Răspunderea civilă delictuală în temeiul poliţei de asigurare rca

Răspunderea civilă delictuală, în temeiul poliţei de asigurare RCA.

Dispoziţiile art.50 alin.3 din Legea nr.136/1995 au în vedere doar situaţia în care, în urma accidentului, cauzat de asigurat, sunt provocate, în mod direct, prejudicii materiale şi morale, membrilor familiei asiguratului, implicaţi la rândul lor în accident.  Într-o atare situaţie se naşte, în mod independent de calitatea de soţ sau rudă, un raport juridic obligaţional între autorul faptei şi celelalte subiecte de drept care au suferit prejudicii directe, în urma faptei ilicite comise şi care sunt imputabile titularului asigurării.

art.49 si 50 din Legea nr.135/1996,  art.27 din Ordinul nr.5/2010 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor

( Tribunalul Arad- Secţia civilă - Sentinţa civilă  nr. 267 din  30 ianuarie 2014, pronuntată în  dosar nr.8075/108/2013, definitivă prin neapelare )

Prin Sentinţa civilă nr.267/30 ianuarie 2014, pronuntată în dosar nr.8075/108/2013,a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor C.M si C.S invocată de instanţă din oficiu şi în consecinţă a fost respinsă acţiunea reclamanţilor având ca obiect  despăgubiri morale în cuantum de 100.000 euro .

Pentru a pronunţa această solutie, Tribunalul Arad  a retinut că, reclamanţii, în calitate de soţie, şi  respectiv de fiu, au chemat în judecată pârâta S.C,,OVG,,S.A. solicitând obligarea acesteia la plata sumei de câte 50.000 Euro, în echivalent în lei la data plăţii, pentru fiecare dintre ei, reprezentând daune morale pe motiv că soţul, respectiv tatăl lor, CA a fost implicat într-un accident rutier care a avut loc în data de 30.09.2011, soldat cu moartea acestuia.

 Autoturismul condus de acesta, marca Volkswagen Passat, a fost asigurat la pârâta S.C,,OVG,,S.A conform poliţei de asigurare seria RO/10/U4/CA, nr.8239858 din data de 18.02.2011,cu valabilitate din data de 19.02.11 si până la data de  18.02.2012 .

Din rezolutia din data de 16.09.2013, în Dosarul nr.817/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Orăştie, reiese faptul că, vina în producerea accidentului rutier, apartine exclusiv conducătorului autoturismului, marca Volkswagen Passat, respectiv asiguratului CA decedat în accident, faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

În principiu, asigurarea de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, reprezintă o garanţie a persoanelor vătămate prin accident, şi care aveau deschisă o acţiune în daune împotriva vinovatului de accident ori a moştenitorilor acestuia, că prejudiciul cauzat va fi reparat.

Potrivit art.49 alin.1 din Legea nr.136/1995, „asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule”.

Potrivit art.50 alin.1 din Legea nr.136/1995:,,Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri.

În caz de vătămare corporală/deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât şi pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepţia conducătorului vehiculului respectiv.

3. Se acordă despăgubiri şi în cazul în care persoanele care formulează pretenţii de despăgubiri sunt soţul (soţia) sau persoane care se află în întreţinerea proprietarului ori conducătorului vehiculului asigurat, răspunzător de producerea accidentului.

 Aşadar, pentru a fi antrenată răspunderea asigurătorului faţă de o terţă persoană păgubită, este necesar a se stabili, în prealabil, existenţa unei răspunderi civile a autorului faptei ( asiguratul) faţă de  terţele  persoane.

Acest lucru este cât se poate de firesc, atâta vreme cât răspunderea asigurătorului nu este o răspundere de sine stătătoare, ci asigurătorul este chemat să plătească în locul asiguratului, sumele pe acesta din urmă le datorează terţelor persoane vătămate, în urma faptei comise.

Or, ceea ce se constată din analiza acestor dispoziţii legale si  la starea de fapt din speţă, este că, autorul accidentului Cozac Adrian Ioan, vinovat exclusiv în producerea accidentului rutier, conform rezolutiei din 16.09.2013, dată în Dosarul nr.817/P/2011, nu a cauzat reclamanţilor un prejudiciu, în mod direct, de care să fi fost el ţinut să răspundă, dacă ar mai fi fost în viaţă.

În cauză, nu există un raport juridic obligaţional născut între autorul faptei şi  cei doi reclamanţi, în calitate de terţe persoane vătămate, peste care să se suprapună obligaţia asigurătorului pârât S.C,,OVG,,S.A., derivată din contractul de asigurare, de a repara prejudiciul cauzat acestora de către asigurat.

Dispoziţiile art.50 alin.3 din Legea nr.136/1995 au în vedere  doar situaţia în care, în urma accidentului, cauzat de asigurat, sunt provocate, în mod direct, prejudicii materiale şi morale, membrilor familiei asiguratului, implicaţi la rândul lor în accident. Într-o atare situaţie se naşte, în mod independent de calitatea de soţ sau rudă, un raport juridic obligaţional între autorul faptei şi ceilalţi subiecţi de drept care au suferit prejudicii directe, în urma faptei ilicite comise şi care sunt imputabile titularului asigurării.

Într-o astfel de ipoteză este incident acest text de lege, situaţie în care soţia sau  fiul /rudele celui vinovat de accident, fiind victime directe ale accidentului, dobândesc calitatea de terţă persoană vătămată, în sensul art.48 alin.1 din Legea nr.136/1995.

Domenii speta

Spete similare