Arest preventiv

Prin referatul procurorului DIICOT – Serviciul Teritorial Bacău nr.88D/P/2013 din 26.09.2013 s-a solicitat luarea măsurii arestului preventiv faţă de inculpaţii D.I. şi S.B., fiecare cercetat pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art.12 alin.1,2 lit.a f din Legea nr.678/2001.

S-a reţinut că inculpatul D.I. -  în perioada decembrie 2011 – iulie 2012, personal sau prin alte persoane, au recrutat, transportat, cazat şi obligat la prestarea unor activităţi lucrative în domeniul construcţiilor, în Berlin - Germania, cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate, securitate, fapte săvârşite, prin înşelăciune, ameninţare şi  acte de violenţă, faţă de un număr de 10 persoane/părţi vătămate, de pe raza jud. Bacău; -  în perioada septembrie 2009 – 25.09.2013 prin intermediul unui anunţ publicat în ziarul D. a încercat recrutarea prin înşelăciune de persoane de pe raza judeţului Bacău, pentru a le obliga să presteze activităţi lucrative în Germania cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate, securitate; - în zilele de 24 şi 25.09.2013 a încercat să recruteze persoane pentru a le obliga să presteze activităţi lucrative în Germania cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate, securitate, prin afirmaţii mincinoase efectuate faţă de martorul V.D.Ş. din Bacău şi faţă de investigatorul acoperit cu nume de cod P.C., fără ca să fie abilitat pentru recrutarea forţei de muncă pe teritoriul României sau Germaniei.

De asemenea,  inculpatul S.B. în perioada decembrie 2011 – iulie 2012, personal sau prin alte persoane, au recrutat, transportat, cazat şi obligat la prestarea unor activităţi lucrative în domeniul construcţiilor, în Berlin - Germania, cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate, securitate, fapte săvârşite, prin înşelăciune, ameninţare şi  acte de violenţă, faţă de un număr de 10 persoane/părţi vătămate, de pe raza jud. Bacău.

Inculpaţii s-au prevalat de dreptul la tăcere în faţa procurorului, însă au dat declaraţii în faţa instanţei prin care nu  recunosc comiterea infracţiunilor pentru care sunt cercetaţi.

Analizând probatoriul administrat până în prezent în faza de urmărire penală, referatul procurorului şi declaraţiile inculpaţilor, instanţa reţine următoarele :

Începând cu luna aprilie 2011 inculpatul D.I. din mun. Bacău, jud. Bacău, a luat hotărârea infracţională de a-şi asigura venituri pentru sine şi familia sa, într-un mod facil, dar ilegal, din exploatarea prin muncă a persoanelor nevoiaşe de pe raza jud. Bacău, dispuse să accepte să se deplaseze într-o ţară străină, în baza unor promisiuni mincinoase de angajare.

În realizarea acestei rezoluţii infracţionale inculpatul D.I., în înţelegere cu tatăl său D.P., a desfăşurat activităţi specifice de căutare a potenţialelor victime, sens în care a contactat diverse cunoştinţe de pe raza mun. Bacău, unde şi-a făcut cunoscută aşa-zisa „ofertă de muncă”.

Pentru a întări convingerea persoanelor recrutate cu privire la realitatea ofertei sale, inculpatul D.I. , prin contact telefonic direct cu victimele racolate în acest mod, le-a prezentat o situaţie de fapt neconformă cu realitatea, punând accent în mod deosebit pe importante sume de bani ce pot fi câştigate din activităţile lucrative ce se vor desfăşura în construcţii în Berlin - Germania.

În acest sens, transmiţând  informaţii false cu privire la condiţiile de muncă în Germania a reuşit să inducă în eroare un număr de 50 de persoane care, pe perioade diferite de timp, s-au arătat dispuse să accepte propunerea mincinoasă a inculpatului D.I. şi să lucreze în Germania, în construcţii.

Acestora li s-a prezentat următoarea situaţie de fapt: în ceea ce priveşte locul de cazare a menţionat că persoanele urmează a  fi cazate într-o localitate din Germania, într-un apartament cu mai multe camere, în care aveau toate utilităţile necesare unui trai decent; în ceea ce priveşte transportul până în Germania, acesta urma a fi efectuat de către o cunoştinţă de-a sa (în fapt, tatăl său înv. D.P.), plata urmând a fi efectuată de fiecare muncitor ; referitor la munca prestată şi plata acesteia, a arătat că aceasta se va desfăşura la persoane fizice sau juridice din Germania în domeniul construcţiilor. Principala activitate pe care urmau a o desfăşura era executarea de activităţi de finisaje (zidărie, tencuială, amplasare rigips ş.a). plata urma a fi efectuată lunar şi consta într-un venit de 1.500 euro pe lună; cazarea şi masa urmau a fi asigurate de angajatorul german.

Condiţii mincinoase  cu privire la venitul lunar şi asigurarea condiţiilor de cazare şi hrană, în Germania, au ajuns la cunoştinţa părţilor vătămate, fiecare fiind asigurat că va putea realiza sume de până la 1.000 – 1.500 de euro lunar.

Afirmaţiile inculpatului D.I. aveau drept scop captarea atenţiei persoanelor interesate, persoane care fără să cunoască scopurile acestuia au reuşit să atragă fără vinovăţie  un număr impresionant de cunoştinţe ce s-au deplasat în Germania şi au fost exploatate prin muncă după cum vom arăta mai jos.

Inculpaţii D.I. şi D.P. pentru atingerea scopului infracţional şi-au împărţit sarcinile pentru exploatarea victimelor astfel : inculpatul D.P. le transporta cu microbuzul personal în schimbul sumei de 50 euro/persoană până în Ungaria, iar de aici erau preluaţi de inculpatul D.I. cu alt microbuz şi transportaţi în schimbul sumei de 100 euro/persoană în Berlin la apartamentul închiriat de acest inculpat.

Pe timpul transportului Ungaria – Germania, inculpatul D.I. le preciza încă o dată condiţiile de muncă, şi anume că vor lucra în construcţii, cu acte legale, le pune la dispoziţie o locuinţă, chiria o vor plăti părţile vătămate, hrana zilnică le-o asigură inculpatul plătindu-le bani pentru a-şi cumpăra alimente, iar salariul va fi de 1000-1500 euro pe lună.

În realitate însă, persoanele vătămate : Ţ.C.C., B.L., D.D., M.B., C.G., A.V. şi D.A. au fost cazate toate în apartamentul de 3 camere închiriat de inculpatul D.I., dar aceste persoane ocupau 2 camere dotate cu saltele pe jos, iar în cea de-a treia cameră locuia sora inculpatului cu familia sa.

Inculpatul D.I. locuia în acelaşi bloc, dar în alt apartament împreună cu soţia, copii şi soacra sa şi nu cum în mod total nesincer a declarat în faţa instanţei că locuia la o distanţă de 30 km de acest apartament în care stăteau persoanele vătămate.

Din declaraţiile părţilor vătămate rezultă că inculpatul D.I. a stabilit condiţiile contractuale telefonic cu B.L. şi personal cu M.B., iar la preluarea persoanelor vătămate B., Ţ., D., C., A. şi D., de la frontiera cu Ungaria le-a precizat tuturor condiţiile contractuale.

De asemenea, persoanele vătămate au constatat că ceea ce stabiliseră nu a fost respectat de inculpatul D.I.. Nu au fost plătiţi cu salariul stabilit niciodată, inculpatul motivând că muncitorii nu au prestat o muncă calitativă şi patronul german nu i-a dat banii, însă în realitate persoanele vătămate au aflat că inculpatul D.I. a primit banii de la partenerul german( declaraţia părţii vătămate B.).

Persoanele vătămate erau transportate la muncă de inculpatul D.I. cu microbuzul său şi erau păzite de inculpatul S.B. care fusese prezentat victimelor drept „cumnatul” inculpatului D.I.. Inculpatul S.B. a fost recunoscut de părţile vătămate Ţ., B., M. şi D. după fotografii la organele de poliţie ca fiind acel „cumnat” al inculpatului D.I..

Programul de lucru era 8 – 17,00, după care persoanele vătămate erau aduse la locuinţă unde trebuiau singuri să-şi găsească mâncare, inculpatul D.I. dându-le sume infirme de bani pentru aceasta (5 euro/zi).

Sub aparenţa că le ia actele de identitate pentru a le întocmi permise legale de şedere persoanelor vătămate, inculpatul D.I. în realitate le-a luat aceste acte pentru ca victimele, nemulţumite de condiţiile de trai şi neplătite şi care şi-au manifestat intenţia de a pleca, să nu poată face acest lucru.

Mai mult, inculpaţii D.I. şi S.B. chiar le-au aplicat unora din persoanele vătămate corecţii fizice şi psihice (B. şi M.) determinând o stare de teamă şi în rândul celorlalte victime pentru integritatea lor fizică astfel încât acestea au fost nevoite să fugă cum au putut.

Astfel, într-o seară, părţile vătămate B.L., C.G. şi D.D. au plecat din imobilul unde erau cazaţi, fără a lua bagajele personale şi au plecat la Ambasada României din Berlin.

Acolo, întrucât inculpatul D.I. a refuzat să le restituie actele de identitate şi le-a reţinut în scopul de a-i obliga la muncă fără plată, cei trei au obţinut titlul de călătorie provizoriu pentru întoarcerea în România.

Cu sprijinul lucrătorilor Ambasadei României cei trei au contactat rudele lor din comuna L.C., jud. Bacău care le-au expediat bani cu care şi-au achitat biletul de reîntoarcere în ţară.

Părţile vătămate B.L. şi D.D. completează în declaraţiile lor tabloul acţiunilor agresive (descris şi de partea vătămată M. B.) la care au fost supuşi de către inculpatul D.I., sprijinit de către inculpatul S.B., în condiţiile în care şi-au solicitat propriile lor acte sau plata contravalorii muncii prestate.

Pe acelaşi fond, după plecarea celor trei muncitori, partea vătămată M. B. împreună cu alte două persoane din Bucureşti au luat hotărârea să îşi asigure şi ei plecarea prin fugă, fapt pentru care după ce şi-au preluat documentele de identitate din camera inculpatului D.I. (când acesta nu se afla acolo) au escaladat fereastra camerei unde erau cazaţi şi au sărit de la etajul 1 al imobilului.

La momentul contactului cu pardoseala din beton, partea vătămată M. B. a simţit dureri în zona ambelor picioare şi ulterior după câţiva metri nu a putut să se deplaseze fiind preluat de către celelalte două persoane cu care a fugit din imobil şi îngrijit aproximativ o lună de zile cât au locuit în Berlin – Germania.

În tot acest timp cei trei muncitori au fost căutaţi de către inculpaţii D.I. şi S.B. pentru a fi readuşi în imobil şi a li se aplica corecţiile fizice datorate fugii acestora, dar nu au putut fi depistaţi, reuşind ca după vindecarea leziunilor şi strângerea unor sume de bani, aceştia să se întoarcă în România.

Părţile vătămate audiate până în prezent se constituie părţi vătămate/părţi civile în procesul penal cu diverse sume reprezentând salariul promis şi neachitat de către inculpaţi, precum şi contravaloarea suferinţelor fizice şi  morale îndurate în Germania ca urmare a faptelor săvârşite de către inculpaţi.

Ca urmare a cercetărilor s-a constatat că activitatea infracţională a inculpaţilor a continuat în acelaşi scop de obţinere a unor foloase materiale ilicite din exploatarea muncii altor persoane şi după revenirea în România, în august 2013.

Întrucât numitul V.D.Ş. din Bacău, municipiul Bacău dorea să îşi deschidă o societate de recrutare forţă de muncă a telefonat la numărul indicat în anunţ din ziarul „D.” la care a răspuns inculpatul D.I., care i-a precizat că începutul colaborării dintre ei va fi demarat printr-o întâlnire în Bacău de către un reprezentant al firmei din Germania ce se va deplasa în acest scop în Bacău.

În fapt, inculpatul D.I. nu deţinea nici o firmă de prestare de activităţi lucrative în Germania, nefiind autorizat în acest sens de către autorităţile germane.

În ziua de 24.09.2013 inculpatul  D.I. l-a contactat telefonic pe martorul V.D.Ş. şi dându-se reprezentant al societăţii ce asigură locuri de muncă în Germania şi-a stabilit o întâlnire cu martorul pentru data de 25.09.2013.

Fiind audiat martorul V.D.Ş. a arătat că demersurile sale nu pot fi aduse la îndeplinire întrucât nu deţine nici o firmă de recrutări persoane, intenţiile sale rămânând doar la stadiul de sondare a pieţii în acest domeniu.

La data de 25.09.2013 investigatorul acoperit cu nume de cod P.C. s-a întâlnit în parcarea din incinta magazinului L. – zona N., cu inculpatul D.I., ocazie cu care acesta din urmă i-a menţionat aspectele privind posibilitatea oferirii unor locuri de muncă în construcţii, în zona oraşelor Posdam şi Berlin din Germania prin firma pe care o posedă, oferind un salariu de 8 euro pe m2 construit sau un venit negociabil pe ore lucrate.

Inculpatul D.I. a mai precizat că la acea dată avea muncitori în Germania în vederea realizării unei lucrări de construcţii la un număr de aproximativ 300 de apartamente  pentru care a şi făcut oferta de recrutare de persoane prin anunţul publicitar din Cotidianul D.

Trebuie precizat că inculpatul D.I. deşi nu posedă nici o societate autorizată privind recrutarea de forţă de muncă şi nici o societate ce să fie abilitată a desfăşura activităţi lucrative în Germania, desfăşoară activităţi ilicite de recrutare persoane şi obligare la muncă, în construcţii în Germania, în scopul obţinerii de foloase materiale ilicite.

Relevant este faptul că, deşi inculpatul D.I. nu are înregistrată vreo ocupaţie în România sau Germania, împreună cu familia sa au obţinut diverse bunuri (autoturisme şi imobile) pe numele a diferite persoane, existând suspiciuni rezonabile că acestea au fost obţinute cu sume de bani realizate din exploatarea prin muncă în Germania a peste 50 de persoane.

Trebuie evidenţiat şi faptul că, urmare a activităţii de supraveghere a inculpatului D.I., pe perioada cât s-a aflat în România, rezultă în mod evident că acesta este ajutat la recrutare de persoane de către inculpatul S.B., întâlnirile dintre aceştia fiind evidenţiate cu ocazia activităţii de filaj.

Astfel, la data de 24.09.2013, în discuţia purtată dintre cei doi inculpatul D.I. îi menţionează celuilalt inculpat că mai are nevoie de un om până la momentul când va pleca din ţară, aspecte care coroborate cu discuţiile interceptate în mediul ambiental arată că inculpaţii doreau în continuare să îşi asigure continuarea activităţii infracţionale de exploatare a diverse persoane în Germania.

Faptul că aceştia au colaborat rezultă şi din transferul din data de 24.12.2012 în care soţia învinuitului D.I., respectiv D.M.A., îi transmite lui S.B. sume în euro prin Western Union.

Potrivit art. 148 alin. 1 cod procedură penală măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art.  143 cod procedură penală şi dacă  există vreunul  din cazurile prevăzute de art.  148  lit. „a-f”. Potrivit art.  143 alin. 1  cod procedură penală  pentru privarea de libertate a unei persoane este necesar să existe  probe sau indicii temeinice că a săvârşit o faptă penală .Astfel , în cazul în care nu sunt probe ,sunt suficiente indiciile cu condiţia ca acestea să îndeplinească condiţiile prevăzute de art. 68 indice 1 cod procedură penală. Astfel potrivit acestei dispoziţii legale sunt indicii temeinice când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana faţă de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârşit fapta sau faptele.

De asemenea potrivit dispoziţiilor art. 5 din CEDO şi art. 23 din Constituţie măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârşit o infracţiune sau există motive temeinice a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârşească o anumită infracţiune fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal.

Totodată potrivit jurisprudenţei CEDO detenţia este justificata doar daca se face dovada ca asupra procesului penal planează unul dintre următoarele pericole, care trebuie apreciate in concreto, pentru fiecare caz in parte:pericolul de săvârşirea unor noi infracţiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariţie a inculpatului  sau pericolul de a fi tulburata liniştea publica.

 Recomandarea nr. R(80)11 a Comitetului de Miniştri a Consiliului Europei prevede la pct. 3 ca detenţia provizorie nu poate fi ordonata decât daca persoana in cauza este bănuita ca a săvârşit o infracţiune si sunt motive serioase de a se crede ca exista unul sau mai multe dintre următoarele pericole:pericolul de fuga, cel de obstrucţionare a justiţiei ori acela ca acuzatul sa nu comită o noua infracţiune grava. Pct.4 al recomandării specifica in plus ca ,daca existenta nici unuia dintre pericolele enunţate nu a putut fi stabilita, detenţia provizorie s-ar putea totuşi, justifica ,in mod excepţional, in anumite cazuri in care se comite o infracţiune deosebit de grava.

Analizând aceste texte de lege prin prisma actelor si lucrărilor dosarului instanţa constata ca la dosarul cauzei  exista dovezi certe privind existenta unuia dintre pericolele apreciate, atât de  Codul de procedura penala,Constituţia României,CEDO cat si de Recomandarea nr. R(80)11 a Comitetul de Miniştri ai Consiliului Europei ca fiind justificative pentru luarea măsurii arestului preventiv si anume comiterea unor infracţiuni deosebit de grave sau orice alt delict de natura sa pericliteze bunul mers al societarii civile.

Din probatoriul administrat până în prezent,  rezultă că sunt întrunite condiţiile luării măsurii arestării preventive prevăzute de art.148 lit.f Cod pr.penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta de trafic de persoane, este închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea inculpaţilor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar măsura arestării preventive se impune pentru desfăşurarea în bune condiţii a urmăririi penale.

Instanţa consideră că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol pentru ordinea publică, datorită caracterului grav al faptelor comise, prin însăşi natura  acestora şi periculozitatea inculpaţilor, care unul este recidivist postcondamnatoriu (D.I.), celălalt are o sancţiune administrativă, dar ambii pentru fapte cu violenţă.

Măsura preventivă se impune şi este necesară pentru a asigura atât buna desfăşurare a urmăririi penale şi cât şi sentimentul de securitate al opiniei publice, prin reacţia promptă a autorităţilor judiciare în vederea bunei înfăptuiri a justiţiei în cazul infracţiunilor care aduc atingere  drepturilor  persoanelor la muncă şi patrimoniul.

Instanţa nu poate reţine ca temei al arestului preventiv şi dispoziţiile art.148 lit.b cod procedură penală, întrucât nu există nici o probă sau dată din care să rezulte că vreunul dintre inculpaţi încearcă să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea vreunui martor sau să distrugă, altereze ori sustrage vreun mijloc de probă.

Ca atare, instanţa va reţine ca temei al măsurii arestului preventiv doar dispoziţiile art.148 lit.f cod procedură penală.

Instanţa nu poate reţine apărările inculpaţilor privind nevinovăţia lor, deoarece aşa cum am arătat anterior, există probe şi indicii temeinice care nasc bănuială rezonabilă că au comis faptele pentru care sunt cercetaţi.

Declaraţiile inculpaţilor sunt nesincere, în totală contradicţie cu cele ale părţilor vătămate audiate.

Referitor la inculpatul S.B. instanţa constată că toate părţile vătămate audiate, l-au indicat fără nici un dubiu la recunoaşterea din fotografii pe acesta ca fiind acel „cumnat” al inculpatului D.I., care îi păzea la lucru şi i-a agresat fizic şi verbal.

Faţă de toate acestea, instanţa apreciază  că cererea  privind arestarea preventivă a inculpaţilor are temei legal, fiind pe deplin  dovedita existenta pericolului pe care  inculpatul îl reprezintă, pericol de natura sa ameninţe  buna desfăşurare a procesului penal in curs , din actele dosarului reiese în mod indubitabil  existenta si persistenta unor indicii grave de vinovăţie ce constituie conform jurisprudenţei CEDO „factori pertinenţi care legitimează o detenţie provizorie”; şi care să fie conformă scopului instituit prin art. 5 al CEDO.

Pentru toate aceste motive, instanţa va admite propunerea procurorului DIICOT şi va lua măsura arestului preventiv faţă de inculpaţii D.I. şi S.B., cercetaţi fiecare pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane prevăzut de art.12 alin.1,2 lit.a din Legea 678/2001, pe o perioadă de 29 zile, începând cu 26.09.2013 şi până la 24.10.2013 inclusiv.

Se va dispune emiterea mandatelor de arestare preventivă a inculpaţilor.

Conform art.192 alin.2 cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare