va fi obligat inculpatul sa respecte următoarele obligaţii:

-să se prezinte  la organul de urmărire penala şi la instanţa ori de câte ori este chemat;

-să se prezinte la Postul de Poliţie B., conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de câte ori este chemat;

-să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei;

-să nu deţină, sa nu folosească si sa nu poarte nicio categorie de arme;

Potrivit art. 145 al. 12 C.pr.penala se va impune inculpatului ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara sa respecte următoarele obligaţii:

- să nu se apropie de partea vătămată, membrii familiei acesteia, martori şi să nu comunice cu acestea direct sau indirect

Se va atrage atenţia inculpatului potrivit art. 145 al. 3 C.pr.penala că in cazul încălcării cu rea - credinţă a măsurii obligării de a nu părăsi ţara sau a obligaţiilor ce îi revin, se va lua fata de el măsura arestării preventive.

În baza art. 145 al. 21 C.pr.penala se va dispune comunicarea prezentei încheieri  inculpatului, Postului de Poliţie B., Direcţiei Generale de Paşapoarte, Jandarmeriei, Politiei Comunitare si I.G.P.-  Poliţia de Frontiera in vederea asigurării respectării obligaţiilor care revin  inculpatului.

Conform art. 192 al. 3 C.pr.penala cheltuielile judiciare vor rămâne in sarcina statului.

Potrivit art. 1491 al. 9 C.pr.penala instanţa respinge propunerea procurorului de la Parchetul de pe linga Tribunalul Bacau de luare a masurii arestarii preventive fata de inc. B.L., cercetat pentru comiterea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevaz. de art. 20 rap. la art. 174 al. 1-175 al. 1 lit.c C.penal.

 În temeiul art. 136 C.pr.penala dispune luarea fata de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi ţara prevăzuta de art. 1451 C.pr.penala pe o perioadă de 30 zile, începând cu 20.03.2013 şi până la 18.04.2013 inclusiv.

Pe durata măsurii obligării de a nu părasi ţara supravegherea  inculpatului va fi exercitata de Postul de Poliţie B..

În baza art. 145 al. 11 C.pr.penala obliga pe inculpat sa respecte următoarele obligaţii:

-să se prezinte  la organul de urmărire penala si la instanţa ori de câte ori este chemat;

-să se prezinte la Postul de Poliţie B., conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de cîte ori este chemat;

-să nu îsi schimbe locuinta fara încuviintarea instantei;

-să nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nici o categorie de arme;

Potrivit art. 145 al. 12 C.pr.penala impune inculpatului ca pe durata măsurii obligarii de a nu părasi ţara sa respecte următoarele obligaţii:

- să nu se apropie de partea vătămată B.P., membrii familiei acesteia, martori şi să nu comunice cu acestia direct sau indirect

Atrage atenţia inculpatului potrivit art. 145 al. 3 C.pr.penala că in cazul încălcării cu rea - credinţă a măsurii obligării de a nu parasi ţara sau a obligaţiilor ce îi revin, se va lua fata de el măsura arestării preventive.

În baza art. 145 al. 21 C.pr.penala dispune comunicarea prezentei încheieri  inculpatului, Postului de Poliţie B., Direcţiei Generale de Paşapoarte, Jandarmeriei, Politiei Comunitare si I.G.P.- Politia de Frontiera in vederea asigurării respectării obligaţiilor care revin  inculpatului.

Conform art. 192 al. 3 C.pr.penala cheltuielile judiciare rămân in sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare