Procedura insolvenţei. Executarea hotărârii de atragere a răspunderii organelor de conducere în cazul în care la masa credală sunt înscrise şi creanţe bugetare

Procedura insolvenţei. Executarea hotărârii de atragere a răspunderii organelor de conducere în cazul în care la masa credală sunt înscrise şi creanţe bugetare

O.G. nr. 92/2003 republicată, art. 136

Legea nr. 85/2006, art. 142

În conformitate cu art. 136 din Codul de procedură fiscală, în cazul în care debitorul nu îşi plăteşte de bunăvoie obligaţiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, vor proceda la acţiuni de executare silită, potrivit acestui cod, organele care administrează creanţe fiscale fiind abilitate să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii şi să efectueze procedura de executare silită.

Pentru efectuarea procedurii de executare silită este competent organul de executare în a cărui rază teritorială se găsesc bunurile urmăribile, coordonarea întregii executări revenind organului de executare în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul sau organul de executare competent, desemnat potrivit art. 33, după caz, iar dacă executarea silită se face prin poprire, aplicarea măsurii de executare silită se va face de către organul de executare coordonator.

Ca regulă, executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 se efectuează de către executorul judecătoresc, conform Codului de procedură civilă, după închiderea procedurii insolvenţei sumele rezultate din executare urmând să fie repartizate de acesta, în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanţe pus la dispoziţia sa de către lichidator.

Totuşi, în cazul în care, potrivit legii, s-a dispus atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, în conformitate cu dispoziţiile cap. IV din Legea privind procedura insolvenţei, şi pentru creanţe fiscale, prin derogare de la prevederile art. 142 din Legea nr. 85/2006, executarea silită se efectuează de organul de executare în condiţiile Codului de procedură fiscală.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia comercială, decizia civilă nr. 658 din 16 septembrie 2008

Prin sentinţa civilă nr. 375 din 21 februarie 2008 pronunţată în dosarul nr. 4151/30/2007 Tribunalul Timiş a admis cererea de antrenare a răspunderii personale patrimoniale a administratorului S.G., obligându-l pe acesta la plata, în favoarea creditorilor cuprinşi în tabelul de creanţe, a sumei de 850.366,35 lei reprezentând pasivul stabilit în cauză, urmărindu-se la executare dispoziţiile art. 142 din Legea nr. 85/2006. Totodată, prima instanţă a dispus închiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoarea S.C. C S.R.L. Timişoara, radierea acesteia din registrul comerţului, descărcarea lichidatorului judiciar S.C.P. G I.P.U.R.L. Timişoara de îndatoriri sau responsabilităţi şi notificarea sentinţei debitoarei, administratorului S.G., creditoarelor S.C. R S.R.L. Sibiu, D Timişoara, A Bucureşti, A Timişoara, D Timiş şi Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Timiş pentru efectuarea menţiunii de radiere, precum şi pentru publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea D Timişoara solicitând, în temeiul art. 3041 şi 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, modificarea sentinţei atacate în sensul ca executarea silită a hotărârii de atragere a răspunderii fostului administrator social să se facă în conformitate cu prevederile art. 136 alin. (6) din Codul de procedură fiscală.

În motivarea recursului s-a arătat că sentinţa primei instanţe a fost dată cu aplicarea greşită a legii. Astfel, prin dispozitivul hotărârii pronunţate instanţa de fond a dispus ca în executarea silită a patrimoniului fostului administrator al societăţii debitoare S.G. să se urmărească dispoziţiile art. 142 din Legea nr. 85/2006, fără a ţine seama de faptul că D. Timişoara, din cadrul A. Bucureşti, este o instituţie bugetară, care procedează la executarea silită în conformitate cu dispoziţiile speciale ale O.G. nr. 92/2003. Potrivit acestei ordonanţe, în situaţia în care s-a dispus atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, prin derogare de la art. 142 din Legea nr. 85/2006, executarea silită se efectuează de organul de executare în condiţiile Codului de procedură fiscală, sens în care instanţa a limitat prin sentinţa recurată posibilităţile autorităţii vamale de a executa silit creanţa, încălcând dispoziţiile menţionate.

Prin decizia civilă nr. 658 din 16 septembrie 2008 Curtea de Apel Timişoara, admiţând recursul creditoarei D. Timişoara, a modificat în parte hotărârea atacată în sensul că a înlăturat din dispozitiv menţiunea referitoare la executarea în conformitate cu dispoziţiile art. 142 din Legea nr. 85/2006, menţinând-o în rest.

Pentru a hotărî astfel instanţa de control judiciar a reţinut că, în fapt, prin sentinţa recurată judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Timiş a dispus şi antrenarea răspunderii fostului administrator al societăţii debitoare considerându-l vinovat de ajungerea persoanei juridice în stare de insolvenţă, iar în vederea urmăririi şi realizării creanţelor declarate şi admise la masa credală a falitei a indicat drept temei legal art. 142 din Legea nr. 85/2006.

De altfel, aceasta este şi singura critică adusă de creditoarea D Timişoara sentinţei civile nr. 375 din 21 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 4151/30/2007, în sensul că greşit s-a menţionat în dispozitiv faptul că la executarea hotărârii de atragere a răspunderii patrimoniale a fostului administrator social, în persoana numitului S.G., se vor urmări prevederile art. 142 din Legea insolvenţei.

Potrivit textului menţionat, executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. (1) se efectuează de către executorul judecătoresc, conform Codului de procedură civilă. După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanţe pus la dispoziţia sa de către lichidator.

Instituţia creditoare consideră că în mod nelegal judecătorul-sindic a dispus ca, la punerea în executare a hotărârii de antrenare a răspunderii pârâtului intimat S.G. pentru suma de 850.366,35 lei reprezentând pasivul debitoarei S.C. C S.R.L. Timişoara stabilit de lichidatorul desemnat în cauză, să se urmărească prevederile art. 142 din Legea insolvenţei, întrucât, în conformitate cu art. 136 din Codul de procedură fiscală, în cazul în care debitorul nu îşi plăteşte de bunăvoie obligaţiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, vor proceda la acţiuni de executare silită, potrivit acestui cod, organele care administrează creanţe fiscale fiind abilitate să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii şi să efectueze procedura de executare silită. Pentru efectuarea procedurii de executare silită este competent organul de executare în a cărui rază teritorială se găsesc bunurile urmăribile, coordonarea întregii executări revenind organului de executare în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul sau organul de executare competent, desemnat potrivit art. 33, după caz, iar dacă executarea silită se face prin poprire, aplicarea măsurii de executare silită se va face de către organul de executare coordonator. În cazul în care, potrivit legii, s-a dispus atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, în conformitate cu dispoziţiile cap. IV din Legea privind procedura insolvenţei, şi pentru creanţe fiscale, prin derogare de la prevederile art. 142 din Legea nr. 85/2006, executarea silită se efectuează de organul de executare în condiţiile Codului de procedură fiscală.

Faţă de claritatea textului, critica recurentei este întemeiată, judecătorul-sindic în mod nejustificat dispunând, contrar voinţei exprese a legiuitorului, exprimată prin norma juridică derogatorie cuprinsă în alin. (6) al art. 136 din O.G. nr. 92/2003, republicată, cu modificările ulterioare, ca la executarea silită a hotărârii de atragere a răspunderii fostului administrator social să se urmeze prevederile art. 142 din Legea nr.  85/2006, deşi între sumele înscrise în tabelul de creanţe al debitoarei falite S.C. C S.R.L. Timişoara se regăsesc, fără putinţă de tăgadă, şi creanţe bugetare.

Ca atare, atâta vreme cât legiuitorul a dorit ca la executarea creanţelor cuvenite bugetului de stat să se deroge de la dispoziţiile generale referitoare la punerea în executare a hotărârii judecătorului-sindic având ca obiect atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societăţii supusă procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, precum şi a oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului, în sensul ca organele fiscale de executare, competente potrivit art. 33 din O.G. nr. 92/2003, să procedeze la acţiuni de executare silită în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală, şi nu cu cele ale Cărţii V a Codului de procedură civilă, lucru care rezultă fără echivoc din redactarea alin. 6 a art. 136 din ordonanţă – „(...) prin derogare de la prevederile art. 142 din Legea nr. 85/2006, executarea silită se efectuează de organul de executare în condiţiile prezentului cod” – Curtea  apreciază că prima  instanţă, numai cu nesocotirea voinţei legiuitorului şi cu încălcarea flagrantă a prevederilor legale mai sus citate a dispus ca la punerea în executarea a sentinţei civile nr. 375/21.02.2008 a Tribunalului Timiş să se urmărească dispoziţiile art. 142 din Legea insolvenţei, ceea ce atrage incidenţa cazului de recurs de la pct. 9 al art. 304 din Codul de procedură civilă, invocat, de altfel, chiar de creditoarea recurentă.

Faţă de cele reţinute, sentinţa atacată fiind dată cu aplicarea greşită a legii, iar recursul instituţiei creditoare fondat, văzând şi prevederile art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, Curtea a dispus admiterea căii de atac.

Domenii speta

Spete similare