Anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor. Contract de vânzare-cumpărare. Condiţii

Anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor. Contract de vânzare-cumpărare. Condiţii

Legea nr. 64/1995 republicată, art. 60, art. 61 alin. (1) lit. b) şi c) Legea nr. 85/2006, art. 79, art. 80 alin. (1) lit. b) şi c)

Pentru admisibilitatea unei acţiuni în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 80 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006 se cere îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: 1) transferul unui bun de către un terţ, în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii; 2) intenţia tuturor părţilor contractante de a sustrage bunul de la o eventuală urmărire sau de a leza în orice fel drepturile creditorilor. Ca atare, trebuie dovedită existenţa unui concert fraudulos, prezumţia de fraudă fiind practic instituită doar în privinţa debitorului, nu şi în privinţa unei acţiuni frauduloase concertate.

Legea insolvenţei permite anularea operaţiunilor comerciale încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii dacă sunt făcute în paguba creditorilor. Or, în speţă, preţul obţinut din vânzarea bunurilor, prin efectul subrogaţiei reale, a intrat în patrimoniul debitoarei, astfel că nu este îndeplinită condiţia de fraudare a intereselor creditorilor.

Împrejurarea că lichidatorul nu a găsit chitanţele de plată a preţului nu instituie o prezumţie de rea-credinţă în sarcina părţilor contractante, cum eronat susţine recurenta, în condiţiile în care elementul bunei-credinţe, care joacă un rol atât de mare în asumarea şi executarea obligaţiilor civile, se estompează în dreptul comercial, care preferă să ia în considerare regularitatea obiectivă a situaţiei juridice.

Pe de altă parte, dacă s-ar presupune, contrar celor înscrise în actul autentic de vânzare-cumpărare a imobilului, că preţul acestui bun nu a fost plătit de către cumpărător aceasta nu constituie un motiv de anulare a transferului patrimonial contestat, ci, raportat la prevederile de drept comun, practicianul ar fi avut posibilitatea, printre altele, să ceară desfiinţarea convenţiei încheiate, ţinând seama de reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor părţilor din contractele sinalagmatice.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia comercială, decizia civilă nr. 709 din 23 septembrie 2008

Notă: Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare a fost abrogată prin Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006.

Prin sentinţa civilă nr. 188 din 6 februarie 2008 pronunţată în dosarul nr. 3510/108/2006 judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Arad a respins acţiunea lichidatorului judiciar S.C. C I.P.U.R.L. Arad împotriva pârâtelor S.C. P S.R.L. Arad, în faliment, reprezentată de administratorul special L.S., şi S.C. A S.R.L. Arad, având ca obiect anulare de acte frauduloase.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a apreciat că reclamanta nu a dovedit existenţa condiţiilor necesare anulării transferurilor patrimoniale potrivit dispoziţiilor art. 60 şi 61 alin. 1 lit. b) şi c) din Legea nr. 64/1995, modificată şi completată, respectiv art. 79 şi 80 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 85/2006. Probele administrate în cauză contrazic susţinerile reclamantei privitoare la inexistenţa unui contract de vânzare-cumpărare pentru bunurile în litigiu, deoarece pentru imobilul înscris în C.F. nr. 64126 Arad, constând în teren în suprafaţă de 1.235 mp., părţile au încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1372/16 aprilie 2003 la Biroul Notarului Public F.P., iar pentru restul bunurilor mobile, facturile în litigiu, semnate de reprezentanţii legali ai părţilor şi aflate la dosar, dovedesc acordul acestora pentru transferul dreptului de proprietate, dispoziţiile legale în materie nepretinzând consemnarea acordului de voinţă în formă autentică, lichidatorul nefăcând vreo dovadă privitor la caracterul fraudulos al acestor acte determinat de intenţia părţilor de a sustrage bunurile de la urmărirea lor de către creditori.

Împotriva sentinţei civile de mai sus a declarat recurs lichidatorul judiciar S.C. C I.P.U.R.L. Arad, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, solicitând modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de anulare a actelor juridice translative de proprietate.

Prin decizia civilă nr. 709 din 23 septembrie 2008 Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondat recursul formulat de practician împotriva sentinţei civile nr. 188 din 6 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 3510/108/2006 în contradictoriu cu pârâtele intimate S.C. P S.R.L. Arad, reprezentată prin administratorul special L.S., şi S.C. A S.R.L. Arad.

În considerente s-a arătat că actele frauduloase sunt cele săvârşite cu rea-credinţă, în scopul de a leza creditorii şi de a obţine pentru sine sau pentru o altă persoană un folos necuvenit. De regulă, ele se săvârşeşte cu complicitatea altei persoane, dar este posibilă şi săvârşirea de către debitor singur.

Potrivit art. 60 din Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările ulterioare, administratorul sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.

Cazurile de la literele b) şi c) ale art. 61, care au fost invocate de practicianul reclamant drept temei legal al cererii sale introductive, astfel cum a fost ea precizată ulterior, prevăd că administratorul sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate prin operaţiuni comerciale în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, şi prin acte încheiate, în aceeaşi perioadă, cu intenţia tuturor părţilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile.

În primul rând este de reţinut că în cererea de recurs lichidatorul debitoarei S.C. P S.R.L. Arad nu a invocat decât art. 80 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006, act normativ care a abrogat in integrum fosta Lege a reorganizării judiciare şi a falimentului, şi care se aplică astfel în litigiul de faţă, întreaga motivare a recursului fiind centrată pe acest caz de anulare a pretinsului transfer fraudulos.

În al doilea rând se impune remarcat faptul că vânzările contestate au fost încheiate înainte de înregistrarea cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă faţă de societatea debitoare şi chiar înainte de înregistrarea oricărei cereri formulate de creditori faţă de aceasta, astfel că nu se poate susţine cu temei că prin respectivele tranzacţii cele două societăţi contractante ar fi urmărit diminuarea frauduloasă a patrimoniului debitoarei. Articolul 61 din Legea nr. 64/1995, republicată, permite anularea operaţiunilor comerciale încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii dacă sunt făcute în paguba creditorilor. Or, în speţă, preţul obţinut din vânzarea bunurilor, prin efectul subrogaţiei reale, a intrat în patrimoniul debitoarei, astfel că nu este îndeplinită condiţia de fraudare a intereselor creditorilor. Pe de altă parte, aşa cum s-a arătat mai sus, la momentul încheierii vânzărilor societatea debitoare se afla în cursul desfăşurării normale a activităţii sale, iar în conformitate cu art. 63 din lege, prin excepţie de la dispoziţiile art. 61, nu se va putea cere anularea unui transfer cu caracter patrimonial făcut de debitor în cursul desfăşurării normale a activităţii sale.

Din analiza art. 80 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006 rezultă că pentru admisibilitatea unei asemenea acţiuni în anulare se cere îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: 1) transferul unui bun de către un terţ, în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii; 2) intenţia tuturor părţilor contractante de a sustrage bunul de la o eventuală urmărire sau de a leza în orice fel drepturile creditorilor.

În speţă, cea de-a doua condiţie – a intenţiei comune la fraudare – nu a fost demonstrată şi, contrar susţinerilor recurentei, ea nu rezultă din acte sau fapte de natură a atrage o asemenea concluzie.

Specificul acţiunii întemeiate pe acest text, în raport cu cele precedente şi consecutive, constă în existenţa unui concert fraudulos între debitor şi partenerii săi, toţi fiind animaţi de intenţia de a-i leza pe creditori prin sustragerea unui bun din sfera celor urmărite în temeiul gajului general al creditorilor.

Spre deosebire de situaţia reglementată de art. 79, potrivit căruia administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul pot introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor  creditorilor, în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, în cazul actelor la care se referă dispoziţiile art. 80 alin.1 lit. c) toate părţile actului, atât debitorul, cât şi partenerii săi în acel act, trebuie să fie animaţi de intenţia de a-i leza pe creditori prin sustragerea unui bun din sfera celor urmăribile în temeiul gajului general al  creditorilor. Ca atare, în acest ultim caz trebuie dovedită existenţa unui concert fraudulos, prezumţia de fraudă fiind practic instituită doar în privinţa debitorului, nu şi în privinţa unei acţiuni frauduloase concertate.

Simplul fapt că aceeaşi persoană fizică a semnat în faţa notarului public actul autentic de vânzare-cumpărare a imobilului situat în loc. Arad, înscris în C.F. nr. 64126 Arad, sub nr. top. 3109/a.1.16.2/b/3, atât în numele societăţii vânzătoare, cât şi în numele societăţii cumpărătoare, nu poate determina concluzia intenţiei de fraudare, care trebuie dovedită şi nu prezumată. Dacă intenţia de fraudare ar fi fost prezumată de lege, atunci sancţiunea aplicată actului juridic era nulitatea absolută şi nu relativă, iar cel ce a invocat-o trebuia să demonstreze numai dubla calitate a acelei persoane, lucru pe care legiuitorul nu l-a dorit.

Împrejurarea, reală de altfel, că intimata S.C. A S.R.L. Arad, cumpărătoarea bunurilor, a fost constituită la data de 8 iunie 1994 nu prezintă nicio relevanţă juridică în cauză în condiţiile în care afirmaţiile recurentei în sensul că această persoană juridică ar fi fost înfiinţată numai pentru astfel de operaţiuni, astfel cum reiese din adresa nr. 216845/24.05.2007 a Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Arad, adresă care nu se regăseşte nici la dosarul de primă instanţă şi nici la dosarul de recurs, sunt nedovedite în vreun fel. Într-adevăr, în dosarul nr. 880/59/2007 al Curţii de Apel Timişoara, la fila 36 se află adresa nr. 13347/13.04.2007 eliberată de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Arad cu privire la intimata S.C. A S.R.L. Arad, dar din acest înscris nu rezultă decât data înfiinţării acestei societăţi comerciale, precum şi faptul că din 20 iunie 1994 ea este plătitoare de T.V.A.

La data încheierii actului de vânzare-cumpărare, nu s-a făcut dovada că părţile aveau intenţia de a scoate de sub urmărire bunul aflat în patrimoniul recurentei reclamante. Este adevărat că intenţia de fraudare este greu de dovedit, deoarece ea presupune o manifestare de voinţă clară de fraudare şi nu se întemeiază pe o stare de fapt, ce nu are elemente volitive. Pentru aceleaşi considerente recurenta trebuia să dovedească raportul de cauzalitate dintre starea de insolvenţă a societăţii debitoare şi consecinţele pe care le poate produce actul de transfer al bunului. Însă, în cauză, lichidatorul judiciar nu a prezentat dovezi referitoare la destinaţia sumelor rezultate din vânzarea imobilului în litigiu, precum şi a celorlalte bunuri mobile, în cuprinsul precizării de acţiune depusă la tribunal la 9 iunie 2006 practicianul menţionând faptul că administratorul social nu i-a predat documentele contabile.

În mod corect a reţinut judecătorul-sindic în considerentele hotărârii, dar şi intimata societate comercială în apărările formulate la motivele de recurs, că din probaţiunea administrată nu rezultă intenţia părţilor implicate în actele translative de proprietate de a sustrage bunuri de la urmărirea acestora de către creditori ori intenţia de a leza interesele acestora şi, în orice caz, împrejurarea că lichidatorul nu a găsit chitanţele de plată a preţului nu instituie o prezumţie de rea-credinţă în sarcina părţilor contractante, cum eronat susţine recurenta, în condiţiile în care elementul bunei-credinţe, care joacă un rol atât de mare în asumarea şi executarea obligaţiilor civile, se estompează în dreptul comercial, care preferă să ia în considerare regularitatea obiectivă a situaţiei juridice. Dar oricum, reaua-credinţă trebuia dovedită, iar nu prezumată – cum că „din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă că societatea cumpărătoare nu a intenţionat niciodată să achiziţioneze bunurile debitoarei”, ceea ce nu s-a făcut în speţă.

Pe de altă parte, dacă s-ar presupune, contrar celor înscrise în actul autentic de vânzare-cumpărare a imobilului, că preţul acestui bun nu a fost plătit de către cumpărător, aceasta nu constituie, cum eronat susţine lichidatorul debitoarei, un motiv de anulare a transferului patrimonial contestat, ci, raportat la prevederile de drept comun, practicianul ar fi avut posibilitatea, printre altele, să ceară desfiinţarea convenţiei încheiate, ţinând seama de reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor părţilor din contractele sinalagmatice.

Astfel, potrivit art. 1361 din Codul civil, principala obligaţie a cumpărătorului este de a plăti preţul în ziua şi la locul determinat prin contract, alături de aceasta cumpărătorul mai având şi obligaţia de a lua în primire bunul vândut, precum şi pe aceea de a suporta cheltuielile vânzării, dacă nu s-a prevăzut altfel în contract. Obligaţia cumpărătorului de plată a preţului este foarte importantă şi este de esenţa contractului de vânzare-cumpărare. Regulile prevăzute de Codul civil în art. 1361-1370 sunt supletive, părţile putând conveni după voinţa lor, însă dacă nu se prevede nimic în contract sau dacă părţile trimit la dispoziţiile legale, atunci sunt aplicabile prevederile menţionate.

În caz de neplată a preţului în condiţiile stipulate, vânzătorul are la dispoziţie mai multe mijloace juridice: a) executarea silită a obligaţiei de plată; b) excepţia de neexecutare; c) acţiunea în rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare. Cea mai importantă posibilitate legală a vânzătorului este acţiunea în rezoluţiunea contractului, prevăzută de art. 1365 din Codul civil: dacă cumpărătorul nu plăteşte preţul, vânzătorul poate cere rezoluţiunea vânzării, el putând solicita rezoluţiunea atât în cazul în care cumpărătorul nu a plătit deloc preţul sau numai o parte din preţ, cât şi atunci când nu s-au plătit dobânzile convenite, dreptul de opţiune aparţinând numai vânzătorului. Dacă rezoluţiunea s-a pronunţat împotriva cumpărătorului, atunci ea operează retroactiv până în momentul vânzării, astfel că cel care a cumpărat bunul va fi obligat să îl restituie vânzătorului, împreună cu fructele acestuia, şi va putea fi obligat şi la daune-interese.

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune cu privire la capătul de cerere privind transferul patrimonial referitor la bunul imobil pe motiv că de la data când a avut loc transmiterea dreptului real, dacă preţul nu ar fi fost plătit, neexistând o altă clauză privind termenul de achitare a preţului, vânzătoarea sau creditorii ei aveau dreptul să ceară executarea silită sau rezoluţiunea contractului, termenul general de prescripţie de 3 ani a fost depăşit cu 8 zile, Curtea reţine că această apărare în mod corect a fost înlăturată de către prima instanţă cu motivarea că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile legale generale în materia prescripţiei dreptului la acţiune invocate de către societatea pârâtă, ci cele ale art. 62 din Legea nr. 64/1995, actualul art. 81 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, termene la care pârâta nu a făcut referire, dar care nu au fost depăşite raportat la data deschiderii procedurii colective împotriva debitoarei S.C. P S.R.L. Arad.

Domenii speta

Spete similare