Carte funciară

Decizie 243 din 21.09.2010


Prin sentinţa civilă nr.1593/24.02.2010 a Judecătoriei Bacău, pronunţată în dosarul nr.6670/180/2009, s-a respins plângerea formulată de petentul M.F. în contradictoriu cu intimata A.F.P. BACĂU împotriva încheierii nr.12319/22.04.2009 a O.P.C.I. şi a procesului – verbal de sechestru nr.49414/22.04.2009.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a arătat că petentul deţine un debit de 1821 lei, care nu a fost acoperit şi pentru care s-a pornit executarea, emiţându-se procesul – verbal de sechestru. A arătat instanţa de fond că debitorul – petent nu a făcut dovada achitării debitului prin înscrisurile depuse, astfel încât măsura sechestrului este întemeiată, raportat la art.129 alin.2 din O.G. nr.92/2003. Susţinerile debitorului de aplicare a măsurii sechestrului pentru un bun indiviz, nu au fost primite de instanţa de fond întrucât, din cuprinsul procesului – verbal de sechestru, rezultă instituirea măsurii provizorii doar pe cota sa parte din bunul devălmaş.

Raportat la plângerea formulată de petent împotriva încheierii nr.12319/2009, instanţa a reţinut că aceasta este neîntemeiată şi nu se poate dispune radierea notării întrucât sunt incidente dispoziţiile srt.129 alin.8 din O.G. nr.92/2003, potrivit cărora notarea procesului-verbal de sechestru se face, conform legii, prin comunicarea unui exemplar către B.C.P.I..

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, petentul.

În susţinerea apelului, apelantul a arătat că sentinţa instanţei de fond este neîntemeiată deoarece formele de executare sunt abuziv emise, apelantul începând achitarea debitului, în tranşe lunare ca urmare a popririi înfiinţate. Pe de altă parte, apelantul a arătat că nu există nici un pericol de sustragere de la plată, mai ales având în vedere disproporţia existentă între valoarea bunului urmărit şi cuantumul debitului. Prin instituirea sechestrului s-au încălcat şi art.154 pct.3 din OG nr.92/2003, care opresc de la executare spaţiul minim de locuit al debitorului.

În susţinerea apelului s-au depus înscrisuri.

Intimata A.F.P. Bacău a formulat întâmpinare prin care a arătat că suma de 1821 lei datorată de către apelant este neachitată şi ca urmare, în condiţiile art.145 OG nr.92/2003, s-a început executarea instituindu-se sechestru.

În aplicarea dispoziţiilor art.58 alin.2 din Legea nr.7/1996 s-a impus şi notarea în cartea funciară.

Analizând motivele de apel invocate şi din oficiu, tribunalul reţine că apelul este fondat pentru următoarele considerente :

Potrivit procesului – verbal de sechestru nr.49414/21.04.2009 s-a instituit sechestru asupra bunurilor imobile ale debitorului – apelant M.F., în temeiul art.154 alin.5 OG nr.92/2003 şi în considerarea titlurilor executorii: nr.43001000021844/18.04.2007,nr.4301000240346/15.01.2008,nr.43010000888561/11.07.2008,nr.43010001275354/25.09.2008,nr.43010007641563/20.03.2009.

Din sentinţa civilă nr.4479/30.04.2009 a Judecătoriei Bacău, sentinţă rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.301/17.11.2009 a Tribunalului Bacău, rezultă că doar titlul executoriu nr.43010001275353/25.09.2008 îl priveşte pe M.F. celelalte vizându-l pe M.C. şi, în consecinţă cererea de menţinere a popririi a fost respinsă. Titlul executoriu nr.430100012753/2008 nu este însă vizat de respectivul proces-verbal de sechestru, în schimb se regăseşte titlul executoriu nr.43001000021844/2007, titlul cu privire la care s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că nu-l priveşte pe debitorul în cauză.

Pe de altă parte, astfel cum rezultă din însuşi procesul-verbal de sechestru contestat, acesta a fost emis în temeiul art.154 din OG nr.92/2003, dispoziţii potrivit cărora sunt supuse executării silite bunurile imobile proprietatea debitorului şi în situaţia deţinerii unor bunuri în proprietate comună cu alte persoane, executarea silită se întinde numai asupra bunurilor atribuite debitorului în urma partajului judiciar, respectiv a sultei.

Potrivit contractului nr.3329/1991 ( fila 34 dosar fond) rezultă că imobilul supus executării este proprietatea comună a lui M.F. cu M.E., bunul neputând fi executat decât ulterior partajului judiciar şi cu respectarea dispoziţiilor art.142 din OG nr.92/2003.

Ca urmare, instanţa va admite apelul şi va schimba sentinţa apelată în sensul anulării procesului – verbal de sechestru şi pe cale de consecinţă, tribunalul urmează a admite şi plângerea împotriva încheierii de notare a procesului – verbal de sechestru.