Anulare act

Pronunţând sentinţa civilă nr.3921/8.12.2009 Judecătoria Oneşti a respins excepţia tardivităţii formulată de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială comuna B., judeţul Bacău.

A fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta C.M., împotriva pârâţilor Ş.V., P.E., Unitatea Administrat Teritorială comuna B.

Pentru a pronunţa această sentinţă,  a reţinut judecătoria că excepţia tardivităţii este strâns legată de un termen înlăuntrul căruia reclamanta îşi poate valorifica un drept al său. Însă obiectul cererii de faţă este „constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare”, nulitate care poate fi invocată oricând , fiind imprescriptibilă.

Aşa fiind, această excepţie a fost respinsă.

Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că:

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1172/15.06.1999 de către BIROUL NOTAR PUBLIC D.G.ONEŞTI, vânzătorii P.E. şi P.E.au consimţit înstrăinarea către Ş. V., a cotelor părţi indivize de câte ½ din suprafaţa de 1161 mp teren arabil, situat în intravilanul comunei B., sat F., megieşită cu D.C., D.V., Ş. V., L.D., P.P., P.V., la preţul achitat de 1.500.000 lei.

Nulitatea unui act este o sancţiune care intervine în cazul nerespectării condiţiilor sale de valabilitate. Constituie cazuri de nulitate:  nevalabilitatea consimţământului, încălcarea dispoziţiilor privind capacitatea (incapacităţile), nevalabilitatea obiectului, nevalabilitatea cauzei, lipsa formei cerută „ad solemnitatem”.

Reclamanta nu a precizat care condiţie de valabilitate a fost încălcată. Din oficiu, instanţa a constatat că au fost îndeplinite toate condiţiile de fond şi de formă la încheierea contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1172/15.06.1999.

De altfel, atât cumpărătorul Ş. V. (fratele reclamantei), cât şi notarul care a instrumentat această convenţie, au fost subiectul unei plângeri penale formulate de reclamantă, în legătură cu înscrisul sub semnătură privată care a stat la baza încheierii contractului.

Prin rezoluţiile de neîncepere a urmăririi penale nr. 2848/P/2006/29.01.2007 a Parchetului de pe lângă JUDECĂTORIA ONEŞTI şi nr. 37/P/13.05.2008 a Parchetului de pe lângă CURTEA de APEL BACĂU, s-au infirmat susţinerile reclamantei cu privire la comiterea infracţiunilor prev. de art. 298,291, 246 Cod penal de către Ş. V. şi G.D..

Aşa fiind, acţiunea reclamantei va fi respinsă şi se va menţine contractul de vânzare – cumpărare atacat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs d-na M.C.(calea de atac fiind calificată prin încheierea din 15.11.2010 – f.63), solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare, cu motivarea că hotărârea primei instanţe este lovită de nulitate absolută întrucât s-a considerat în mod eronat că acţiunea formulată este o acţiune în constatarea nulităţii, temeiul de drept al acţiunii fiind art.111 Cpc şi că, deşi judecătoria a respins cererea de  administrare a probei testimoniale şi a celei cu expertiză, înscrisurile depuse la dosar au dovedit faptul că vânzarea este nulă întrucât terenul vândut cuprinde şi suprafaţa de 250 mp care aparţinea tatălui recurentei iar preţul, care în chitanţă este menţionat ca fiind de 10.000 lei iar în contractul autentificat de 1.500.000 lei) nu a fost plătit de cumpărător, intimatul-pârât Ş. V. V., împrejurare constatată de parchet.

Legal citaţi (intimata-pârâtă P.E. prin publicitate), intimaţii-pârâţi Ş. V. şi P.E. au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, (f.42,43,50).

La dosarul de recurs au fost depuse înscrisuri în fotocopie (f.21-34, 44-48,57-61,67-72,78-82), din care sunt înscrisuri noi adresele nr.424 şi 425/8.04.2010 întocmite de SJAN Bacău (f.22,23), decizia nr.180/10.05.1980 a Consiliului Popular Bacău şi anexa nr.1 a acestei decizii precum şi planuri de situaţie eliberate o dată cu decizia nr.180/1980 (f.4-28), un memoriu depus în dosarul nr.131/2005 al Tribunalului Bacău, semnat de P.E. (f.32,57), adresa nr.918/19.04.2001 întocmită de Primăria B. (f.58), contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1572/26.08.1999 de BNP G. D. din Oneşti (f.59), transcrieri ale unor mesaje telefonice (f.78,79), carte de identitate şi certificat de naştere ale recurentei (f.80,81).

Examinând actele dosarului, Tribunalul reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oneşti la 6.05.2009 d-na M.C. a chemat în judecată pe Ş. V., P.E. precum şi unitatea administrativ-teritorială a comunei B., solicitând anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP D.G. din Oneşti sub nr.1172/15.06.1999.

Pronunţând decizia civilă nr.36/22.01.2003 în dosarul nr.12021/2002 (f.48,49 dosar judecătorie, f.29,30 dosar recurs) Tribunalul Bacău a admis apelul declarat împotriva sentinţei civile nr.3096/16.09.2002, pronunţată de Judecătoria Oneşti în dosar nr.2639/2002, a anulat sentinţa apelată şi, respingând excepţia autorităţii de lucru judecat, a respins ca nefondată acţiunea prin care reclamanta C.M. a solicitat constatarea nulităţii absolute a actelor de proprietate deţinute de pârâtul Ş. V. şi a actului de vânzare-cumpărare nr.1172/15.06.1999.

S-a reţinut în motivarea deciziei că, în ceea ce priveşte actul de dare în plată, încheiat în anul 1981 şi autorizaţia de construire din acelaşi an, precum şi situaţiile de lucrări, reclamanta nu a făcut nici o dovadă a susţinerilor conform cărora aceste acte sunt lovite de nulitate absolută deoarece atât terenul cât şi construcţia au aparţinut autorului lor comun, defunctul Ş. N. V.

De asemenea, prin decizia civilă nr.321/6.03.2002 pronunţată în dosarul nr.279/2002 (f.24,25 dosar judecătorie, f., respingând recursul declarat de reclamanta C.M. împotriva deciziei nr.1565/14.11.2001 a Tribunalului Bacău, Curtea de apel Bacău a constatat că potrivit actului de dare cu plată autentificat sub nr.672/19.06.1981 şi contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1172/1999 Ş. V. V. este proprietarul suprafeţei de cca. 1.400 mp iar potrivit autorizaţiei nr.19/26.06.1982 acesta a fost autorizat să construiască o locuinţă parter şi etaj şi o anexă gospodărească. Instanţa a arătat în mod expres că nu sunt dovezi la dosar în sensul susţinerilor recurentei că actele prezentate sunt false sau că martorii au dat declaraţii mincinoase.

Or, în cererea dedusă judecăţii în dosarul nr.2390/270/2009, reclamanta invocă nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat în 1999 dată fiind frauda la lege constând în, apreciază reclamanta, faptul că terenul vândut i-a aparţinut tatălui său, Ş. Valeriu.

Înscrisurile depuse la dosar de către recurenta-reclamantă, atât la dosarul primei instanţe cât şi în dosarul de recurs nu fac dovada susţinerilor acesteia, respectiv a faptului că terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.1172/1999, în tot sau în parte, a aparţinut lui Ş. V., administrarea probelor cu martori şi expertiză nefiind utilă soluţionării cauzei, cum în mod corect a apreciat prima instanţă (f.69).

Pe de altă parte, a repune în discuţie valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare nr.1172/1999 pentru acelaşi motiv, respectiv faptul că terenul cumpărat a aparţinut lui Ş. Valeriu, tatăl recurentei C. M. şi al intimatului Ş. V.V., ar însemna nu doar o încălcare a autorităţii de lucru judecat dar şi o înfrângere a principiului securităţii raporturilor juridice, ca element fundamental al preeminenţei dreptului care înseamnă, între altele, că o soluţie dată definitiv într-un litigiu nu trebuie rediscutată, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Stanca Popescu împotriva României prin hotărârea pronunţată la 7.07.2010.

Împrejurarea că ulterior soluţionării irevocabile a cauzelor civile recurenta a formulat şi plângeri penale, soluţiile date fiind de neîncepere a urmăririi penale, întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale (a notarului public G.D. şi a intimatului Ş. V.) nu pot conduce la o altă soluţie, nefiind evidenţiată nici o circumstanţă substanţială şi imperioasă care să justifice redeschiderea unei cauze soluţionată deja în mod irevocabil (nefiind reală susţinerea recurentei potrivit căreia în dosarul penal s-ar fi constatat săvârşirea vreunei infracţiuni).

Nici susţinerile recurentei privind pretinsa schimbare a înţelesului actului juridic nu sunt întemeiate, în mod corect reţinând judecătoria că obiectul acţiunii îl constituie constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare, acţiune imprescriptibilă extinctiv, reţinere care nu este de natură a o vătăma pe recurentă ci, dimpotrivă, având în vedere că, datorită acestei încadrări juridice, prima instanţă a respins excepţia tardivităţii invocată de pârâta comuna B..

Verificând calitatea procesuală pasivă a acestei pârâte, în soluţionarea excepţiei de ordine publică invocată din oficiu, instanţa constată că unitatea administrativ teritorială nu este parte în raportul juridic dedus judecăţii, acesta legându-se doar între semnatarii contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate absolută s-a cerut a fi constatată.

Prin urmare, admiţând recursul doar sub acest aspect, în temeiul art.306 alin.(2), 312 alin.(1) şi (2) cpc, Tribunalul a admis excepţia invocată din oficiu şi a modificat în parte sentinţa recurată în sensul că a respins acţiunea formulată împotriva UAT comuna B., judeţul Bacău, pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acesteia, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Domenii speta

Spete similare