Nu se poate recunoaşte o activ.ca fiind prestată în gr.I de muncă prin asim.cu cele expres şi limitativ enumerate de An.1 la Ord.MMPS 50/1990 prin nesocotirea voinţei legiuitorului de a acorda doar gr.aII-a pt.activ.şi cu încălcarea dec.CC nr.818–821/2008

Prin cererea formulată prin reprezentantul lor convenţional comun, doamna M.N., avocat în Baroul Bacău, potrivit împuternicirii avocaţiale, cerere adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr.3281 la data de 28.06.2011, reclamanţii C.G., C.N., D.G., M.I. ,M.I., M.O., S.G., S.A., S.F. au chemat în judecată SC „E.” SA Bucureşti solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că au prestat activitate profesională în grupa I de muncă în perioade diferite, cuprinse în intervalul de timp 01.08.1956 - 01.04.2001, cu timp de lucru 100% şi să fie obligată pârâta să efectueze menţiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanţilor.

Prin sentinţa civilă nr.222/27.01.2012 Tribunalul Bacău a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de societatea comercială pârâtă şi a respins ca inadmisibilă acţiunea reclamanţilor, sentinţă ce a fost casată prin decizia pronunţată la data de 30.05.2012 de Curtea de Apel Bacău care a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Pe rolul Tribunalului Bacău cauza a fost reînregistrată la data de 09.07.2012, în rejudecare instanţa luând act prin încheierea din data de 19.10.2012 de renunţarea reclamanţilor S.F., C.G., M.I., S.A. şi M.I. la judecată (f.12) şi dispunând la cererea reclamanţilor efectuarea unei expertize în specialitatea „protecţia muncii”, lucrare întocmită de domnul C. M. (f.32-48).

La data de 12.01.2013 a survenit decesul reclamantului D.G. (f.59).

Examinând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine următoarele:

Reclamanţii au fost angajaţi ai SC E. SA, domnul C.N. lucrând în perioadele 01.08.1956 – 01.10.1956 ca electrician principal (fila 18) şi 1.11.1959 – 01.05.1999 ca maistru principal, domnul O.M. în perioada 6.11.1968 – 01.10.1998 ca inginer principal, ocupând şi funcţia de şef secţie I.T. (f.56-64) iar domnul S.G. în perioadele 04.07.1960 – 11.10.1962 şi 23.11.1964 – 01.10.1998 ca electrician, maistru, tehnician (f.66-77).

În aceste perioade, susţin reclamanţii că au desfăşurat activităţi specifice în instalaţiile electrice de înaltă şi joasă tensiune, în condiţii deosebite de muncă determinate de periculozitatea instalaţiilor electrice, cu riscuri de explozii, incendii, avarii şi pericol pentru sănătatea şi integritatea fizică şi psihică a personalului, lucrătorii unităţilor care beneficiază de energie electrică fiind încadraţi în grupe similare celei cerute.

Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Ordinelor 50/1990, 590/2008, pe cele ale L.27/1996, ale HCM 1061/1968, pe prevederile Decretelor 205/1976 şi 400/1981 fiind invocate, de asemenea, dispoziţiile MMPS cuprinse în actul 84823/07/11/1990, Normele generale de protecţia muncii, Normele specifice de protecţia muncii pentru transportul şi distribuţia energiei electrice.

Prin precizările înregistrate la data de 12.11.2012 (f.20), reclamanţii C. N., D. Gh., M. O. şi S. Gh. au  solicitat să se constate că activitatea pe care au desfăşurat-o pentru pârâtă se încadrează în grupa I de muncă prin comparaţie cu activitatea personalului de la instalaţiile de exploatare a căilor ferate, prevăzută la pct.123 din anexa 1 la Ordinul 50/1990, cu referire şi la decizia ÎCCJ nr.258/2004 în considerentele căreia s-a reţinut că nu se poate restrânge aplicarea acestui act normativ numai la activităţile şi funcţiile prevăzute în forma iniţială a actului, în lipsa unei dispoziţii exprese a însuşi organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.  O atare interpretare se impune cu atât mai mult, cu cât forma dobândită de ordinul respectiv prin completările şi modificările ulterioare a fost menită să elimine inconsecvenţele şi inechităţile existente iar a accepta restrângerea sferei de aplicare a ordinului şi a crea categorii distincte de beneficiari, în raport cu situaţia pe care aceştia o aveau atunci când i s-au adus modificări sau completări, ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a  urmărit tratarea egală şi nediferenţiată a tuturor celor care au activat în condiţii similare de muncă.

Încadrarea în grupa I sau a II-a de muncă pentru perioadele menţionate este reglementată de dispoziţiile şi anexele Ordinului nr. 50/1990, respectiv ale Ordinului nr. 100/1990 şi nr. 125/1990, prin indicarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale corespunzătoare fiecărei grupe în parte.

În aplicarea acestor dispoziţii normative, conform punctului 6 din Ordinul nr. 50/1990, se impunea aprobarea, de  către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi,  încadrării în grupa I şi a II-a de muncă, numai dacă, cu toate măsurile luate pentru normalizarea condiţiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locul de muncă depăşea încă nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecţie a muncii, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de munca concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)

Existenţa condiţiilor deosebite la locurile de muncă este necesar să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele M.S. sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităţilor.

Aceste determinări trebuiau confirmate de către  inspectorii de stat teritoriali pentru protecţia muncii care la data efectuării analizei  constatau dacă s-au aplicat toate măsurile  posibile de nominalizare a condiţiilor de muncă şi că toate instalaţiile de protecţie a muncii funcţionau normal (art. 4 şi 5 din Ordinul 50/1990).

Totodată, organizaţia sindicală, ca reprezentantă a salariatului şi cea mai autorizată să cunoască condiţiile concrete de muncă ale fiecărui salariat, a participat la operaţiunea de încadrare a activităţilor desfăşurate de salariaţii în anumite grupe de muncă.

Aceste demersuri nu i-au vizat însă şi pe reclamanţi, aceştia neregăsindu-se printre salariaţii a căror activitate a fost constatată ca fiind desfăşurată în condiţii de grupa I de muncă.

Expertul desemnat în cauză arată că activităţile reclamanţilor sunt încadrabile în grupe de muncă, angajatorul precizând că aceste activităţi au fost deja încadrate în grupa a II – a de muncă, potrivit punctelor 112-115 din anexa 2 la Ordinul 125/1990 (f.54).

112. Activitatea de exploatare din camerele de comandă din centralele electrice conectate la S.E.N..

113. Electricienii şi alt personal din formaţiile de revizii şi reparaţii ale LEA de 110 kv şi mai mari care lucrează sub tensiune sau la potenţial.

114. Personalul de tură din instalaţiile de 750 kv care desfăşoară activitate la pupitrul de comandă şi în restul instalaţiei.

115. Montarea, exploatarea, întreţinerea şi repararea stâlpilor şi a liniilor electrice de înalta tensiune, la înălţimi peste 15 m.

Expertul consideră că, deoarece analiza condiţiilor de muncă ale reclamanţilor a evidenţiat situaţii generatoare de deteriorări ale capacităţii de muncă şi ţinând cont de scopul apariţiei Decretului - Lege nr. 68/1990 (cel care a generat Ordinul 50/1990 cu completările Ordinului 50/1990 cu completările ulterioare) de "înlăturarea de inechităţi în vederea pensionării" singura modalitate de  abordare este aceea a asimilării (prin similitudinea riscurilor existente şi prin  consecinţele acestor riscuri) cu activităţi şi domenii specificate explicit în anexele Ordinului 50/1990 cu completările ulterioare.

Asimilarea se face cu activităţile prevăzute la pct.123 din Anexa nr.1 la Ordinul 50/1990 – meseriile şi funcţiile din unităţile de exploatare a căilor ferate, a căror activitate este legată direct de siguranţa circulaţiei – şi avându-se în vedere atribuţiile de serviciu realizate, condiţiile impuse instalaţiilor  şi cele la care au fost expuşi lucrătorii, normele riguroase de protecţia muncii ce trebuia respectate, faptul că asigurarea funcţionării instalaţiilor electrice din S.E.N. are acelaşi grad de dificultate ca şi siguranţa circulaţiei feroviare.

Această asimilare nesocoteşte, însă, voinţa  legiuitorului de a nu acorda decât beneficiul grupei a II – a de muncă anumitor activităţi şi locuri de muncă din sistemul energetic (implicit şi a celor nenominalizate care se desfăşurau efectiv în aceleaşi condiţii cu acestea) şi, astfel, de a nu  extinde beneficiul grupei I de muncă pentru activităţi din alte domenii decât cele menţionate în anexa 1 a O.50/1990.

Mai mult, o asemenea, asimilare nu s-a putea face decât cu încălcarea deciziilor Curţii Constituţionale nr. 818-821/3.07.2008 prin care s-a constatat că prevederile art.1, art.2 alin.(3) şi art.27 alin.(1) din Ordonanţa Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituţionale, în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

Considerentele deciziei nr.258/2005 sunt prezentate trunchiat de către reclamanţi, neputând avea aplicabilitate în cauză întrucât prin soluţionarea recursului în anulare ce a făcut obiectul analizei ICCJ a statuat că nu se poate accepta restrângerea sferei de aplicare a ordinului, în raport cu situaţia pe care beneficiarii o aveau atunci când i s-au adus modificări sau completări, întrucât aceasta ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a  urmărit tratarea egală şi nediferenţiată a tuturor celor care au activat în condiţii similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat (s.n.), în speţă recunoscându-se beneficiul grupei I de muncă unui lucrător din unităţile de exploatare a căilor ferate, a căror activitate este legată direct de siguranţa circulaţiei, pensionat anterior intrării în vigoare a D-L 68/1990, reţinându-se că prin „Nota” din Anexa nr. 1 la ordinul 50/1990 se prevede că  acest personal beneficiază de încadrare în grupa I de muncă de la data la care a lucrat în funcţiile respective.

Se observă, de asemenea, că pentru a da eficienţă dispoziţiilor art.10 din Ordinul 50/1990 expertul a stabilit procentele în care reclamanţii şi-au desfăşurat activitatea în condiţii încadrabile în grupe de muncă doar pe baza datelor obţinute cu ocazia convocării, reclamanţii neadministrând alte probe pentru dovedirea acestor procente.

Faţă de considerentele expuse, tribunalul va respinge ca nefondată acţiunea, astfel cum a fost precizată .

Domenii speta

Spete similare