Drepturi băneşti

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată la nr. 5928/13.08.2010 d-na N.U. şi d-nii M.N., V.I. şi B.O.B. au chemat în judecată MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE, PARCHETUL  DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi pârâţii la calcularea şi la plata despăgubirilor echivalente cu diferenţele de drepturi salariale reprezentând sporul de confidenţialitate de 15% din indemnizaţia de încadrare brută lunară acordată fiecărui reclamant, pentru perioada desfăşurată, în sumă actualizată cu rata inflaţiei până la data plăţii efective precum şi la efectuarea menţiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.

În motivarea acţiunii s-a arătat, în esenţă, că reclamanţii au fost discriminaţi, contrar prevederilor art. 16 alin. 1,2 din Constituţia României şi celor ale art. 5, 154 alin. (3) din Codul Muncii, faţă de restul personalului din sistemul bugetar prin neacordarea sporului de confidenţialitate prev. de art. 3 din O.G. 19/2006, de art. 30 alin. 3 din O.G. nr. 137/2000, de art. 15 din O.G. 64/2006, de art. 13 din O.U.G. 57/2000, de art. 20 alin. 3 din L. 656/2002, de art. 13 din O.U.G. nr. 123/2003.

Prin însăşi natura sa, activitatea judiciară implică administrarea sau cel puţin contactul cu informaţii confidenţiale (unele chiar clasificate sau secrete de serviciu), obligaţia instituită de legiuitor în sarcina reclamanţilor reprezentând cauza juridică expresă şi indiscutabilă a obligaţiei sinalagmatice şi a contraprestaţiei unităţii bugetare de plată a drepturilor salariale, a sporului, în sensul art.155 din Codul muncii, prin neacordarea acestui spor reclamanţii fiind în mod evident şi grav discriminaţi, cu înfrângerea dispoziţiilor art.7,23 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, a art.14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a Protocolului nr.12 la această Convenţie, a art.16 alin.!), 20, 53 şi 41 din Constituţia României.

Se arată, de asemenea, în cerere, că prin decizia nr.46 din 15.12.2008 ÎCCJ a stabilit că sporul de confidenţialitate se datorează personalului din unităţile de justiţie iar în ceea ce priveşte prescripţia dreptului la acţiune, în cauză au intervenit mai multe acte de întrerupere a cursului prescripţiei prin ordinele emise de Ministrul Justiţiei pentru plata drepturilor restante, chiar şi pentru personalul care nu deţinea titlu executoriu, respectiv Ordinele nr.903/C/2003, 3/C/2005.

În dovedirea susţinerilor lor, reclamanţii au depus la dosar înscrisuri (f.9-13).

Formulând întâmpinare prin reprezentanţii săi legali (f.15-21), Ministerul Public, Parchetul de pe lângă ICCJ, a solicitat respingerea acţiunii ca prescrisă pentru perioada 23 septembrie 2004 – 13 august 2007, ca lipsită de obiect pentru perioada ulterioară intrării în vigoare a L.220/2009 şi ca inadmisibilă pentru rest, arătându-se în motivare că prin decizia nr.821/3.07.2008 Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art.2 alin.(1) şi alin.(11) precum şi dispoziţiile art.27 din OG nr.137/2000 sunt neconstituţionale iar faţă de dispoziţiile art.166 coroborate cu cele ale art.283 pct.1 lit.c) din Codul muncii, la data înregistrării acţiunii, 13.08.2010, termenul de prescripţie de 3 ani era împlinit pentru pretenţiile privind plata sporului solicitat anterior datei de 13 august 2007. Pentru a opera întreruperea cursului prescripţiei recunoaşterea trebuie să fie neîndoielnică, putând aparţine doar conducătorului instituţiei, o astfel de recunoaştere neavând loc.

Pe de altă parte, se arată în întâmpinare, Curtea Constituţională a constatat existenţa unui conflict juridic între autoritatea judecătorească, pe de o parte, şi Guvernul României şi Parlamentul României, pe de altă parte, arătând că în exercitarea atribuţiilor prevăzute de art.126 alin.(3) din Constituţia României, ICCJ nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituţionalitate al acestora, astfel încât instanţa are obligaţia să dispună soluţionarea cauzei în considerarea respectării dispoziţiilor legale în materie fără a se întemeia pe soluţia dispusă de ICCJ în recursul în interesul legii şi având în vedere prevederile L.330/2009.

În condiţiile în care nu se pot acorda despăgubiri în temeiul OG nr.137/2000, se mai poate discuta despre despăgubiri doar prin raportare la dreptul comun, respectiv la răspunderea civilă, situaţia magistratului fiind asimilabilă cu a oricărui alt salariat şi având, deci, deschisă exclusiv calea unei acţiuni întemeiată pe normele şi principiile răspunderii civile contractuale, instanţa neputând, însă, dispune plata drepturilor băneşti solicitate în situaţia în care, raportat la prevederile OG 22/2002, Ministerul Public va achita obligaţiile de plată din sumele aprobate prin bugetul propriu la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligaţia de plată respectivă.

La rândul său, Ministrul Public a solicitat instanţei să facă aplicarea deciziei nr.46/16.07.2009 a ICCJ, precizând că, fiind o instituţie bugetară, angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor anuale aprobate astfel încât plata sumelor reprezentând indicele de inflaţie se poate face numai prin intervenţia legiuitorului. În ceea ce priveşte cererea de operarea a menţiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, a arătat pârâtul că aceasta est nefondată, faţă de dispoziţiile art.11 alin.(2) din D.92/1976 potrivit cărora singura categorie de drepturi băneşti ce se poate transcrie în carnetele de muncă este retribuţia tarifară de încadrare, precum şi alte drepturi ce se includ în aceasta, sporul solicitat fiind un drept ce se adaugă la retribuţia tarifară şi nu se include în aceasta.

O dată cu întâmpinarea, Parchetul de pe lângă ICCJ a depus la dosar cerere de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice, cerere întemeiată pe dispoziţiile HG 736/2003, art.131 pct.1 din L.304/2004, art.19 din L.500/2002 şi pe cele ale art.3 din OG 22/2002 (f.41,42).

Prin notele scrise înregistrate la 8.03.2011 (f.90,91) acelaşi pârât a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr.1692/D/14.12.2007 , astfel cum a fost modificată prin decizia curţii de Apel Bacău nr.481/2.06.2008 în dosarul nr.2292.1/110/2007.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a formulat întâmpinare în cauză (f.70-77), reiterând apărările Parchetului de pe lângă ICCJ.

La dosar au fost depuse înscrisuri (practică judiciară – f.94-108).

Răspunzând cererii de chemare în garanţie, în numele MFP, DGFP Bacău a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestui minister, reclamanţii neavând cu acesta nici un raport juridic legal sau convenţional de natură să creeze în sarcina sa obligaţia de a plăti drepturile băneşti în discuţie, invocându-se dispoziţiile art.25 din D nr.31/1954 coroborate cu cele ale art.3 pct.81 din HG 34/2009 precum şi art.III din OUG 75/2008 şi Ordinul comun nr.1859/C/2484/26650/131/3774/C din 2008 privind eşalonarea sumelor prevăzute în titlurile executorii emise până la data intrării în vigoare a OUG nr.75/2008 şi făcându-se referire şi la decizia nr.838/27.05.2009 pronunţată de Curtea Constituţională a României.

Analizând actele dosarului, Tribunalul reţine următoarele:

Reclamanţii sunt procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău iar potrivit adresei nr. 184/C/9.08.2010 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău (f. 10) certificatele/autorizaţiile de acces la informaţii clasificate au ca perioadă de valabilitate: 27.09.2004 – 19.08.2012 pentru d-l N.M., 23.09.2004 - 22.12.2012 pentru d-l I.V-le, 23.09.2004 - 27.08.2012 pentru d-l B.F. şi 30.07.2004-16.02.2013 pentru d-na U.N.

Potrivit art.3 din O.G. 19/2006, personalului militar şi funcţionarilor publici cu statut special din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, le-a fost recunoscut dreptul de un spor de 15% pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură cu informaţiile clasificate.

Acelaşi spor a fost prevăzut şi pentru alte categorii de funcţionari publici, prin dispoziţiile art. 15 alin 1 din O.G. nr. 6/2007.

Toate aceste persoane din cadrul personalului din unităţile bugetare inclusiv reclamanţii, sunt parte a unui raport juridic de muncă, guvernat de codul muncii, iar conform art. 26 raportat la art. 1 şi art. 295 alin 2 din acelaşi cod, indiferent de categoria socio-profesională, perioada în care o persoană prestează muncă îi revine obligaţia de confidenţialitate.

Cu privire la natura juridică a acestei obligaţii a reclamanţilor, instanţa reţine că obligaţia de confidenţialitate reprezintă o clauză legală a raportului de muncă al acestora, o clauză obligatorie, indiferent dacă raportul de muncă este tipic sau atipic.

Având în vedere că raportul de muncă are întotdeauna un caracter sinalagmatic obligaţiei de confidenţialitate îi corespunde o contraprestaţie a unităţii bugetare, de plată a sporului salarial corespunzător îndeplinirii obligaţiei.

Obligaţia de confidenţialitate constituie o noţiune juridică şi legislativă largă, care este recunoscută de lege tuturor celor care prestează activităţi în temeiul unui raport de muncă, indiferent de felul raportului de muncă şi al funcţiei deţinute.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat decizia în interesul legii nr.46 în dosarul nr.27/2008 stabilind că judecătorii, procurorii, magistraţii asistenţi precum şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidenţialitate de 15% calculat la indemnizaţia brută lunară, respectiv salariul de bază lunar, decizia fiind obligatorie potrivit art.329 alin.3 Cpc, nemodificat până la data pronunţării prezentei, decizia Curţii Constituţională din 27.05.2009 neavând relevanţă sub acest aspect, statuând în termeni generali că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituţionalitate al acestora, fără a aduce atingere, deci, deciziilor anterioare pronunţate în interesul legii.

Prin sentinţa civilă nr.1692/D/14.12.2007, astfel cum a fost modificată prin decizia curţii de Apel Bacău nr.481/2.06.2008 în dosarul nr.2292.1/110/2007 (f.94-107) a fost respinsă acţiunea prin care, alături de alţi procurori din cadrul parchetelor din judeţul Bacău, reclamanţii au solicitat obligarea pârâţilor Parchetul de pe lângă ICCJ, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău la plata drepturilor reprezentând sporul de confidenţialitatea de 15% începând cu anul 2004 şi pentru viitor, în valoarea actualizată cu rata inflaţiei de la data naşterii dreptului la acţiune şi până la executarea hotărârii.

Potrivit art.1201 cod civil este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată  aceeaşi cauză şi este între aceleaşi persoane, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate, condiţii îndeplinite în cauza dedusă judecăţii, astfel încât, în temeiul art.163 Cpc, admiţând excepţia, instanţa va constata autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr.1692/D/14.12.2007 şi, admiţând în parte acţiunea, va obliga pârâţii să plătească reclamanţilor drepturile salariale constând în sporul de 15% din indemnizaţia de încadrare brută lunară începând cu 16.07.2009, data publicării deciziei nr.46/2008 pronunţate de ICCJ în dosar nr.27/2008 (f.11-13) şi până la data de 31.12.2009, respectiv până la data intrării în vigoare a L.330/2009, în valoarea actualizată cu rata inflaţiei de la data naşterii dreptului la acţiune şi până la executarea hotărârii, având în vedere dispoziţiile art. 1082, 1084 Cod civil şi art. 161 alin. 4 din Codul muncii.

Faţă de dispoziţiile art. 1 din O.U.G 22/2002, ale art.3 alin.1 pct.2 din HG 208/2005, instanţa va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Ministerul Finanţelor Publice şi va obliga această instituţie să aloce sumele necesare efectuării plăţii drepturilor salariale în discuţie.

În ceea ce priveşte cererea reclamanţilor privind efectuarea de menţiuni în carnetele de muncă, instanţa constată că potrivit  art. 11 alin.(2) din Decretul nr.92/1976 actele pe baza cărora se fac înscrieri în carnet, privind activitatea desfăşurată, vor cuprinde: denumirea unităţii şi perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere şi de încetare a raportului de munca, precum şi precizarea modului de încadrare - pe durata nedeterminată sau determinată, prin transfer în interesul serviciului sau la cerere -, în toate cazurile cu menţionarea temeiurilor legale pe baza cărora a avut loc încadrarea, modificarea sau încetarea contractului de munca; de asemenea, în acte se vor menţiona şi funcţia, meseria sau specialitatea exercitată, retribuţia tarifară de încadrare (s.n.), precum şi alte drepturi ce se includ în aceasta şi, după caz, locurile de munca cu condiţii deosebite care dau dreptul la încadrarea în grupele 1 şi 2 de munca la pensie.

Cum sporul solicitat nu se include în retribuţia tarifară de încadrare, ci se adaugă la aceasta, cererea reclamanţilor va fi respinsă.

Domenii speta

Spete similare