Fond funciar

Pronunţând sentinţa civilă nr.202/25.01.2011 Judecătoria Moineşti a admis acţiunea reclamanţilor C.N. şi C.M. formulată de reclamanţii C.N. şi C.M. domiciliaţi în Comăneşti, în contradictoriu cu Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Comăneşti şi Comisia Judeţeană Bacău pentru stabilirea dreptului de proprietate.

 Au fost obligate pârâtele să despăgubească pe reclamanţi pentru suprafaţa de teren de 300 mp situată în intravilan  Comăneşti .

 Au fost obligate pârâtele să restituie în natură şi pe vechiul amplasament suprafaţa de 127 mp teren situat în Comăneşti,jud.Bacău, cu vecinii : N-str. G., E-C.N. , S-Primăria Comăneşti ,V-Primăria Comăneşti.

S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, a reţinut judecătoria că, „conform certificatului de moştenitor nr.301/03.04.1972 (fila 5) C.M. are calitatea de moştenitor legal şi testamentar pentru suprafaţa de 537 mp teren construcţie , situat în Comăneşti ,  pe care se află o casă din lemn.

În data de 26.01.1998, C.N. şi M.solicită reconstituirea dreptului de proprietate asupra 537 mp , în calitate de moştenitori.

Prin referatul de la fila 25 dosar, rezultă că prin Decretul de expropriere nr.440/1986 casa a fost demolată , s-a trecut în proprietatea statului suprafaţa de 300 mp , care este afectat de blocuri şi spaţii verzi dintre acestea.

Comisia Locală Comăneşti a fost de acord ca în schimbul terenului de 300 mp să fie dată reclamanţilor suprafaţa de 110 mp care la data respectivă era proprietatea Consiliului Local, propunere trimisă spre validare prin Ordin al Prefectului.

Cu toate acestea , prin Ordinul Prefectului , li se respinge cererea pentru suprafaţa de 110 mp deoarece sunt aplicabile prevederile art.5 din Legea 18/1991.

În art. 5 din Legea 18/1991, se arată că aparţin domeniului public terenurile pe care sunt amplasate construcţii de interes public, pieţe, căi de comunicaţii, reţele stradale şi parcuri publice, porturi şi aeroporturi, terenurile cu destinaţie forestieră, albiile râurilor şi fluviilor, cuvetele lacurilor de interes public, fundul apelor maritime interioare şi al mării teritoriale, ţărmurile Marii Negre, inclusiv plajele, terenurile pentru rezervaţii naturale şi parcuri naţionale, monumentele, ansamblurile şi siturile arheologice şi istorice, monumentele naturii, terenurile pentru nevoile apărării sau pentru alte folosinţe care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care, prin natura lor, sunt de uz sau interes public.

Terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile. Ele nu pot fi introduse in circuitul civil decât dacă, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public.

Prin adeverinţa comunicare datată 14.11.2000 , emisă de Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din Comăneşti, se comunica reclamantului că pentru suprafaţa de 237 mp nu i se poate reconstitui dreptul de proprietate deoarece se află construite blocuri , amenajări de interes public ,urmând să fie propus pentru despăgubiri .

Prin s.c. nr.244/09.2004 pronunţată de Judecătoria Moineşti (fila 6), s-a încheiat o tranzacţie între Primăria Comăneşti şi familia C., în sensul că suprafaţa de 160 mp va rămâne în proprietatea Primăriei Comăneşti, reclamanţii vor primi 160 mp din terenul care li se cuvine şi 110 mp din terenul Primăriei.

Prin adresa nr.40095/26.05.2010 , Primăria Comăneşti arată că din suprafaţa de 300 mp teren expropriat numai 110 mp este liber de construcţii , pentru diferenţa de 237 mp s-a tranzacţionat conform s.c. nr.244/09.2004 pronunţată de Judecătoria Moineşti (fila 21 dosar).

Conform expertizei topo efectuată în cauză ce nu a fost contestată de părţi,  s-a concluzionat că pentru suprafaţa de 300 mp nu s-a primit teren în schimb deşi a existat un astfel de acord cu Primăria Comăneşti, iar pentru suprafaţa de 127 mp care aparţine reclamantului , nu i s-a atribuit deşi nu s-au emis titluri de proprietate altor persoane , este liberă de sarcini.

Potrivit disp.art.2 alin.1 din Legea nr.1/2000 republicata, „reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, daca acestea nu au fost atribuite legal altor persoane” iar în conformitate cu prevederile disp.art.3 alin. 4 din acelaşi act normativ „în situaţia în care reconstituirea dreptului de proprietate nu se poate face integral, se vor acorda despăgubiri pentru diferenţa de teren neretrocedat”.

Potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin HG nr. 890/2005: “In situaţiile în care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibila, fostului proprietar sau moştenitorilor acestuia li se va oferi, un alt amplasament situat în aceeaşi localitate sau într-o localitate învecinată. Oferta va fi trimisa persoanelor îndreptăţite prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire iar termenul în care răspunsul la ofertă trebuie dat nu poate fi mai mic de 7 zile de la data primirii ofertei de teren pe alt amplasament. In cazul în care fostul proprietar sau moştenitorii acestuia nu accepta amplasamentul oferit, comisia locala va trebui sa formuleze o alta ofertă în termen de 30 de zile, dacă persoanele îndreptăţite nu optează pentru primirea de despăgubiri.

Art.l din Protocolul 1 (CEDO) garantează dreptul de proprietate, limitările aduse acestui drept trebuind să urmărească un scop legitim, să fie proporţionale cu acest scop, să nu afecteze însăşi substanţa dreptului. Jurisprudenţa CEDO s-a pronunţat, în mod constant, împotriva limitării în timp a exercitării dreptului de retrocedare, considerând o astfel de limitare excesivă şi disproporţionată faţă de scopul urmărit. Prevederile CEDO prevalează asupra reglementarilor interne, judecătorul naţional fiind obligat să le aplice prioritar, chiar împotriva normelor interne.

În conformitate cu art.1 din Protocolul 1 adiţional la Conventie, „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional”.

Împotriva sentinţei pronunţate de judecătorie a declarat recurs, prin reprezentantul său legal, Comisia Locală Comăneşti solicitând casarea în întregime a hotărârii şi în rejudecare respingerea acţiunii formulate de reclamanţi cu motivarea că în mod greşit prima instanţă a obligat recurenta să plătească despăgubiri având în vedere că terenul în cauză se află în proprietatea unităţii administrativ-teritoriale Comăneşti, astfel încât reclamanţii ar fi trebuit să se adreseze Comisiei de aplicare a L.10/2001. S-a arătat, de asemenea, în motivele de recurs, că reclamanţii au fost expropriaţi cu suprafaţa de 537 mp, în decretul de expropriere fiind menţionată, însă, doar suprafaţa de 300 mp, din această ultimă suprafaţă doar 110 mp fiind teren liber de construcţii la care reclamanţii nu mai au dreptul întrucât nu au formulat în termen legal plângere împotriva Ordinului Prefectului nr.207/2.08.2002, astfel încât ar fi îndreptăţiţi să primească 317 mp (190 mp diferenţa între 300 mp şi 110 mp, la care se adaugă 237 mp suprafaţă care nu a fost prinsă în decretul de expropriere).

Formulând întâmpinare, intimaţii-reclamanţi au solicitat respingerea recursului ca nefondat cu motivarea că deşi are teren liber Primăria Oraşului Comăneşti refuză să facă aplicarea art.10 alin.1 din HG 890/2005, încălcând astfel şi art.1 din Protocolul 1 la CEDO.

În recurs nu au fost administrate probe.

 Examinând actele dosarului, Tribunalul reţine următoarele:

D-na M. C. şi d-l N. C. au deţinut în Comăneşti o locuinţă şi suprafaţa de 537 mp, urmare a Decretului nr.440/1986 casa fiind demolată iar terenul trecând în proprietatea statului, proprietarii fiind despăgubiţi doar pentru construcţii (f.3,25 dosar judecătorie).

Solicitând să se judece cu cele două comisii de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor (f.14 dosar judecătorie) reclamanţii recurg, implicit, la procedura de reconstituire reglementată de dispoziţiile L.18/1991, or, potrivit art. 8 alin.(1) acest act normativ are în vedere stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept în timp ce imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condiţiile prevăzute de L.10/2001 (art. 1 alin.(1).

Apreciind că intimaţii-reclamanţi se află în situaţia reglementată de dispoziţiile celui de-al doilea act normativ menţionat, cererea lor neputând fi soluţionată prin raportare la dispoziţiile L.18/1991, în temeiul art.312 alin.(1) şi (2) Cpc, Tribunalul va admite recursul, va modifica în tot sentinţa recurată în sensul respingerii acţiunii ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare